Despre condus am mai scris un post aici. Iar de atunci tot observ ca se cauta subiectul pe google si inevitabil mai poposesc oameni si aici pe blog. De aceea m-am decis sa scriu putin despre experienta mea, pentru a incuraja pe cei care se tem sa conduca. Frica aceasta am avut-o si eu mult timp. Daca este sa explic de ce: frica aceasta e din cauza ca la mine in familie nu am vazut pe nimeni sa conduca, sa-mi dea un exemplu bun, dimpotriva am vazut o ruda care nu era tocmai un exemplu bun. Auzeam de la tata numai cat de periculos ar fi. Tocmai de aceea am avut o frica mare de condus.
Totusi am facut scoala, ca sa aflu ca frica si condusul nu au ce cauta impreuna. Pur si simplu nu functioneaza. E ca si cum ai vrea sa te dai cu snowboardul si nu ti iese, pentru ca esti incordat. Asa si la condus, cand ti-e frica tii volanul incordat, conduci stangace, ti se opreste motorul, de frica, pentru ca n-ai incredere in tine. Si totusi multi conduc fara probleme. Asta pentru ca nu-si fac prea multe griji, conduc si atat.
Tocmai am aflat ca pentru a conduce trebuie sa gandesti cat mai putin si sa actionezi, si mai ales sa reactionezi, si asta repede, mai ales in Bucuresti.Daca vrem sa gandim pozitiv, putem spune despre condus ca este un fel de practica zen, ai atentia distribuita in 20 de locuri, cu precadere la biciclisti si scuteristi, pe principiu daca ei nu tin la viata lor macar sa tii tu. Deci zen. Fara frica si zen. Apoi instructorul e alta poveste. Clar tu si el sunteti in 2 povesti diferite. Vedeti lucruri diferite, el vede mai multe lucruri decat tine, stie mai multe (in ale condusului) iar pentru asta trebuie sa-l respecti. Daca pornesti cu apreciere pentru ceea ce face, si constientizezi munca pe care o face zilnic cu 10 oameni ca tine, il vei aprecia si mai mult, si asta se va vedea in relatia voastra. Vei invata mai multe, pentru ca-ti va fi drag. Chit ca te mai cearta, trebuie, altfel cum sa inveti. Si mai depinde si ce relatie ai tu cu tine. Prima oara cand am facut scoala, n-am dat examenul, mi se parea ca degeaba m-as prezenta la examen, si nu m-am dus, am rezolvat problema…cum am stiut. Pe principiul ca eu nu m-am prezentat niciodata la un examen fara sa-l iau. Dar examenul de sofat e alta poveste, nu e doar teorie, iar cei invatati cu teoria…vor avea surprize. Pentru ca m-am surprins ca la volan incercam sa conceptualizez pasii, sa-i insir. Iar la volan n-ai timp sa analizezi, iar noi tocilarii cam avem de pierdut aici. Castig de cauza pentru sportivi, gameri, in general cei care tac si fac, nu care gandesc de 10 ori inainte sa faca un lucru.
Atunci cand inveti sa conduci te poti lovi de relatia cu tine, de dialogul interior. Am descoperit ca la volan esti tu cu tine in primul rand.
In al doilea rand: tu si instructorul
In al treilea rand : tu si ceilalti oameni (pietoni, alti soferi etc.)
Tu cu tine: adica tu si gandurile si tiparele tale mentale. Invatand sa conduc, am inteles ca te poti sabota singur, gen “ce neatent sunt”, “ce greu e”, “iar am gresit”, “cand o sa invat odata”. Nici nu e nevoie sa zica instructorul ceva, ca poti trage singur concluziile – negative. Si nu e bine pentru tine, daca chiar vrei sa nu ai parte de o experienta proasta. Continue reading “Invinge-ti frica de sofat”
