Iubirea – mai sus de perfectiune umana

Iata ca ma repet pentru a nu stiu cata oara: tot ceea ce iubim in aceasta viata, orice valoare umana, absorb din noi puterea, iubirea si energia. Totul este dat de la Dumnezeu. Inseamna ca daca il iubesc pe Dumnezeu mai mult decat orice pe lume, inclusiv viata, atunci primesc mai multa iubire si mai multe forte decat pot da si aceasta rezerva pot s-o cheltuiesc pentru mine si pentru urmasii mei. La nivelul fin, noi hranim permanent sufletele urmasilor nostri prin iubirea noastra. Dar, daca noi iubim orice pe lume mai mult decat pe Dumnezeu, atunci dam mai mult decat primim si astfel incepe degradarea sufletului. Si atunci recurgem la rezervele strategice de iubire si de forta din sufletele urmasilor nostri si din vietile noastre viitoare. Pentru ca sa-si salveze sufletul, omului i se ia tot de ce este ancorat sufletul sau, ce iubeste el mai presus de Dumnezeu. Daca omul accepta aceasta situatie si tinde catre Dumnezeu, atunci el capata echilibru si isi salveaza sufletul.

Cum putem determina starea in care sufletul a inceput sa iubeasca ceva mai mult decat pe Dumnezeu?! Cand incepem sa facem din ceva un tel si fericire suprema, este deja un semn al slabirii iubirii pentru Dumnezeu si noi incepem sa depindem de acest lucru. Atunci incepem sa ne temem, sa ne para rau, sa manifestam pretentii, sa punem conditii. Este al doilea pas. Al treilea pas este agresiunea directa, supararea, ura, blamarea, dispretul s.a.m.d. Din iubire pentru Dumnezeu se nasc doua linii ale valorilor umane.
Prima linie se realizeaza ca iubire fata de lume si de oameni. La baza dorintei de a avea familie sta iubirea pentru omul apropiat. La baza iubirii pentru acel om sta dorinta de a avea copii de la el, adica instinctul perpetuarii. La baza instinctului perpetuarii sta instinctul creatiei, adica cu cat sunt mai importante valorile umane, cu atat suntem mai aproape de Dumnezeu. Dar ele, oricum, raman omenesti si de aceea sunt supuse distrugerii, adica unei creatii sub o noua calitate.

A doua linie a valorilor este legata de dezvoltare. La baza aptitudinilor, a intelectului sta acea valoare pe care am numit-o perfectiune. La baza perfectiunii sta destinul, la baza destinului sta viitorul. Daca omul face un tel din linia iubirii pentru oameni si pentru lume, apar boli ale geloziei si ele se trateaza prin tradare, certuri, suparari, inselaciune. In cazul dorintei de a face valoare suprema din linia perfectiunii si a dezvoltarii, apar bolile trufiei. Ele se vindeca prin insuccese, inselaciuni, jigniri neintemeiate si suparari, neplaceri pe linia destinului, naruirea planurilor de viitor. Daca se absolutizeaza ambele linii, atunci intervin boli grave: cancerul, schizofrenia, diabetul zaharat, scleroza in placi s.a.m.d. Adeseori nu trebuie sa ne amintim in detaliu toata viata. Este suficient sa ne amintim doua-trei evenimente majore si sa ne schimbam atitudinea fata de ele. Cel mai important lucru in vindecare nu este regretul in legatura cu trecutul, ci dorinta de a te schimba si de a nu mai face greseli in viitor. Omul care crede in Dumnezeu poate obtine avantaj din orice situatie, intelegand ca ea nu este intamplatoare.

Diagnosticarea karmei, S. N. Lazarev

Leave a Reply

Your email address will not be published.