Aceasta poezie este scrisa la intrarea in biserica de la Sadinca, jud. Sibiu, loc unde s-au pus bazele unei mici manastiri condusa de parintele-calugar David. Este o poezie atat de frumoasa pe cat de adevarata care descrie cu fidelitate efemeritatea vietii. Sensibilitatea se desprinde din aceste versuri si ne face sa ne dam seama de lucrurile cu adevarat importante din viata. Viata ca un tren ce se deplaseaza rapid, cu scurte opriri de unde coboara, pe parcurs, cei pe care-i iubim, nestiind cand va fi randul nostru. Trist, dar foarte frumos scris, si foarte adevarat:
Un lung tren ne pare viata.
Ne trezim in el mergand,
Fara sa ne dam noi seama,
Unde ne-am suit si cand.
Fericirile sunt halte,
Unde stam cate-un minut,
Pana bine ne dam seama,
Suna, pleaca, a trecut.
Iar durerile sunt statii!
Lungi, de nu se mai sfarsesc
Si in ciuda noastra parca,
Tot mai multe se ivesc.
Arzatori de nerabdare,
Inainte tot privim,
Sa ajungem mai degraba
La vreo tinta ce-o dorim.
Ne trec zilele, trec anii,
Clipe scumpe si dureri,
Noi traim hraniti de visuri
Si-nsetati dupa placeri!
Multi copii voiosi se urca.
Cati in drum n-am intilnit,
Iar cate-un batran coboara,
Trist si frant, sau istovit.
Vine-odata insa vremea,
Sa ne coboram si noi.
Ce n-am da atunci o clipa,
Sa ne-ntoarcem inapoi?
Dar pe cand, privind in urma,
Plangem timpul ce-a trecut,
Suna goarna VESNICIEI:
Am trait si n-am stiut.
Autor: Rabindranath Tagore
Multumesc pentru mesaj.Noi cantam in biserica aceasta frumoasa si plina de intelepciune poezie.
Foarte frumos! Emotionant!
Suntem calatori prin viata,mai mergem ,ne mai odihnim ,,,
Important este sa nu renuntam,si sa cautam drumul spre acasa.
Autorul se numeste Traian Dorz, nicidecum Rabindranath Tagore
Poezia este opera poetului crestin Traian Dorz. In poeziile sale se regasesc trairi sufletesti ale poetului, scrise nu de la un birou savurand o ceasca de cafea, ci in detentie timp de 17 ani, pentru simplul fapt ca a fost crestin si a cauat sa faca o reforma in biserica ortodoxa, refuzand categoric sa compuna ode comunismului.( Cum de fapt a facut-o Paunescu si altii care astazi au un nume sau un renume. Acest poet n-a cauta slava care vine de la oameni, desii ar fi putut foarte bine sa o faca si el, insa a cutat sa-i dea TOATA SLAVA LUI DUMNEZEU, lucru care n-a fost pe placul aotoritatilor bisericesti si politice ale vremii aceleia. ) Poezia este o cantare crestina.
Versurile nu sunt scrise de Traian Dorz, nici de Rabindranath Tagore, nici la intrarea in biserica de la Sadinca si nici de nenumarate persoane care se dau drept autori pentru versurile de mai sus, cu toate ca nu sunt complete. Versurile si melodia au fost compuse in anul 1941 de o doamna care nu mai este in viata. Si nu este o cantare crestina.