Lucrul cu Umbra- lectura obligatorie

siluetaUmbra este un un termen introdus in psihologie de CG Jung, care desemneaza acea latura din noi insine care se afla in subconstientul nostru personal. Umbra este tot ceea ce ne rusineaza, tot ceea ce dorim sa ascundem, toate dorintele si emotiile care nu se incadreaza in idealul nostru de personalitate. Umbra este inevitabila, asa ca nu ne putem ascunde de ea mereu, ci va iesi la suprafata oricum. Ea este demonul cu care fiecare lupta, in tacere, pe ascuns, cel care acum va face sa dati ochii peste cap cand cititi aceste randuri. Umbra este persoana care ai prefera sa nu fii.
Ea incepe odata cu crearea Ego-ului si va creste pe parcusul vietii odata cu el. Ea este “sacul pe care il taram in spatele nostru. Pana la 20 de ani ne petrecem viata hotarandu-ne ce parti din noi sa punem in acel sac, iar apoi, restul vietii ni-l petrecem incercand sa la scoatem de acolo”- Robert Bly.

Lucrul cu umbra este cheia spre libertate, este ceea ce da drumul strangerii de inima pe care o ai atunci cand iti spui ca totul va fi bine, dar simti cumva ca nu e asa.

Umbra este tot ceea ce incercam sa ascundem si este o parte din noi, insa aceea parte vrea sa iasa la suprafata, ceea ce usureaza lucrurile: ea trebuie doar constientizata si atunci inceteaza de a mai fi toxica.
Ne nastem cu un sistem emotional sanatos, ne iubim pe noi insine si nu ne ascundem adevarata fata pentru ca nu avem inca tendinta de a parea ca suntem mai mult decat suntem. Suntem cine suntem si ne este de ajuns. Apoi invatam de la cei mai mari ca trebuie sa fim altfel decat suntem pentru a fi acceptati in societate si chiar si in familie. In functie de mediul sau de viata si experientele sale, fiecare isi va forma propria conceptie despre ce e bine, ce e rau, despre permis si nepermis, despre comportament care aduce aprecierea celor din jur sau respingere din partea lor. Iar aceasta conformare va aduce multa durere si frustrari pentru ca omul va uita de el insusi tot incercand sa se conformeze judecatii celorlalti. Toate invataturile si toti inteleptii spun sa ne iubim asa cum suntem, sa respectam tot Ceea ce Suntem, pentru ca am fost creati perfecti, deci demni de respectul toturor fara a mai incerca din start.
Jung spunea “Prefer sa fiu intreg, decat bun”. Si multi dintre noi am lasat, am negat Sinele nostru si am incercat sa fim “buni”, doar ca fiecare din jur ne cerea un alt fel de comportament pentru a ne considera “buni”.
Pentru a descoperi tot potentialul nostru trebuie sa facem lumina in noi, sa facem loc de iubire si acceptare. Pentru asta trebuie sa coboram in intuneric si sa il “rezolvam” cu lumina. Cand ne inhibam un sentiment sau un impuls, ne inhibam de asemenea, opusul lui. Daca ne negam uratenia, ne micsoram frumusetea. Daca ne negam frica, ne minimalizam curajul. Daca ne negam lacomia, ne reducem, in acelasi timp, si generozitatea. Si ajungem iarasi la vorbele lui Jung, care prefera sa fie intreg, decat bun. Pentru ca ceea lucrurile cu care nu poti exista nu te lasa sa existi.
De curand a plecat dintre noi Debbie Ford, o mare cautatoare in lumina si intuneric, care a ajutat multe suflete in calatoria lor. Cartea ei cea mai cunoscuta, “Partea intunecata a cautatorilor de lumina” mi-a ajuns in maini cu putin timp inainte de trecerea ei si iata ca acum i-a venit si ei timpul de a fi citita.
Primul ei sfat in lucrul (atentie, lucrul, nu lupta!) cu umbra este iertarea noastra. Reformulat: sa incepem sa ne iertam pe noi insine. Sa incepem sa nu ne mai judecam. Bineinteles ca vor aparea ganduri acuzatoare la adresa noastra, critice si dezaprobatoare. Dar daca pentru fiecare gand critic gandim, alegem unul de apreciere si iubire pentru noi insine, atunci vom lucra pentru echilibrul nostru emotional. Rezultatul va fi incetarea suferintei interioare, atunci vom deveni intregi. Nu buni, ci intregi.
Iertarea presupune ca acceptam defectele noastre, reale sau imaginare, slabiciunile. Acceptam frica noastra ca altii vor descoperi ca nu suntem perfecti, mai mult de atat, ca suntem rai si atat de departe de imaginea pe care incercam sa o afisam in lume. Dar de ce ne este frica mai exact? Ce ascundem? In aceasta carte, Debbie Ford ne da o mana de ajutor si ne arata cateva intrebari pe care ni le putem adresa pentru ascoate la lumina temeri vechi care nu ne lasa sa traim:
1. De ce anume imi este cel mai teama?
2. Ce aspecte din viata mea trebuie sa fie transformate?
3. Ce vreau sa realizez raspunzand la aceste intrebari?
4. De ce anume din mine insumi imi este teama sa nu fie aflat de altcineva?
5. Ce anume imi este cel mai teama ca voi afla despre mine insumi?
6. Care este cea mai mare minciuna pe care mi-am spus-o mie insumi vreodata?
7. Care este cea mai mare minciuna pe care am spus-o vreodata cuiva?
8. Ce ar putea sa ma opreasca de la a actiona asa cum e necesar pentru a-mi transforma viata?

Ce castiga cel care isi scoate la iveala umbra? Libertate!!!
“Libertatea inseamna a fi in stare sa alegi cine si ce doresti sa fii, intr-un anumit moment din viata ta. Daca trebuie sa actionezi intr-un anumit mod, pentru a evita sa fii cineva care nu-ti place, ai picat in capcana. Ti-ai limitat libertatea si ti-ai furat intregimea. Nu poti sa fii liber, daca nu poti sa fii lenes. Nu poti sa fii liber, daca nu poti sa fii furios, atunci cand te deranjeaza ceva. Daca reactionezi la comportamentul cuiva facand exact invers, puneti intrebari. Daca esti in permanenta deranjat de un anumit grup de oameni, descopera unde te asemeni lor.”
Descopera ce trasaturi ale lor te deranjeaza, mergi in fata oglinzii sau pur si simplu repeta-ti mental ”sunt egoist” sau “sunt lenes”, in functie de ce te deranjeaza la cei din jur. Repeta-ti trasatura care te deranjeaza pana cand simti ca nu mai are nicio importanta pentru tine.
De exemplu, mie nu imi place deloc fosta “soacra”. Desi a iesit din viata mea, inca ma trec fiori reci cand ma gandesc la ea si nu mi-a facut prea multe, in afara de cateva critici si observatii de cate ori ma intalnea. Nu imi placea ca este posesiva cu fiul, critica, obsedata de ordine, nemultumita de cei care nu isi traiau viata conform obiceiurilor si principiilor ei. Daca ma deranjeaza atat de tare lucrurile astea la ea este pentru ca, pe undeva, le pot gasi si la mine. Nu sunt obsedata de curatenie, dar cred ca un om perfect ar trebui sa fie, nu sunt posesiva, dar mi-e teama sa nu devin, cateodata sunt autoritara desi stiu ca nu este bine si da, mi-ar placea ca cei din jur sa traiasca cum vreau eu. Asa ca mi-am repetat ca sunt posesiva, critica, obsedata de curatenie si toate cele care ma deranjeaza la ea. Si imi repet in continuare, pana cand felul in care este ea nu ma mai deranjeaza, ci devine ceva lipsit de incarcatura emotionala. Ea este ea, asa cum stie sa fie, iar eu imi acept aceste aspecte si nu mi le neg, dar aleg constient sa nu le manifest pentru ca stiu cum este sa fii in preajma cuiva care te trateaza asa.
Din dusman, ea imi devine prietena, este cineva care ma ajuta sa imi inteleg anumite tendinte, fara sa-mi fie rusine de mine. Voi alege insa sa nu mi le manifest in ciuda potentialului pe care il au in mine. Pentru ca avem cu totii liber arbitru si constiinta de a ne controla comportamentul pe criteriul de a nu face rau celor din jur si nu pe criteriul de a te manifesta ca un om perfect. Nimeni nu este.

Sursa foto

Leave a Reply

Your email address will not be published.