Omul in cautarea sensului vietii

scop in viataDr. Victor Frankl a fost profesor de neurologie si psihiatrie la Universitatea din Viena, iar cartea sa “Omul in cautarea sensului vietii” a ajuns in lista “celor mai influente 10 carti ale Americii”.

Psihiatru, dar si scriitor, Victor Frankl isi intreaba pacientii care sufera de o multime de necazuri mai mici sau mai mari “Care este motivul pentru care nu te sinucizi?”. Raspunsul ii dadea informatii folositoare in demersul sau terapeutic: pe unii ii tinea dragostea pentru copii, pe altul un talent care asteapta sa fie folosit, pe altul il tin doar niste amintiri.

Metoda folosita de el este logoterapia sau analiza existentiala. Aparand in acelasi context geografic, era imposibil ca munca sa sa nu fie comparata cu a lui Freud. Freud considera ca radacina nevrozelor este in cauze conflictuale inconstiente. Frankl distinge mai multe tipuri de nevroze, unele cauzate de lipsa sensului si responsabilitatii in viata. Freud accentueaza frustrarea din viata sexuala, Frankl frustrarea “vointei de sens”.

Autorul a redactat cartea in 9 zile si a hotarat initial sa o publice anonim, insa a cedat in ultima clipa, la insistentele prietenilor. A scris mai multe carti in viata sa, dar aceasta, pe care nu a avut nicio clipa intentia sa il faca celebru, a avut cel mai mare succes. Iata ce are de spus despre aceasta: “Nu tintiti spre succes, caci cu cat mai mult il doriti si cu cat faceti din el un scop, cu atat mai mult il veti rata. Caci succesul, asemenea fericirii, nu poate fi urmarit; el trebuie sa urmeze, si chiar numai asa se si intampla, ca un efect secundar neintentionat, din acea dedicatie a omului fata de o cauza mai mare decat el insusi, sau ca un produs secundar al daruirii de sine catre o alta persoana. Fericirea trebue sa vina de la sine- si aceasta este valabil si pentru succes: trebuie sa il lasi sa se produca tocmai nepurtandu-i de grija. (Vreau sa ascultati ce anume va porunceste constiinta sa faceti si sa duceti la bun sfarsit lucrul acela, pe cat de bine va sta in putinta. Atunci cand veti apuca ziua cand veti vedea ca, pe termen lung- repet: pe termen lung!- succesul va va urma tocmai pentru ca ati uitat sa va ganditi la el.”

Cartea este istoria privita dinauntru a unui lagar de concentrare, povestita de unul carea trait Holocaustul si i-a supravietuit. De aceea, titlul ei initial era “Experientele unui psiholog in lagarul de concentrare”. In lagar are ocazia sa traiasca cele mai groaznice, dar si interesante experiente, interesante daca le priveste retrospectiv. A ajuns sa probeze vorbele lui Dostoievski, ca “omul este o fiinta care se poate obisnui cu orice”.
“In ciuda primitivitati fizice si sufletesti silite din lagar, era posibil totusi ca viata spirituala sa se adanceasca. Oamenii mai sensibili, care fusesera obisnuiti cu o viata intelectuala bogata probabil ca au suferit mult (adesea aveau si o constitutie fizica mai slaba), dar pagubele produse asupra fiintei lor launtrice au fost mai mici. Acestia erau in stare sa se retraga din ambianta teribila din jurul lor, intr-o viata launtrica plina de bogatie, o viata a libertatii spirituale. Numai astfel se poate explica aparentul paradox ca unii detinuti avand o constitutie mai putin robusta pareau adeseori ca fac fata mai bine vietii de lagar decat cei mai robusti.”

“Dragostea-i ultimul si cel mai inalt tel la care omul poate sa aspire. Atunci am inteles sensul celei mai mari taine pe care poezia, gandirea si credinta umana trebuie sa ne-o impartaseasca: izbavirea omului este prin dragoste si in dragoste. Am inteles ca omul caruia nu i-a mai ramas nimic in lumea asta, poate totusi sa cunoasca fericirea, chiar daca si numai pentru o clipa, contempland persoana iubita.”

“Dar cum ramane cu libertatea umana? Nu exista niciun pic de libertate spirituala in ceea ce priveste comportamentul si reactiile omului in conditiile de mediu date? Este adevarata teoria aceea care ar vrea sa ne faca sa credem ca omul nu e decat produsul unor factori conditionati si al unor factori de mediu- fie ei biologici, psihologici sau sociologici? Este omul doar un produs accidental al unor factori? Omul chiar nu poate face nimic pentru a depasi aceste imprejurari? Experienta vietii de lagar ne arata ca omul are sansa de a face ceva. Au fost suficient de mult eexemple, unele chiar de eroism, care au dovedit ca indiferenta poate fi depasita si irascibilitatea poate fi suprimata. Omul poate pastra o ramasita de libertate spirituala, de independenta in gandire chiar si in astfel de conditii groaznice de stres fizic si psihic. Noi, cei care am trait in lagarele de concentrare, ne amintim de aceia care treceau din baraca in baraca, mangaindu-i pe ceilalti, daruindu-le ultima lor imbucatura de paine. Vor fi fost putini la numar, dar ei ne dau indeajuns de multe dovezi ca omului i se poate lua totul, mai putin un lucru- ultima dintre libertatile umane- respectiv aceea de a-si alege propria atitudine, intr-un anumit set de imprejurari date, de a-si alege propriul mod de a fi.”

In tezele sale logoterapeutice, Frankl spune ca sunt trei cai prin care omul poate gasi sensul in viata: prin “viata activa” adica prin munca, prin indeplinirea unor actiuni, creatie. Cea de-a doua este mai mult pasiva, contemplativa, in care omul nu creeaza, ci primeste ceva in dar, de care se poate bucura- binele, frumosul din natura, dragostea unei alte persoane. Ultima cale prin care poate gasi sensul vietii este suferinta. Pe aceasta el a cunoscut-o din plin. Sensul este de a te supune unei realitati (a suferintei) fata de care nu poti face nimic. Modul in care omul isi accepta soarta ii adauga un sens profund vietii. El poate ramane curajos, demn, altruist sau poate deveni animal. Se apropie mult de filosofia buddhista “Mintea ingusta respinge, intelepciunea accepta”.

Cu toate suferintele legate de activitatile din lagar, marsurile zilnice in zapada, cu bocanci uzi, fara sosete si picioarele ranite, Frankl descopera modalitatea de a se ridica deasupra acestei suferinte, aplicand ce spunea Spinoza in “Etica” lui: “Emotia care este suferinta, inceteaza sa mai fie suferinta de indata ce ne formam o imagine clara si precisa despre ea”. El si-a imaginat ca este intr-o sala de conferinte si subiectul pe care il prezenta erau chiar suferintele indurate in lagar, asa cum i se prezentau in fiecare moment al zilei. El le prezenta, analiza pentru auditoriu si le traia in acelasi timp.
Frankl mai observa un lucru: unii detinuti alegeau sa traiasca in trecut pentru a putea suporta prezentul lipsit de orice alinare si confort- ei isi pierdeau orice sansa de a evolua sufleteste, de a-si pastra demnitatea si de a putea fi sprijin si pentru altii. In fata suferintei, Frankl a hotarat ca este bine sa ramana in prezent, si a testat lucrul acesta pe starea lui de bine. Mai tarziu, un german de data asta, Eckhart Tolle, va descrie cum nu se poate mai bine avantajele “Puterii prezentului”.

“A trebuit sa invatam noi insine ca ceea ce conteaza cu adevarat este nu ceea ce asteptam noi de la viata, ci mai degraba ce viata asteapta de la noi. Trebuia sa incetam a ne mai intreba care este sensul vietii si, in schimb, sa ne gandim ca noi insine eram intrebati asta de catre viata- zi de zi, ceas de ceas. La urma urmei viata inseamna sa iti asumi responsabilitatea de a gasi raspunsul just la problemele acesteia si de a face fata sarcinilor pe care aceasta i le traseaza fiecaruia dintre noi. De aceea sensul vietii difera de la om la om si de la clipa la alta. Asadar este cu neputinta sa definesti sensul vietii la modul general. Viata nu este ceva vag, ci ceva real si concret, tot asa cum si sarcinile sunt reale si concrete. Ele alcatuiesc destinul omului, care este diferit si unic pentru fiecare in parte. Niciun om si niciun destin nu pot fi comparate cu alt om si alt destin. Nicio imprejurare nu se repeta si fiecare situatie cere alt raspuns. Cateodata situatiile in care omul se gaseste ii cer sa isi modeleze soarta prin actiune. Alteori e mai avantajos pentru el sa faca uz de sansa de a contempla si de a realiza in acest fel valori launtrice.”

“Din experienta mea am invatat ca in lume exista doar doua rase: cei cu bun simt si cei fara bun simt. Peste tot le intalnim pe amandoua. Niciun grup social nu este alcatuit in intregime din oameni nesimtiti sau doar simtiti. Din acest punct de vedere, niciun grup social nu este o “rasa pura” – si tocmai de aceea puteam uneori intalni cate un om plin de bun-simt printre gardienii lagarului.”

Logoterapia este conceptul nou pe care il introduce Frankl, asa cum glumeste el, daca psihoterapia inseamna sa stai intins pe canapea si sa vorbesti despre lucruri neplacute, logoterapia presupune sa stai in picioare si sa asculti lucruri neplacute. Intr-o nota mai serioasa, logoterapia inseamna concentrarea mai degraba asupra viitorului, adica asupra sensului pe care pacientul urmareste sa-l dea viitorului sau. Logos este un cuvant grecesc care inseamna si sens.

Cateodata cautarea sensului vietii poate sa produce dezechilibru, decat o stare de echilibru interior. Insa nimic nu poate sa ajute omul sa supravietuiasca in cele mai grele conditii precum cunoasterea faptului ca viata lui are un rost.

“Fara indoiala ca fiinta omului este finita si libertatea sa este limitata. Nu este libertatea fata de conditii, ci este libertatea omului de a se impotrivi conditiilor. Asa cum m-am exprimat odata “Ca profesor in doua domenii, in neurologie si psihoterapie, sunt pe deplin constient de masura in care omul este supus conditiilor biologie, psihologice si sociale. Dar, pe langa faptul ca sunt profesor in aceste doua domenii, sunt si supravietuitor a patru lagare de concentrare- si in aceasta calitate pot sa dau marturie despre gradul neasteptat de mare in care omul este capabil sa sfideze si sa infrunte chiar si cele mai rele conditii imaginabile.”

Sursa foto

3 thoughts on “Omul in cautarea sensului vietii

  1. Camelia says:

    am sa redau cateva dintre perceptiile mele, legate de acest subiect, mai ales ca a mai aparut aceasta discutie, foarte interesanta, dealtfel.

    cu drag, sa va fie minunat, acolo unde sunteti!
    Camelia

    fiecare dintre teoriile/aplicatiile psihologice care exista au aparut urmare a trairilor si intrebarilor celor care le-au elaborat, ca urmare a:

    – proiectiilor/transferurilor (teoria lui Freud), care de fapt reflecta legea oglindirii;
    – descoperirii umbrelor sau demonilor interiori (teoria lui Jung);
    – perceptiilor (stim cu totii ca suntem 6,5 miliarde de perceptii asupra aceluiasi subiect, depinde cum si din ce punct privim – iar in anii ’20, a fost elaborata “teoria gestaltista” de catre Kohler, Koffka si Wertheimer, “care sustine ca organismul uman dispune de o capacitate innascuta de a organiza perceptia, dupa anumite reguli, iar aceste reguli sau legi de organizare nu sunt achizionate in procesul dezvoltarii copilului, ci exista potential in psihicul lui, inca de la nastere” – am citat aici o definitie din cartea Umbra a lui Adrian Nuta (este minunat tot ceea ce scrie acest maestru psiholog);
    – tranzactiilor – de unde a rezultat analiza tranzactionala a lui Eric Berne, privind toate starile eului si identificarile noastre cu aceste stari.

    de ceva vreme, este foarte discutata psihologia transpersonala a lui Stan Groff (personal o indragesc foarte mult, pentru ca este o abordare holistica, o integrare pe mai multe planuri – stiintific, spiritual, filozofic – a ceea ce ni se petrece).

    aceste teorii au si ele, ca orice, in aceasta lume duala, parti bune si mai putin bune in aplicatiile practice.
    fiecarui subiect ii este mai abordabila o anumita tehnica/practica psihoterapeutica functie de starea in care se afla, la fel cum si psihoterapeutii au afinitate fata una dintre ele si o aplica (este mai aproape de de ei insisi si o pot aborda).

    important este, zic eu, ca aceste teorii exista si ca ne pot ajuta pe toti, doar sa vrem sa fim deschisi.
    suntem sisteme deschise, dam si primim informatie, ca si cuante de energie.

    ” omul este integrat in mediu si mediul lui, in permanenta, ii raspunde. legatura reciproca dintre noi si mediu este cea care constituie garantia eficientei implinirii noastre. fizica cuantica spune ca in profunzimea materiei, toti suntem interconectati si nimeni nu-si datoreaza existenta doar siesi, ci ne datoram existenta celorlalti”. – academicianul Constantin Dulcan

    si, de aici, ajungem la povata antica: “sa fii in lume, dar sa nu fii lumea!” sau, desigur, putem pleca de la ea, o putem lua cum vrem, tot acolo ajungem, asa este cercul.

    ” cand dai, la inceput dai din ceea ce ai, apoi, de la un moment dat, dai din ceea ce ESTI!” Arsenie Boca

    iar “Daruind, vei dobandi”, asa cum ne-a indrumat si drumetul Steinhardht.

    Noua Biologie (a credintei – Bruce Lipton) spune: “ iesi din mediul nociv sau din perceptia ta ca e nociv, nu mai raspunde perceptual la acel mediu nociv si vei produce o chimie diferita la aceeasi stimuli.”

    “Nu mai permite mediului sa-ti controleze gandirea si, atunci, gandirea si sentimentele tale sunt cele care vor controla mediul.”

    citez, acum, din Umbra a psihologului Adrian Nuta: ” stiu ca sunt in acord cu traditiile spirituale autentice, atunci cand afirm ca noi, oamenii, continem un intreg univers inauntrul nostru. acest microcosmos psihologic reflecta, la nivelul structurii psihologice individuale, macrocosmosul, adica ansamblul tuturor calitatilor si caracteristicilor umane. este ca si cum fiecare om ar contine intreaga omenire inauntrul lui. dintre sutele sau miile de caracteristici launtrice, cateva sunt pe deplin dezvoltate, unele sunt in curs de manifestare, in timp ce altele sunt inca in stadiul latent, asteptand conditii potrivite pentru a germina……… Sinele unui om este atat de vast incat nu exista nimic care sa existe in afara lui. din acest punct de vedere, intre om si univers, microcosmos si macrocosmos, exista o identitate de structura, intreaga lume se reflecta intr-un om, diferite fiind doar dimensiunile.”

Leave a Reply

Your email address will not be published.