Ce este neincrederea in fortele proprii? Un program de autodistrugere. Daca nu avem incredere in sine, intrerupem transmiterea de energie de la Dumnezeu. Asta inseamna intreruperea iubirii. Acesta este programul de autodistrugere. De aceea, atunci cand nu avem incredere in sine, cand ne indoim de fortele proprii, cand ne este frica de ceva și fugim de propriul destin, toate acestea reprezinta de fapt un program de autodistrugere. In consecinta, momentul credintei in fortele proprii și in „eul” nostru Divin, este unul dintre cele mai importante momente din viata omului.
Și Iisus Hristos i-a spus lui Petre: „Ti-a fost frica și ai inceput sa te scufunzi.”. Și știti ce era in jurul lui Hristos? Nimeni nu avea incredere in sine, toti se temeau de propriul destin. Acest principiu exista și in prezent. Pentru a simti ceea ce a simtit Hristos, trebuie sa incheiem una dintre temele principale – frica și neincrederea in sine. Nimeni nu credea, tuturor le era frica. De ce a spus: „Daca credeti, in primul rand trebuie sa credeti in Dumnezeul care se afla in voi! Muntii se vor mișca. Bateti și vi se va deschide! Cereti și veti primi! „? Deci peste tot este valabila ideea sa nu va fie frica, sa nu va indoiti, mergeti inainte! Așa trebuie sa procedati. Oricat de grea ar fi o situatie, oricat ati fi de bolnavi, daca aveti o intuitie interioara, credinta in fortele proprii, in eul Divin, deci și in destin, atunci totul va fi in regula.
Daca insa spunem: „Nu ma voi descurca, nu pot, nu imi sunt necesare aceste lucruri”, nu vom mai primi energie, nu vom mai avea putere. Acest moment de tristete și neincredere in sine reprezinta una dintre cele mai grele incercari, pe care cu greu o putem trece. Sa ne intoarcem din nou la tema „diavolului”. De ce ingerul s-a transformat in diavol? Pentru ca a pierdut sentimentul Divinitatii care a incetat sa mai ocupe primul loc. Cand pierdem sentimentul Divinitatii, in momentul in care nu mai credem in eul nostru Divin, ceea ce reprezinta și indoiala, și neincredere in sine ș.a.m.d. Daca nu mai credem in eul nostru Divin, credem atunci in eul nostru omenesc, insa eul omenesc este conștientul nostru, capacitatile etc.
De aceea, in momentul pierderii sentimentului Divinitatii și, de asemenea, a sentimentului ca suntem conduși de catre Dumnezeu, din acest moment incepe autodistrugerea noastra viitoare, degenerarea, și accentuarea atașamentului catre aspectele superficiale. Patriarhul Alexei avea atata dreptate cand spunea ca daca ajungem la Dumnezeu peste o ora este un lucru bun, daca ajungem peste doua ore nu trebuie sa ne para rau. Deci oricand am ajunge la Dumnezeu, oricat ar fi de tarziu, nu trebuie sa ne para rau. El citeaza deci un document cutremurator, care prezinta și care repeta ceea ce a spus Iisus Hristos. Daca simtiti neincredere și nemultumire fata de sine, sau daca ganditi ceva rau despre sine, se intrerupe legatura cu planul Divin și in viitor veti fi dezorientati.
De aceea, daca manifestati un sentiment de culpabilitate, acesta va fi daunator progresului și transformarii dumneavoastra. Pentru ca senzatia de culpabilitate reprezinta un act de agresivitate indreptat impotriva lui Dumnezeu. De ce se intampla acest lucru? Pentru ca eu am doua euri, unul Divin, iar altul omenesc. Daca gandesc ca „Eu sunt vinovat”, rezulta ca Dumnezeu este vinovat. Va dati seama ce inseamna acest lucru? Deci, ca sa supravietuiesc, sunt dator sa renunt la Divinitate, ca sa ramana doar planul omenesc. Cand insa spunem „eu”, trezim in noi atat planul uman, cat și pe cel Divin. De aceea sentimentul de culpabilitate este de fapt sentimentul despartirii de Dumnezeu. De aceea, orice prostie am fi facut in timpul vietii, fie ca ne place sau nu, nu trebuie sa ne simtim niciodata vinovati. Cand facem o prostie ea este rezultatul eului nostru omenesc, de aceea ne vom chinui, vom suferi, ne vom imbolnavi.
S.N. Lazarev
frumos. multumim