“Copiii au mai multa nevoie de exemple decat de critici”. Joseph Joubert
Cand eram mici modalitatile prin care eram corectati in greseli erau de obicei (nu intotdeauna si nu la toti) bataile. Se justificau chiar ca bataia e rupta din rai. Intre timp unii au aflat ca violenta fizica nu este cea mai buna metoda de a forma comportamentul unui copil. Ca adulti, bataia este si mai rara. Cand nu ne place felul de a actiona, comportamentul sau aspectul cuiva, incercam sa-l corectam, il criticam: “Nu ai facut bine lucrul asta”, “Sa stii ca ai gresit”. Este ceea ce in mod popular se numeste atitudine de soacra.
“Oricine gaseste motiv de a critica la altii ceea ce altii gasesc de criticat la el. la Rochefoucauld
De unde vine impulsul acesta de a-i critica pe altii? Si de ce unii o fac mult mai mult ca altii? Pentru ca, din cand in cand, cu totii suntem in postura de a face observatii altora, de a nu fi de acord si de a exprima acest dezacord cu ei, dar daca ne analizam, observam ca unii o fac (sau o facem) mai mult decat altii.
Sa vedem mai intai ce inseamna a fi nemultumit si a-i corecta pe altii? Inseamna in primul rand compararea felului lor de a se exprima, de a se comporta si de a indeplini o actiune (de orice fel) cu felul nostru de a realiza acelasi lucru. Cand observam diferente in ceea ce a rezultat din “felul lor”, atunci intervenim si ii facem atenti ca sunt altfel decat suntem noi. Uneori cu violenta verbala, cu ton acuzator: “tu nu vezi ca ai gresit?” care inseamna cateodata “tu nu vezi ca esti altfel decat mine”?
“Primeste critica oricui, dar rezerva-ti hotararea”. Shakespeare
Critica, observatiile au si un aspect pozitiv uneori. Cateodata sunt constructive si chiar ajuta. Dar sesizam noi intotdeauna diferenta dintre crica constructiva si critica gen “esti altfel decat mine”? Uneori diferenta este doar o linie subtire.
Si cat de diferiti suntem toti unii de altii! Nici nu trebuie sa petrecem mult timp impreuna si sa ne dam seama de asta. Cateodata diferentele dintre noi dor, jeneaza, incomodeaza. Avem cu totii debite verbale diferite, voci diferite, intonatii diferite, conceptii de viata diferite care duc la manifestari diferite, educatii diferite si deci starturi diferite in viata. Nu e de mirare ca nu ne intelegem cu totii la fel. Sau deloc cateodata.
Adevarul meu este mai adevarat decat adevarul tau. Pentru ca-i al meu.
Si ce ne impiedica? Atasamentul fata de propria conceptie de viata, de propria minte. Gandul meu, parerea mea si opinia mea deasupra, inaintea opiniei tale. Iar lucrul acesta merge in ambele sensuri. Cel care critica incearca sa-si impuna convingerea, dar si cel care este criticat s-ar putea sa intre si el in starea defensiv-agresiva in care isi apara propria versiune a adevarului.
Morala: traieste si lasa-i si pe altii sa traiasca.
Traieste conform principiilor tale, evident, cu totii facem asa, insa permite-le si altora sa isi manifeste propriul fel de a trai. Au la fel de multe drepturi ca tine.
Si daca esti de partea cealalta a baricadei, adica cel criticat, atentie, felul in care percepi critica este un barometru pentru stima ta de sine. Daca vrei sa stii cat de mult de apreciezi si te iubesti pe tine, verifica modul in care reactionezi la critici: cu cat te afecteaza mai mult, cu atat mai putin te aprecizi pe tine insuti. Atunci cand ai nevoie de parerea altora pentru a sti ce sa crezi despre tine, te afli jos pe scara increderii in tine. Si atunci este foarte probabil sa atragi criticile celor din jur. Slabiciunile sunt foarte usor resimtite si taxate de altii. Altii fiind si ei persoane nu tocmai echilibrate si “pe plus” cu stima de sine. Pentru ca un om care se iubeste si se accepta, desi nu este perfect, nici unul nu suntem, nu simte nevoia de a-i atrage atentia altuia ca este diferit, mai ales pe un ton de repros.
Continue reading “Critica nu e rupta din rai”
