Este cea mai cunoscuta carte a lui Don Miguel Ruiz, om de spirit mexican. “Cele patru legaminte” reprezinta de fapt instrumente ce te pregatesc sa iti gasesti calea catre tine insuti, sa iti pastrezi integritatea, iubirea de sine si pacea interioara.
Invataturile sale provin din intelepciunea toltecilor, popor care a trait in partea de sud a Mexicului, “popor de femei si barbati ai intelepciunii”. Maestrii lor au fost nevoiti sa ascunda intelepciunea din cauza cuceririi europene, pentru a nu fi folosita in scopuri personale, egoiste de acestia. Cunoasterea tolteca pe care o raspandeste provine din aceeasi unitate esentiala a adevarului ca si celelalte traditii sacre ezoterice de pe glob. Ea nu reprezinta o religie, dar este un mod corect de viata si o cale de a ajunge la fericire si iubire .
– Totul in existenta este o manifestare a fiintei vii pe care o numim Dumnezeu. Totul este Dumnezeu.
– “Sunt o oglinda fumurie, deoarece ma vad pe mine in fiecare dintre noi, dar noi nu ne recunoastem unul pe celalalt din cauza fumului dintre noi. Acel fum este Visul, iar oglinda esti tu, Visatorule”.
– Atentia este capacitatea noastra de discriminare prin care ne focalizam numai asupra lucrurilor pe care dorim sa le percepem. Pe cand eram copii, adultii din jurul nostru ne-au captat atentia si ne-au inoculat in minte informatii, prin repetitie. Acesta este modul in care invatam tot ce stim.
– Ca si copii, nu am avut ocazia sa ne alegem credintele, dar am fost de acord cu informatiile care ne-au fost transmise de visul planetar prin intermediul altor oameni. Singura modalitate de a inmagazina informatiile este acceptarea lor . Visul exterior ne poate capta atentia, dar daca nu suntem de acord cu el, nu vom inmagazina informatia. Suntem de acord cu el inseamna ca credem in el. A avea credinta, acesta este modul in care invata copiii. Zi de zi, acasa, la scoala, prin televiziune, ei invata visul exterior, cum trebuie sa se poarte.
– Ei invata precum sunt domesticite animalele: sunt pedepsiti si recompensati. Astfel el invata frica. Astfel invata ca trebuie sa se comporte conform cerintelor pentru a fi apreciati- deci pentru a se simti bine si daca nu se supun, vor fi pedepsiti- deci se vor simti rau, exclusi. Omul invata sa faca tot posibilul pentru a fi cat mai mult in zona apecierii si a evita suferinta. Asa invata el sa isi ascunda adevarata fata si sa pozeze in omul perfect care se asteapta altii sa fie, doar pentru a se simti bine intre membrii societatii. Asa incepem sa pretindem ca suntem cine nu suntem, doar pentru a fi suficient de buni pentru cei din jur, pentru mama si tata, profesori, biserica, sefi. Apare frica de a nu fi respins si de a nu fi suficient de bun.
– Sistemul functioneaza atat de bine incat la un moment dat nu mai e nevoie de parinti, profesori, preoti, sefi sa ne spuna ce trebuie sa facem si cum sa fim, ci devenim proprii nostri dresori si ne impunem singuri cenzura. Asa ajungem sa ne pedepsim pe noi, sa nu ne simtim demni de ceva mai bun. Ne dezvoltam un Judecator interior.
– Judecatorul este cel care ne stabileste cat succes vom avea in functie de cat consideram ca meritam. Judecatorul da pedepse de fiecare data cand gresim, insa ce te faci cand trebuie sa platesti de mai multe ori pentru aceeasi greseala. Pentru ca avem o memorie puternica. La fel facem si cu cei din jur, ii punem sa plateasca pentru aceeasi greseala reamintindu-le ca au gresit.
– Simtim nevoia sa stim ca noi avem dreptate si ceilalti gresesc. Suntem supusi credintelor noastre si ele ne duc la suferinta. Traim intr-o mare iluzie, iluzia ca “eu sunt”. De aceea nu suntem liberi si suferim: traim in functie de viziunea celor din jur, traim pentru ca ei sa ne aprobe si sa ne placa.
Primul legamant: Fii impecabil in tot ceea ce spui.
Pornim de la cuvinte, cuvantul este puterea prin care noi cream. Intentia noastra se manifesta prin cuvant. Este o putere pe care o avem, care poate construi sau distruge. El poate elibera sau inlantui. Cu ceva ani in urma un om din Germania a manipulat prin puterea cuvantului unul dintre cele mai inteligente popoare. A activat frica oamenilor doar prin puterea cuvantului. Constientizand forta cuvantului se poate intelege ce putere se poate manifesta prin cuvantul nostru. Dar ce inseamna “impecabilitate”? Este “fara de pacat”. Un pacat este orice faci impotriva ta. Pacatul incepe cu respingerea propriei persoane. Autorespingerea este cel mai mare pacat pe care il poti face.
“Daca te vad pe strada si iti spun ca esti prost, acest lucru poate aparea ca o folosire gresita a cuvantului impotriva ta. Dar, de fapt, eu folosesc cuvantul impotriva mea, deoarece tu ma vei uri pentru aceasta, iar ura ta nu este buna pentru mine. Trimitandu-ti otrava mea emotionala, eu ma otravesc pe mine.”
Atunci cand devii impecabil in ceea ce spui, mintea ta nu mai este un sol fertil pentru ideile negative. Iubirea de sine si bunastarea interioara sunt direct proportionale cu calitatea si integritatea cuvantului nostru. Atunci cand esti impecabil in ceea ce spui, te simti bine; te vei simti fericit si impacat.
Legamantul al doilea: Nu lua nimic personal.
Folosind un exemplu anterior, daca eu vad pe cineva pe strada, si ii spun: “Esti un prost” fara sa-l cunosc, asta nu inseamna ca este ceva in neregula cu el, ci cu mine. Daca el va lua cuvintele mele in serios, atunci probabil ca el va credere ca este intr-adevar un prost. Noi nu ne-am implica personal daca nu am crede ceeea ce ni se spune. Imediat ce am fost de acord cu ce ni se spune, otrava se raspandeste in interiorul tau. Motivul: importanta de sine. Importanta de sine sau faptul ca luam lucrurile personal. Eu, eu si iar eu. Astfel, daca se supara cineva pe noi, stim ca acel lucru il priveste. Eu sunt pretextul pentru ca el sa se enerveze. Si el se enerveaza deoarece ii este frica, deoarece se confrunta cu frica. Altfel nu ar avea de ce sa se enerveze pe mine.
Orice ar face oamenii, orice ar spune, sa nu luati aceste lucruri personal. Daca ei va spun ca sunteti minunat, ei nu fac acest lucru din cauza dumneavoastra, ci numai pentru a va face placere. Tu stii, ca esti minunat oricum.
Al treilea legamant: Sa nu faci presupuneri inutile. Asta pentru ca avem cu totii tendinta de a face presupuneri asupra oricarui lucru. Problema este ca ajungem sa le si credem. Vesnicele scenarii pe care le cream nu inseamna decat probleme imaginare, otrava emotionala. Folosindu-ne de prezumtii, ne putem crea un intreg scenariu, o intreaga fantezie. Apoi, dorim cu adevarat sa credem acea fantezie si sa o facem sa devina realitate. Si astfel un intreg vis incepe sa se formeze: “O, persoana respectiva ma simpatizeaza” . In mintea noastra incepe o intreaga fantezie: poate chiar ne vom casatori cu acea persoana. Dar totul este doar fantezia noastra.
In relatiile de cuplu, prezumtiile nu pot aduce decat probleme: presupunem ca partenerii de cuplu stiu deja la ce ne gandim si nu mai trebuie sa le spunem. Atunci cand ne casatorim presupunem ca partenerul vede casatoria, viata in acelasi fel pentru ca apoi sa ne dam seama ca nu este asa. Mintea opereaza in mod ciudat: noi simtim nevoia sa justificam totul, sa explicam si sa intelegem totul pentru a ne simti in siguranta. Si cum justificam? Facem presupuneri. Aceasta este o obisnuinta a noastra care trebuie mai intai constientizata. Abia atunci cand te descoperi fabuland si incepand sa crezi ceea ce iti imaginezi poti face schimbarea in abordare.
Al patrulea legamant: fa intotdeauna tot ce iti sta in putinta (actioneaza impecabil). Indiferent de circumstante, fa tot ce poti pentru a fi bine. Atunci cand esti obisnuit sa actionezi cu maxima eficienta, esti predispus catre actiune, pentru simplu motiv ca iubesti actiunea, nu pentru ca astepti o recompensa. Modul gresit, dar frecvent de a actiona este de a astepta o recompensa pentru ce am facut. Nici nu dam randamentul maxim si mai si riscam sa fim dezamagiti. Sa mergi la serviciu doar gandindu-te la ziua de salariu sau la week-end sau la laudele sefului inseamna o evitate a actiunii, inseamna a nu trai in prezent ci cu privirea in viitor.
Daca pastrezi aceste patru legaminte, iadul dispare. Este imposibil sa mai traiesti in iad.
Daca esti impecabil in ceea ce spui,
daca nu iei nimic personal,
daca nu faci presupuneri inutile,
daca iti dai intotdeauna osteneala sa faci tot ce iti sta in puteri,
atunci vei avea o viata frumoasa.
Iti vei putea controla viata.
Respectarea acestor patru legaminte va poate transforma viata.
Este nevoie insa de vointa pentru a le respecta pentru ca cei din jur vor deveni obstacole, atata vreme cat isi traiesc viata dupa alte principii.
Va fi mai greu la inceput. Veti cadea, dar ridicati-va.
Nu va judecati pentru greseli ci aveti incredere in voi.
Acolo unde este vointa, este o cale.
Sursa: http://www.scribd.com/doc/87561303/Cele-4-legaminte p 50
mai este si cel de-al cincilea legamant, pe care il gasim in cartea cu acelasi nume:
http://www.librariespirituala.ro/al-cincilea-legamant-don-miguel-ruiz.
“FII SCEPTIC, DAR ÎNVAŢĂ SĂ ASCULŢI.”
eu spun (experimentandu-le in viata de zi cu zi de ani buni) ca sunt niste axiome ce merita respectate, dupa ce constientizam ce inseamna fiecare dintre ele, pentru detasarea noastra de tiparele induse prin mintea colectiva si preluate de fiecare, prin propriile perceptii (functie de gradul de cunoastere, permeabilitatea cunostintelor, inteligenta emotionala si nu numai, desigur).
si mai adaug ca intelegand ceea ce exprima aceste legaminte, ajungem la un respect de sine ce se oglindeste in respectul fata de aproapele nostru, respectul fiind o componenta a starii de iubire.
sa va fie minunat oriunde sunteti!
cu drag,
Camelia
prima carte citita de mine a lui Don Miguel Ruiz a fost ARTA DE A IUBI, pe care o recomand, e minunata!
redau, in continuare, o pilda/poveste ce imi este foarte draga, din aceasta scriere.
il puteti vedea si asculta pe Don Miguel, dar si pe alte minti luminate in filmul urmator: http://vimeo.com/6632423 – Minti luminate. (merita vazut si revazut).
cu drag,
Camelia
OGLINDA PRAFUITA
DON MIGUEL RUIZ
ARTA DE A IUBI – ED. MIX
Cu trei mii de ani in urma, exista un om la fel ca noi toti, care traia in apropierea unui oras inconjurat de munti. Omul a studiat pentru a deveni doctor, dar nu era complet de acord cu tot ceea ce invatat. In inima sa simtea ca trebuie sa existe ceva mai mult decat era scris in acele carti.
Intr-o zi, cand a adormit intr-o pestera, el a visat ca si-a vazut propriul corp adormit. A iesit din pestera in noaptea cu luna noua. Cerul era senin, iar el putea vedea milioane de stele. Apoi ceva s-a petrecut in interiorul sau, ceva care i-a transformat viata pentru totdeauna. El si-a privit mainile, si-a simtit corpul, iar apoi si-a auzit propria voce spunand: “sunt facut din lumina; sunt facut din stele”.
A privit din nou la stele si a realizat ca nu stelele sunt cele care creeaza lumina, ci lumina creeaza stelele. “Totul este facut din lumina; eu sunt facut din stele, a spus el si spatiul dintre ele nu este gol”. Si a stiut ca tot ceea ce exista este o fiinta vie, iar lumina este mesagerul vietii, deoarece este vie si contine in ea toate informatiile.
Apoi a constientizat ca si el era facut din stele, desi nu parea una cu acele stele. “sunt in stele si intre ele”, a gandit el. Atunci, el s-a numit tonal, iar lumina dintre stele nagual si a stiut ca tot ceea ce creeaza armonia si spatiul dintre cele doua este Viata sau Intentia. Fara viata, tonal-ul si nagual-ul nu ar putea exista. Viata este forta absolutului, a supremului, a Celui care a creat totul.
Iata deci ce a descoperit el: totul in existenta este o manifestare a fiintei vii pe care o numim Dumnezeu. Totul este Dumnezeu. Si a ajuns la concluzia ca perceptia umana este doar lumina ce percepe lumina. El a vazut ca materia este o oglinda – totul este o oglinda care reflecta lumina si creeaza imaginile acelei lumi, dand nastere lumii iluziei, Visul, care seamana cu un fum ce nu ne permite sa vedem cine suntem cu adevarat. “Noi, cei adevarati, suntem iubire pura, lumina, pura”, a spus el.
Aceasta realizare i-a transformat viata. Dintr-o data, el a stiut cine este cu adevarat, s-a uitat in jur la ceilalti oameni si la restul naturii si a ramas uimit de ceea ce a vazut. El s-a regasit pe el insusi in tot ceea ce exista – in fiecare fiinta umana, in fiecare animal, in fiecare pom, in apa, in ploaie, in nori, in pamant. Si a vazut ca viata amesteca tonal-ul cu nagual-ul in diferite moduri pentru a crea miriade de manifestari ale Vietii.
In acele momente el a inteles totul. Era foarte emotionat si inima sa era plina de pace. Cu greu putea sa astepte pentru a le spune si prietenilor sai ceea ce descoperise. Dar cum ar fi putut explica toate acestea in cuvinte? A incercat sa le spuna ce a descoperit si celorlalti, dar ei nu-l puteau intelege. Ei puteau vedea doar ca se transformase, ca din vocea si din ochii sai radia ceva extraordinar. Au observat ca el nu mai judeca pe nimeni si nimic. El devenise altfel.
Putea intelege pe oricine foarte bine, dar nimeni nu-l putea intelege pe el. Ei credeau ca el era o incarnare a lui Dumnezeu, dar el zambea cand auzea aceasta si apoi spunea: “este adevarat. Eu sunt Dumnezeu. Dar si voi sunteti Dumnezeu. Suntem la fel, voi si cu mine. Suntem imagini ale luminii. Suntem una cu Dumnezeu”. Dar nici asa oamenii nu-l intelegeau.
El a descoperit ca el era o oglinda pentru restul persoanelor, o oglinda in care el se putea vedea pe sine. “oricine este o oglinda”, a spus el. El s-a vazut in ceilalti, dar nimeni nu l-a vazut pe el. Si astfel, a constientizat ca toata lumea visa, dar fara a fi constienta de acest lucru, fara a sti cine sunt ei cu adevarat. Ei nu-l puteau vedea pe el in ei insisi, deoarece exista un perete de ceata sau de fum intre oglinzi. Si peretele de ceata era creat de interpretarea imaginilor luminii – visul oamenilor.
Apoi, a stiut ca va uita curand tot ceea ce invatase. Dorind sa-si aminteasca de-a pururi viziunea pe care a avut-o, s-a decis sa-si puna Oglinda Fumurie, astfel incat intotdeauna sa stie ca materia este o oglinda, iar fumul este cel care ne impiedica sa stim cine suntem cu adevarat. El a spus: sunt o Oglinda fumurie, deoarece ma vad pe mine in fiecare dintre voi, dar noi nu ne recunoastem unul pe celalalt din cauza fumului dintre noi. Acel fum este visul, iar oglinda esti tu, visatorul”.
Multumim Camelia, am pus Arta de a iubi pe lista, o voi citi cat de curand. Iar povestioara asta este de-a dreptul minunata, este exact ce avem nevoie sa ne dam seama de unde venim, ne face viata mai usoara, sa nu ne pierdem in fum.
O zi si o saptamana minunata!
cand citesc aceste articole pur si simplu ma bucur ca v am descoperit si asta a schimbat viata mea radical desi cam tarziu pt ca tare as fi vrut sa fii stiut aceste ” minunatii” acum cel putin 20 de ani . Viata mea mi as fi facut o minunata dar o sa o fac de acum incolo luminata si senina. Cat de bine ar fii sa stie toti oamenii
aceste lucruri ! Ce lume minunata ar fii!!!