Rani psihologice: Respingerea

copil-singur-scapare-fuga-depresie-indepartare-respingereRespingerea, in ordine cronologica prima rana sufleteasca despre care vorbeste Lise Bourbeau in “Cele 5 rani care ne impiedica sa fim noi insine”, se manifesta din frageda copilarie- cel care o sufera se simte respins in fiinta lui si mai ales in dreptul sau de a exista. Un exemplu este copilul nedorit sau cel care nu are sexul dorit de parinti. Se poate imtampla ca parintele sa nu doresca sa respinga copilul, dar acesta sa se simta oricum respins in urma unui repros. In momentul cand un copil isi sa seama ca este respins isi creeaza masca de fugar. Aceasta masca se poate recunoaste in infatisarea fizica: corpul este ingust si contractat, ceea ce il poate face sa dispara mai usor, el va incerca toata viata sa nu ocupe prea mult spatiu, daca foloseste prea mult spatiu, crede ca deranjeaza. Fata si ochii fugarului sunt mici, privirea este plina de teama, cauta modalitati pentru a nu fi pe deplin prezent in ceea ce i se intampla, pentru a evita suferinta. Acest copil este cuminte, linistit, nu creeaza probleme, se refugiaza in lumea lui imaginara. Fugarul prefera sa nu se ataseze de lucrurile materiale, caci l-ar putea impiedica sa fuga atunci cand doreste, il atrage insa tot ce este legat de spirit si de domeniile intelectuale. Rana de respingere este traita in raport cu parintele de acelasi sex. Este firesc si uman sa il respingem, sa avem resentimente pana la a-l uri.

“Parintele de acelasi sex are rolul de a ne invata sa iubim, sa ne iubim si sa daruim iubire. Parintele de sex opus ne invata sa ne lasam iubiti si sa primim iubirea”.

Fugarul cauta singuratatea pentru ca daca ar primi mai multa atentie i-ar fi frica si nu ar sti ce sa faca cu ea.El dezvolta adesea afectiuni ale pielii, un mijloc inconstient pentru a nu fi atins. Daca iti recunosti rana de respingere, este importanta sa accepti faptul ca, chiar daca parintele tau te respinge cu adevarat, acest lucru se intampla datorita faptului ca rana ta nu a fost vindecata, iar tu atragi astfel acel gen de parinte sau de situatie. Cu cat se repinge mai mult pe sine fugarul, cu atat ii va fi mai frica. Sentimentele fugarului sunt duale, atunci cand ii reuseste ceva, nu crede ca merita, uneori sabotandu-se pe sine. Cand nu reuseste, se gandeste ca oricum sunt altii mai buni decat el. Despre celelalte rani si mastile lor vom vorbi in articolele ce urmeaza.

3 thoughts on “Rani psihologice: Respingerea

    • AutoEducare says:

      Acest lucru inseamna ca acea mama se uraste si pe sine, atunci cand exista iubire pentru sine, se poate darui iubire si celorlalti.

  1. Maria says:

    A ti respinge copilul indiferent ca înseamnă a nu l caută decât când ai treaba cu el,sau a l respinge deliberat ca sa nu i ti ceara bani,e cam acelas lucru zic eu.Cunosc cazuri când oameni ajutati de parintii lor,poate prea ajutati,poate prea sustinuti,au dat cu bata n balta la propriu,nestiind sau neputând sa gestioneze faptul ca proprii copii au crescut si ca au nevoie de ajutor pt a si întemeia o familie,si astfel a esti copii rămân pe drumuri,sau se inhaiteaza cu fel si fel de oameni,si când se fac mari,isi dau cu dreptul in stângul,isi dau afara parintii si sora din casa,pe motiv ca mai au case ,toate fiind in paragina.Eu inteleg multe,dar sa te folosesti de familie ca si cum ar fi in obiect,asta nu mai inteleg.Deci daca tata e o fiara,sa fiu si eu ca el ca sa supravietuiesc mai bine,oare asta sa fie solutia.Probabil ca oamenii abrutizati de viată se transforma in animale,la prima vedere asa ai zice,unii dintre ei au trăit bine,au studiat dar tot degeaba când te nasti animal,tot animal mori.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *