divinitate – Autoeducare

Prietenul nostru mai vechi, Joe Vitale (“Curs despre trezire”), primeste o intrebare cheie: “Joe, eu ma lupt de mult timp cu personalitatea mea, care pare sa aiba multe de recuperat. Nu pare sa fie niciodata in pas cu sufletul meu, si este un lucru descurajant. Cum imi pot gasi pacea in mijlocul acestei discrepante?”

Si iata si raspunsul:

“ Da, este o intrebare importanta. In primul rand, trebuie sa accepti locul in care te afli. Daca te zbati, inrautatesti situatia. Rezistenta o va face sa persiste. Pe cat posibil, trebuie sa te concentrezi asupra momentului, asupra ideii de a fi aici si acum, asupra a ceea ce numesti tu suflet. Personalitatea ta, , eul tau, nu va ajunge niciodata din urma sufletul tau. Nici nu trebuie sa o faca. Ea trebuie de fapt sa se afle in slujba partii divine din tine, pe care o numesti suflet.
Trage aer adanc in piept si capituleaza in fata acestei idei. Mediteaza asupra faptului ca tu nu esti eul tau, corpul tau, emotiile tale. In realitate, esti sufletul, martorul din spatele tuturor acestor lucruri. Respira gandindu-te la toate acestea si accepta ideeea ca Divinitatea iti vorbeste in sinea personalitatii tale si ca ar tebui sa urmezi pur si simplu ce iti spune Divinitatea.

Cand incerci sa te ghidezi din perspectiva eului, provoci multa frustrare, si asta simti acum. Eu as renunta. Renunta complet. Priveste in interiorul tau si urmeaza Divinitatea. Ea te conduce acasa, adica la trezire. Continue reading “Lupta interioara: personalitatea si sufletul” →

La un moment dat toti oamenii de pe pamant erau zei, dar ei au devenit atat de pacatosi si au abuzat atat de divinitate, incat Brahma, zeul tuturor zeilor, a decis ca divinitatea trebuie sa-i fie luata omului si ascunsa intr-un loc unde sa nu o mai poata gasi niciodata. “O vom ingropa adanc in pamant” spusera alti zei. “Nu”, a spus Brahma, “pentru ca omul va sapa adanc in pamant si o va gasi”. –“Atunci o vom scufunda pe fundul oceanului”, spusera ei. “Nu”, a spus Brahma, “pentru ca omul va plonja si o va gasi”. –“O vom ascunde pe cel mai inalt munte”, au spus ei. “Nu”, a spus Brahma, “pentru ca intr-o zi, omul va escalada fiecare munte de pe pamant si vor captura din nou divinitatea”. “Atunci noi nu stim unde s-o ascundem pentru ca ei sa n-o gaseasca”, spusera zeii cei mai putin importanti. -“Va spun eu”, spuse Brahma, “ascundeti-o in adancul omului insusi. El nu se va gandi niciodata sa priveasca acolo”.

Aceasta legenda hindusa vorbeste despre locul unde omul trebuie sa caute pentru a gasi comoara: in el insusi. Sinele sau este scanteia divina, acea parte din noi care insufleteste ceea ce este muritor si material, adica corpul, Sinele este adevaratul nostru ghid, este partea noastra divina, conexiunea cu Universul, cu Dumnezeu. Este ceea ce se aude cand mintea tace. Noi nu suntem robii lui Dumnezeu, suntem parte din el, avem in noi o parte din el. Si aici este trucul, aici uneori Biserica greseste, Divinitatea nu este in afara, nu tebuie cautata in traditii, lacasuri si multe alte ritualuri, Divinitatea este in noi. Ceea ce purtam in noi este adevarata comoara, toate celelalte lucruri materiale sunt minunate, dar sunt temporare. Vrem mereu un upgrade in ideea ca vom fi mai fericiti, dar aici pot depune marturie toti cei care au tot ce isi doresc: este minunat sa ai totul, insa este si mai frumos atunci cand daruiesti, cand impartasesti sau imparti cu cineva ceea ce ai tu. Bucuria daruita este inzecita la cel ce o ofera.

Pitagora, care stia mult mai mult decat geometrie spunea: “Fii incredintat ca nu-ti apartine ceea ce nu posezi inlauntrul spiritului tau”. Unii trebuie sa ajunga sa aiba tot ce si-au dorit vreodata, pentru a afla adevarata valoare a lucrurilor, pentru altii este suficient sa inteleaga ca tot ce construiesti in afara ta este trecator. Continue reading “Unde este Divinitatea?” →