M. Scott Peck este un psihiatru american cunoscut mai ales pentru volumul “Drumul catre tine insuti” (The road less known), in care vorbeste despre cum putem deveni impliniti din punct de vedere uman si social. Mai jos am extras cateva fragmente din “Drumul catre tine si mai departe”, o continuare, intr-un fel, a cartii ce l-a consacrat. Cartea incepe cu ideea ca “viata este complexa” si nu exista raspunsuri usoare, dar pentru aflarea lor este nevoie de o gandire buna:
Gandirea simplista
Desi oamenii sunt diferiti, majoritatea inclina sa creada ca instinctiv stie cum sa gandeasca si sa comunice. In realitate, nu le fac pe niciuna bine pentru ca sunt fie prea multumiti de ei insisi pentru a-si examina parerile despre gandire, fie prea preocupati de ei insisi, pentru a investi timp si energie in asa ceva. …”
“In timpul anilor de practica psihiatrica, si in general, din experienta si observatiile mele, am devenit bun cunoscator al greselilor care apar cand nu gandesti bine. Una din ele este, desigur, lipsa totala a gandirii. Alta este recurgerea la presupuneri in gandire, prin folosirea logicii unilaterale, a stereotipurilor si a etichetarii.”…
Gandirea proprie vs. Gandirea turmei
“Cand ne refuzam autonomia, nu e de mirare ca devenim confuzi si nu ne simtim bine, dar cand folosim formule simpliste, bazate pe ceea ce este “normal” sau la moda- nu obtinem altceva decat haos inauntrul si in afara noastra. Avem obligatia sa cerem socoteala gandirii noastre simpliste in legatura cu ce ar trebui sa insemne “normal”: avem obligatia sa ne folosim gandirea critica.”
Etichetare, generalizare, inselare
“Etichetarea oamenilor si lucrurilor are intotdeauna dezavantaje: diminueaza si degradeaza adevarul. Presupunerea ca un om frumos este mai inteligent decat un om cu dizabilitati fizice este doar o supozitie, nu un adevar. Aceste presupuneri ne fac sa traim superficial. Uitam sa ne punem la indoiala concluziile pe care le tragem atat de des. ”
Forma gandurilor determina forma vietii noastre
“Se spune, pe buna dreptate, ca esti ceea ce gandesti. Esti lucrurile la care te gandesti cel mai mult. Esti lucrurile la care nu te gandesti. Asadar, cele bune, cele rele si tot ce se afla intre acestea la care ne gandim sau nu, spun multe despre cine suntem. Cand gandim simplist, ne pregatim sa asteptam solutii simple, raspunsuri evidente si rezultate clare chiar si in situatii complexe. Trebuie sa ne obisnuim cu faptul ca multe situatii- cum ar fi cu cine sa te casatoresti, ce cariera sa alegi, cand sa cumperi o casa- sunt o loterie. Trebuie sa invatam sa traim in acea zona aflata “undeva la mijloc”, care apartine nesigurantei.”
Acceptarea nesigurantei, incertitudinii = curaj
“Reflectand asupra gandurilor si sentimentelor noastre, ceea ce conteaza cel mai mult este sa vrem sa ne luptam cu ideea ca nu le stim pe toate. Aceasta inseamna nu numai sa fii introspectiv, ci si sa traiesti in indoiala. Cred ca, de multe ori, indoiala este inceputul intelepciunii.”
In viata, ca in filme – nu trage pana nu intrebi
Efortul pe care il presupune gandirea adevarata cade adesea pe locul doi si oamenii sfarsesc prin a se invarti in cerc, in loc sa faca fata eficient diverselor probleme. Nu s-ar gandi sa plece intr-o calatorie cu masina fara sa se uite pe o harta si sa decida pe ce drum merg. Dar in calatoria psihosociala si spirituala a vietii rareori se opresc sa se gandeasca de ce se duc acolo unde se duc, unde vor de fapt sa ajunga sau cum sa planifice mai bine calatoria. In aceasta abordare simplista trecem adesea cu vederea diferite aspecte ale vietii, carora nu le acordam nicio atentie pana nu explodeaza intr-o criza. Sau dispretuim idei noi, care ne-ar putea inlesni dezvoltarea personala, doar pentru ca nu se incadreza in sistemul nostru general de notiuni preconcepute si concepte personale. Cheltuim enorm de mult timp doar reactionand. ” Continue reading “Drumul catre tine insuti si mai …departe”