Relatia cu tine insuti

Cand lasi la o parte totul din jur, cand vrei sa te retragi putin, dezamagit sau nu, atunci revii in interiorul tau, la relatia ta de baza, cea cu tine insuti. Poti fi inselat, frustrat, ranit de relatiile cu cei din jur, poti fi, si adesea esti, lipsit de control cand interactionezi cu ei. Cu tine insuti lucrurile stau altfel. Esti tu. Cu tine insuti.
De-ar fi totul atat de simplu. In linistea din interiorul tau mocnesc multe lucruri.
Stiu persoane care vorbesc non-stop. De ce oare? Un motiv ar fi ca nu pot face fata dialogului interior. Este fie prea apasator, fie acuzator, fie dureros.
Ce se petrece atunci cand tacem, cand suntem retrasi in intimitatea spatiului nostru interior? Se petrece cam acelasi lucru care caracterizeaza relatia cu cei din jur. Adica poti afla cum este un om in interior privindu-l cum se manifesta la exterior.
– cel caruia ii miroase totul, care nu e multumit neam de felul in care se prezinta cei din jur, acela este de fapt nemultumit de sine, de evolutia sa, de ceea ce i s-a intamplat in trecut si este foarte nesigur si de viitor. Adesea nici nu baga in seama prezentul, cel mai important dintre toate “timpurile”, de fapt singurul care exista cu adevarat.
– cel care fuge mereu de contacte cu cei din jur, care tine ochii in jos, care nu are incredere in oameni este cel care in dialogul sau interior se minimizeaza, nu isi acorda credit. Se judeca adesea pentru greselile facute si nu se apreciaza pentru realizari. Se simte mic intr-o lume de oameni mari.
Adevarul este ca avem cu totii aspecte frumoase si mai putin frumoase. Adesea suntem mandri de noi sau ne este rusine. Grav este atunci cand predominant dialogul nostru interior este plin de ura, frustrare, nemultumire. De mici am invatat sa proiectam: ce ne-a deranjat la noi am proiectat in exerior. Astfel, ne-am gandit ca vom supravietui mai usor, cu mai putina durere.

Relatia cu parintii a fost la baza acceptarii de sine sau a nemultumirii de sine. Pastram cu totii figura parintilor adanc desenata in suflet. Daca ea este armonioasa, colorata frumos, calda si iubitoare, atunci relatia cu noi insine, parerea noastra despre sine tinde (nu este intotdeauna), are tendinta de a a fi ingaduitoare, intelegatoare, iubitoare sau macar mai usor de acceptat. Am primit iubire si intelegere de la parinti, am fost apreciati de ei pentru ce suntem in sine si nu neaparat pentru minunatele noastre realizari, atunci si noi tindem sa ne apreciem chiar inainte de a avea realizari marcante. Si culmea, odata ce ne apreciem, acestea chiar vin.
Cei care au o imagine plina de reprosuri si critici de la parinti, simt tot timpul ca trebuie sa demonstreze ca pot fi iubiti si acceptati. Intai rezultatele si apoi rasplata iubirii. Iarasi, lucrurile functioneaza invers: cu cat mai multe pretentii si lipsa de iubire, cu atat mai greu se realizeaza planurile, se atinge succesul.

Atunci cand ajungi sa constientizezi lucrurile acestea este deja tarziu: imaginea parintilor este deja conturata, deja si-a facut simtite efectele. Este rau deja facut, iremediabil? Relatia mea proasta cu mine insumi, din care rezulta si o relatie rea cu cei din jur este pentru totdeauna?
Ce ar putea vindeca relatia cu noi insine? Cum am putea ajunge la toate avantajele care decurg dintr-o armonie interiora si stima de sine crescute?
Iertare. Aceasta este prima pastila pentru suflet, psihic, mental, constient si subconstient. Iertarea parintilor, ei au facut cum s-au priceput mai bine, mai mult sau mai putin egoist, nu poti schimba trecutul, doar prezentul. Si doar prezentul tau. Deci, iarta tot ce te apasa din trecut legat de parinti si de greselile lor si ale tale. Cum ierti? De cate ori te gandesti la ei si simti furie, suparate, acuze pentru ce au facut, schimba gandurile acestea cu unele de iubire si iertare. Nu vei ierta intr-o zi sau doua. Acorda-ti timp. Fa-o cat de des poti pe parcursul zilei, are efect mai ales seara inainte de culcare si dimineata primul pe care il gandesti. Gandeste iertare si iubire pentru ei. Iti faci si le faci un mare bine.

Iubeste. Iubeste chiar daca ti-au gresit. Iubeste-te chiar daca ai gresit. Odata ce ai inceput sa ierti, iubirea va veni mai usor, natural. Supararile pentru ceea ce s-a petrecut demult, pentru relatia rea cu parintii consuma multa energie, chiar daca nu ne gandim de multe ori pe zi, tensiunea relatiei rele cu parintii iti injumatateste energia si potentialul de a te manifesta in viata asa cum esti tu, cel adevarat, plin de elan, iubire si creatie. Iarta chiar daca ei nici nu stiu ca au gresit. Iarta oricum si vei vedea cat de usor devii. Iertarea este un proces, am acumulat cu totii multe dureri din cauza celor care ne-au gresit, de aceea iertarea cere timp de vindecare. Din fericite, gradat, pe masura ce mai iertam putin, ne simtim mai usori, si mai usori. Pana cand simtim iubire pentru cei pe care ii iertam. Si daca ganduri de repros apar din nou pentru ei, mai iertam si mai iubim o data.
Unii au doi parinti, eu am trei. Ii iert pe toti. Si acum si in fiecare zi. Pana cand ma iert si pe mine. Pana cand sunt iubire.

Si astfel relatia cu lumea exterioara devine mai buna. Viata mai frumoasa. Oamenii din jur mai senini. Sau poate doar ochiul privitorului?

Copiii incep prin a-si iubi parintii. Apoi prin a-i judeca. Rar, poate niciodata, ii iarta. Oscar Wilde
Atunci cand ierti, in niciun caz nu schimbi trecutul. Schimbi viitorul. Bernard Meltzer
E mai usor sa ierti un dusman decat un prieten. William Blake
A ierta inseamna a elibera un prizonier. Vei descoperi ca prizonierul esti tu. Lewis B. Smedes

Sursa foto