Razbunarea este o arma. A cui? Virtual, ea este in mainile tuturor si este folosita mai mult sau mai putin. Ar putea fi folosita atunci cand eu consider ca mi s-a facut o nedreptate, atunci cand cineva a gresit fata de mine. Intrebarea este daca sunt eu cel care lupta pentru stabilirea dreptatii? Stiu eu oare ca detin adevarul absolut si in baza lui pot hotari ca intr-adevar o nedreptate s-a facut impotriva mea? Ce e corect si drept fata de mine e posibil sa nu fie la fel si pentru tine. Si chiar daca hotaram majoritatea ca el a gresit, pot eu sa pedepsesc prin razbunare o nedreptate care mi s-a facut? Am eu oare o privire de ansamblu, sa vad cum a functionat principiul cauza-efect? Pentru ca daca mi s-a facut o nedreptate, e foarte posibil sa fie consecinta a ceea ce am creat chiar eu. Mai mult sau mai putin constient. Este poate o lectie de care am nevoie si care ar trebui sa ma faca sa ma uit mai atent cine sunt cu adevarat.Nedreptatea este cauzata de liberul arbitru a celui de la care vine. Si pentru el si pentru mine functioneaza principiul cauza-efect. Este foarte probabil ca la un moment dat sa fi fost eu in postura celui care a facut un lucru impotriva celui de langa el. Justitia suprema tot universul o face pana la urma prin aplicarea legilor lui. Prin mine, prin tine, prin toti, pe rand. Pentru ca cine este fara de vina, acela sa arunce piatra. Acum eu nu militez pentru non-combat. Sunt situatii si situatii, si adesea dreptatea se face cu ajutorul altuia, care la un moment dat ma va invata o lectie, poate dura, dar folositoare. Dar pentru a evita situatiile in care eu sunt cel care infaptuieste dreptatea prin razbunare, ar trebui sa renunt la ego, la mandria si orgoliul celui ranit, care se considerea o victima. Deci: razbunarea e arma cui? A celui condus de ego.
“Ochi pentru ochi si toata lumea ar fi oarba” (Mahatma Gandhi)