Intreaga noastra educatie – in familie, in societate, in scoli, in colegii, in universitati – creeaza tensiuni in noi. Iar tensiunea fundamentala este sa nu faci ceea ce “ar trebui” sa faci.
Asta persista toata viata; te urmareste ca un cosmar, te bantuie incontinuu. Nu-ti va da pace; nu te va lasa niciodata sa te relaxezi. Daca te relaxezi, iti va spune: “Ce faci? Nu ar trebuie sa te relaxezi; ar trebui sa faci ceva.” Daca faci ceva, iti va spune: “Ce faci? Ai nevoie de putina odihna, trebuie, altfel vei innebuni – deja esti pe cale”.
Daca faci ceva bun, iti va spune: “Esti neghiob. Facerea de bine nu aduce bani, oamenii te vor insela”. Daca vei face ceva rau, va spune: “Ce faci? Iti pregatesti calea spre iad, va trebui sa suferi pentru asta”. Nu-ti va da niciodata pace, orice ai face, va fi langa tine si te va acuza.
Acest acuzator a fost implantat in tine. Aceasta este cea mai mare calamitate care a cazut pe capul omenirii. Si daca nu scapam de acest acuzator din interiorul nostru, nu putem fi cu adevarat oameni, nu putem fi cu adevarat veseli si nu putem lua parte la sarbatoarea care este viata. Continue reading “Fantoma lui “ar trebui””