Intrebare: Cine suntem noi?

Dar tu?

Orice gand ai despre tine insuti, firav sau marcant, el nu este cine esti tu. Este doar un gand. Adevarul despre cine esti tu nu poate fi gandit pentru ca este sursa tuturor gandurilor. Adevarul despre cine esti nu poate fi numit sau definit. Cuvinte precum suflet, lumina, Dumnezeu, adevar, sine, constiinta, universal, inteligenta sau divinitate, desi pot evoca minunea adevarului, sunt total inadecvate ca descriere a imensitatii a ceea ce esti tu.

Oricum te identifici- ca si copil, adolescent, mama, tata, persoana mai in varsta, sanatos, bolnav, suferind, iluminat- intotdeauna, in spatele acestora se ascunde adevarul despre tine. Nu iti este strain. Este atat de aproape incat nu-ti vine sa crezi ca esti tu. Ca alternativa, tu ai primit conditionarile parintilor, culturale si religioase ca realitate a ta in loc de ceea ce ai fost tu intotdeauna pentru tine: mai aproape decat bataia inimii, decat orice gand sau experienta.

Adevarul despre cine esti tu este neatins de niciun concept despre cine ai putea fi, ignorant sau iluminat, fara valoare sau maret. Adevarul despre cine esti nu are nimic de-a face cu astea. Tu esti deja liber si ce te impiedica sa iti dai seama ca ai libertatea deja este atasamentul tau de anumite ganduri despre cine esti tu. Dar aceste ganduri nu te impiedica sa fii adevarul despre cine esti tu. Tu esti deja aceasta. Esti doar separat de constientizarea a cine esti tu cu adevarat.

Te invit sa iti lasi atentia sa plonjeze in ceea ce a fost aici intotdeauna, asteptand deschis, propria constientizare. Cine esti, cu adevarat? Esti o imagine care iti apare in minte? Esti o senzatie care iti apare in corp? Esti o emotie care iti trece prin minte si corp? Esti ceva ce altcineva a spus ca esti sau esti revolta impotriva a ceea ce altcineva a spus ca esti? Sunt atatea drumuri catre confuzie. Toate aceste definitii vin si pleaca, se nasc si mor. Adevarul despre cine esti nu vine si pleaca. El exista dinainte de nastere, pe parcursul vietii intregi si dupa moarte.

Sa descoperi adevarul despre cine esti nu este doar posibil; este dreptul tau din nastere. Orice gand cum ca aceasta descoperire nu este pentru tine- nu este momentul acum, nu meriti, nu esti pregatit, stii deja cine esti- sunt toate trucuri ale mintii.

Cea mai importanta intrebare pe care ti-o poti adresa este Cine sunt eu? Intr-un fel, aceasta a fost o intrebare implicita pe parcursul tuturor etapelor vietii tale. Fiecare activitate, fie individuala sau colectiva, este motivata la radacina ei de cautarea definirii de sine. Asa esti tu, cauti un raspuns pozitiv la aceasta intrebare si fugi de unul negativ. Odata ce aceasta intrebare este adresata explicit momentumul si puterea intrebarii directioneaza cautarea pentru adevaratul raspuns, care are un final deschis, viu, cu o perspectiva adanca.

Bineinteles ca lumea exterioara iti spune cine esti. Incepand cu parintii tai, ti se spune ca esti un anumit nume, un anumit sex, ca joci un anumit rol ca si copil in familie. Conditionarile continua in scoala. Esti un student bun, unul rau, o persoana buna, una rea, cineva capabil sau incapabil. Ai cunoscut si succesul si esecul. Dupa un anumit prag, mai devreme sau mai tarziu, realizezi ca cine esti tu, indiferent cum te definesti, nu te mai multumeste.

Pana cand aceasta intrebare nu primeste raspuns, vei dori sa il afli. Pentru ca nu conteaza cum ai fost definit de altii, bine-intentionati sau nu, sau cum te-ai definit tu, nicio definitie nu va oferi certitudine.

Momentul in care iti dai seama ca niciun raspuns nu a fost satisfacator este crucial. Este considerat momentul coacerii, momentul maturitatii spirituale. In acest moment poti sa investighezi constient cine esti.

In puterea si simplitatea ei, intrebarea Cine sunt eu? arunca mintea inapoi la identificarea persoanala, la presupunerea originara ca sunt cineva. Decat sa iei automat aceasta presupunere drept adevar, poti contiuna sa investighezi.

Nu este greu de vazut ca acest gand initial, Eu sunt cineva, conduce catre tot felul de strategii: sa fii un cineva mai bun, un cineva mai protejat, un cineva cu mai multa placere, mai mult confort, mai multa posesie. Dar atunci cand acest gand de baza este interogat, mintea intalneste acel Eu care se presupune a fi separat de ceea ce cautam. Aceasta se numeste interogare de sine. Aceasta intrebare de baza Cine sunt eu? este una dintre cele mai trecute cu vederea. Ne petrecem majoritatea zilelor spunandu-ne noua sau altora ca suntem cineva important, cineva neimportant, cineva mare, mic, tanar, batran, niciodata nepunand intrebari asupra acestei presupuneri de baza.

Cine esti, cu adevarat? Cum stii ca esti cine esti? Este adevarat? Cune sunt eu? Daca spui ca esti o persoana, stii asta pentru ca asa ai fost invatat. Daca spui ca esti bun sau rau, ignorat sau iluminat, toate sunt concepte in mintea ta. Toate sunt uitate in fiecare noapte cand adormi. Orice poate fi uitat nu va oferi niciodata certitudine. Intr-un moment de sincera interogare de sine ceea ce nu poate fi uitat si nici reamintit dezvaluie ceea ce esti tu. Tot ce ai nevoie este sa nu te mai cauti pe tine intr-o definitie.

Atunci cand iti indrepti atentia catre intrebarea Cine sunt eu? probabil ca vezi o entitate care are fata si corpul tau. Dar cine este constient de acea entitate? Esti obiectul sau constienta acelului obiect? Obiectul vine si pleaca. Parintele, copilul, iubitul, cel parasit, iluminatul, cel victorios, cel infrant- aceste identificari toate vin si trec. Constienta acelor identificari este mereu prezenta. Identificarea gresita ca si constiinta a unui obiect duce la placere extrema sau cicluri nesfarsite de suferinta. Atunci cand esti dispus sa opresti identificarea gresita si sa descoperi direct si complet ca tu esti constiinta insasi si nu aceste definitii temporare, cautarea de sine in ganduri se opreste.

Atunci cand intebarea Cine? este urmata inocent, pur, catre sursa apare marea realizare: nu este nicio entitate! Este doar nedefinita, nelimitata recunoastere de sine ca fiind inseparabil de orice altceva.
Esti liber. Esti intreg. Esti nelimitat. Nu ai nicio granita. Orice idee despre tine apare in tine si dispare inapoi in tine. Esti observare si aceasta este constienta.

Lasa toate definitiile de sine sa dispara in acest moment. Lasa-le sa plece si vezi ce ramane. Vezi ce nu este nascut si nu moare. Simte usurarea de a lasa povara de a te defini. Da-ti seama de ne-realitatea poverii. Traieste bucuria pe care o regasesti . Odihneste-te in pacea nesfarsita a adevaratei tale naturi pana apare vreun gand despre Eu.

Gangaji

Sursa foto