Ce este neincrederea in fortele proprii? Un program de autodistrugere. Daca nu avem incredere in sine, intrerupem transmiterea de energie de la Dumnezeu. Asta inseamna intreruperea iubirii. Acesta este programul de autodistrugere. De aceea, atunci cand nu avem incredere in sine, cand ne indoim de fortele proprii, cand ne este frica de ceva și fugim de propriul destin, toate acestea reprezinta de fapt un program de autodistrugere. In consecinta, momentul credintei in fortele proprii și in „eul” nostru Divin, este unul dintre cele mai importante momente din viata omului.
Și Iisus Hristos i-a spus lui Petre: „Ti-a fost frica și ai inceput sa te scufunzi.”. Și știti ce era in jurul lui Hristos? Nimeni nu avea incredere in sine, toti se temeau de propriul destin. Acest principiu exista și in prezent. Pentru a simti ceea ce a simtit Hristos, trebuie sa incheiem una dintre temele principale – frica și neincrederea in sine. Nimeni nu credea, tuturor le era frica. De ce a spus: „Daca credeti, in primul rand trebuie sa credeti in Dumnezeul care se afla in voi! Muntii se vor mișca. Bateti și vi se va deschide! Cereti și veti primi! „? Deci peste tot este valabila ideea sa nu va fie frica, sa nu va indoiti, mergeti inainte! Așa trebuie sa procedati. Oricat de grea ar fi o situatie, oricat ati fi de bolnavi, daca aveti o intuitie interioara, credinta in fortele proprii, in eul Divin, deci și in destin, atunci totul va fi in regula. Continue reading “Increderea in Sine”
Iata ca ma repet pentru a nu stiu cata oara: tot ceea ce iubim in aceasta viata, orice valoare umana, absorb din noi puterea, iubirea si energia. Totul este dat de la Dumnezeu. Inseamna ca daca il iubesc pe Dumnezeu mai mult decat orice pe lume, inclusiv viata, atunci primesc mai multa iubire si mai multe forte decat pot da si aceasta rezerva pot s-o cheltuiesc pentru mine si pentru urmasii mei. La nivelul fin, noi hranim permanent sufletele urmasilor nostri prin iubirea noastra. Dar, daca noi iubim orice pe lume mai mult decat pe Dumnezeu, atunci dam mai mult decat primim si astfel incepe degradarea sufletului. Si atunci recurgem la rezervele strategice de iubire si de forta din sufletele urmasilor nostri si din vietile noastre viitoare. Pentru ca sa-si salveze sufletul, omului i se ia tot de ce este ancorat sufletul sau, ce iubeste el mai presus de Dumnezeu. Daca omul accepta aceasta situatie si tinde catre Dumnezeu, atunci el capata echilibru si isi salveaza sufletul.