Egalitate si singuratate

Putini oameni sunt singuri in cadrul experientei lor. Majoritatii oamenilor le este frica sa fie. Ironia este ca acei care sunt singuri nu simt ca sunt singuri. Iar cei care nu sunt, se simt singuri.
Singuraticul cauta companie, dar compania nu este posibila – deoarece nu a descoperit inca cine este cu adevarat.
Sinele este un loc salbatic. Lasa-l neexplorat si pe el se vor construi orase.
Exploreaza-l cu curaj si apropierea devine posibila.

Adevarata egalitate are nevoie de individualizare. Pana ce nu-ti cunosti propriile tale inimi, nu le poti invara pe cele ale altuia. Daca pleci de acasa inainte sa fii pregatit, cauti casa fara sa o gasesti. Gasesti o mama, in loc de sotie – un tata, in loc de sot. Cand iti vei fi gasit casa, o iei cu tine oriunde mergi. Gaseste-ti mai intai casa si abia apoi cauta companie.
Descopera cine esti, nu conform definitiei altcuiva, ci conform definitiei tale proprii. Joaca-te cu ea, inainte sa o accepti. Lasa intregul sine sa devina prezent.
Sa nu te pierzi in lume inainte de a sti cine esti sau inainte ca sansele tale de trezire sa fie foarte puternice. Lumea va fi foarte fericita sa-ti ofere un rol si o responsabilitate. Alti oameni vor fi foarte fericiti sa-ti desemneze un rol in piesa lor.

Hai sa privim lucrurile in fata si sa recunoastem ca unele roluri sunt foarte atragatoare. Ele promit foarte mult. E greu sa spui nu.
“Lasa-ti singuratatea salbatica si vino si locuieste cu mine. Te voi iubi si voi avea grija de tine”. Acestea sunt cuvintele pe care abia asteapta sa la auda un copil al strazii. In cele din urma, apare o cale, parintii disparuti se materializeaza. Totul va fi bine. Asa sa fie, oare?
Nu prea! Mai degraba, acesta este modul in care sinele este tradat. In modul acesta este pavat cu asfalt locul cel salbatic, inabusindu-i iarba si pomii, invadandu-i cerul. Numeste aceasta destelenire, tehnologie, progres. In nici un caz nu este asa ceva!
Persoana fara casa e intotdeauna nemiloasa atunci cand isi face o locuinta. Nu are niciun fel de mila pentru mediul inconjurator sau pentru binele altuia. Pur si simplu, isi manifesta in exterior mania si durere.

Incearca sa traiesti cu cineva, inainte sa fi invatat sa traiesti cu tine insuti si vei face din acea relatie o bataie de joc. Nu va merge.
Mai intai, gaseste-ti caminul in interiorul inimii tale.
Numai cel care se cunoaste si se accepta pe el insusi, poate descoperi ce inseamna sa fii egal cu altul. Daca nu o face, se autotradeaza.
Niciodata nu e vina celeilalte persoane, atunci cand o relatie nu merge. Orice sfarsit al unei relatii poate fi atribuit unei singure cauze: lipsa de fidelitate fata de sine.
Atunci cand nu esti credincios tie insuti in momentul in care incepi o relatie, cum e cu putinta sa fii credincios tie insuti atunci cand te afli in cadrul ei? Vezi deci ca nu poate fi greseala celeilalte persoane. Amandoi ati cazut de acord ca a va respecta si pretui pe voi insiva este un lucru mult prea riguros, care presupune mult prea multa singuratate. Ati optat sa adormiti impreuna.

Foarte curand ati desoperit ca aceasta stare de adormire impreuna nu era deloc ceea ce parea a fi. V-ati trezit si ati intrebat: “De ce am schimbat eu un vis pentru altul? Visul initial insemna singuratate, dar era mult mai simplu”.
N-ati facut altceva decat o manevra de amanare, un ocolis. Ati trecut de la a dormi singur, la a dormi alaturi de cineva.
Dar, adevarata provocare pentru voi nu a fost dormitul, ci trezitul. Daca nu te dedici cu daruire propriei tale treziri, ceilalti nu-ti vor oferi decat ocolisuri, cai laterale, mersul pe loc. Timpul trece dar nu se schimba nimic. Durerea nu dispare. Vechea nemultumire este inca prezenta.
Nemultumirea ta iti spune un singur lucru: “Nu te respecti si nu te pretuiesti”. Daca ai face-o, in viata ta ar exista energie si dedicare unei cauze. Nu ai fi plictisit. Nu ai fi singur.
A fost pur si simplu alegerea ta. Nu te pedepsi pentru asta. Fa o alta alegere. Alege sa te respecti si sa te pretuiesti.
Fa alegerea curajoasa de a fi singur. A fi singur inseamna a fi tu insuti pe deplin. Inseamna a fi “cu totul unul”. Inseamna ca toate aspectele diferite ale sinelui au invatat sa coexiste si sa danseze impreuna in jurul unui centru.
Cand esti pe deplin prezent in viata ta, vei fi atras de altii care fac acelasi lucru. Atunci niciunul nu va trebui sa renunte la viata pentru celalalt. Amandoua persoanele pot fi pe deplin prezente in viata lor si pot explora cum se simt fiind impreuna. Acesta este inceputul unui alt dans. Dar este un dans care nu poate aparea decat daca fiecare persoana este in concordanta cu ea insasi si cu ceilalti si danseaza in cadrul propriului sau adevar.

Paul Ferrini, Linistea inimii, Editura For You

Leave a Reply

Your email address will not be published.