Intreaga noastra educatie – in familie, in societate, in scoli, in colegii, in universitati – creeaza tensiuni in noi. Iar tensiunea fundamentala este sa nu faci ceea ce “ar trebui” sa faci.
Asta persista toata viata; te urmareste ca un cosmar, te bantuie incontinuu. Nu-ti va da pace; nu te va lasa niciodata sa te relaxezi. Daca te relaxezi, iti va spune: “Ce faci? Nu ar trebuie sa te relaxezi; ar trebui sa faci ceva.” Daca faci ceva, iti va spune: “Ce faci? Ai nevoie de putina odihna, trebuie, altfel vei innebuni – deja esti pe cale”.
Daca faci ceva bun, iti va spune: “Esti neghiob. Facerea de bine nu aduce bani, oamenii te vor insela”. Daca vei face ceva rau, va spune: “Ce faci? Iti pregatesti calea spre iad, va trebui sa suferi pentru asta”. Nu-ti va da niciodata pace, orice ai face, va fi langa tine si te va acuza.
Acest acuzator a fost implantat in tine. Aceasta este cea mai mare calamitate care a cazut pe capul omenirii. Si daca nu scapam de acest acuzator din interiorul nostru, nu putem fi cu adevarat oameni, nu putem fi cu adevarat veseli si nu putem lua parte la sarbatoarea care este viata.
Acum, nimeni nu te mai poate scapa de asta, decat tu insuti. Si nu este numai problema ta, este problema aproape a tuturor oamenilor. Indiferent in ce tara te-ai nascut, indiferent care este religia ta, nu conteaza carui fel de ideologie ii apartii, esentialul ramane acelasi. Esentialul este sa creezi o falie in tine insuti, astfel incat o parte sa o condamne intotdeauna pe cealalta. Daca asculti de prima parte, atunci a doua te va condamna. Te afli intr-un conflict interior, intr-un razboi civil.
Trebuie sa renunti la acest razboi civil, altfel vei pierde toata frumusetea , toate binecuvantarile vietii. Nu vei putea niciodata sa razi dupa placul inimii, nu vei putea niciodata sa iubesti, nu vei putea niciodata sa te implici total in ceva. Si numai din totalitate infloresti, din totalitate vine primavara, iar viata incepe sa aiba culoare, muzica si poezie.
Fa ceea ce natura ta vrea sa faca, fa ceea ce tanjesc calitatile tale interioare sa faca. Nu da ascultare altora, ascuta-ti inima: aceasta este singura scriptura pe care o recomand. Da, asculta foarte atent, foarte constient si nu vei gresi niciodata. Si, daca iti vei asculta inima, nu vei fi niciodata scindat. Acultandu-ti propria inima, vei incepe sa mergi in directia cea buna, fara sa te intrebi niciodata ce e bine si ce e rau.
Osho, Echilibrul Corp-Minte, Pro Editura si Tipografie