spritual being 2

Principiul oglinzii si relatiile

oglindireJoe Vitale, un guru si in marketing, dar si spiritualitate, vorbeste acum despre iubire si relatii, despre persoanele negativiste care se plang, despre partenerii de viata care se plang intruna, carora totul le merge pe dos:

“Stii, in functie de stadiul de trezire in care te afli, uneori atragi in viata ta parteneri negativisti, mereu nemultumiti si orientati spre ipostaza de victima. Si asta doar pentru ca ei reprezinta o parte din tine. In psihologia jungiana, ei reprezinta partea ta ascunsa, umbra.

Ideea este ca cealalta persoana de care te plangi, cea negativista, care se vaita, despre care crezi ca se poarta ca o victima, reprezinta de fapt o parte din tine care simte la fel.

Prin urmare, intr-un mod foarte real, relatia pe care o atragi este una care se afla in tine. Prima cale de vindecare consta in a vindeca relatia cu propria persoana.

Trebuie sa-ti asumi in totalitate responsabilitatea si sa consideri ca aspectele legate de negativism, reprosuri si ipostaza de victima reprezinta propria ta mentalitate. Pe masura ce te eliberezi de ea, devii mai constient si dobandesti mai multa putere, cealalta persoana se va schimba si ea sau va pleca, deoarece energia ta n-o mai atrage”.

Viata este un proces de trezire, si asta nu ca am dormi noi toti la modul propriu. Insa sunt multe aspecte care dor, pe care alegem sa le traim in continuare la fel.

Oamenii din jur, situatiile cu care ne confruntam, bolile de care suferim, toate si toti au rolul de a ne da indicii ca ceva nu este in regula. Nu cu noi insine ca si fiinte spirituale, ci cu modul in care privim lucrurile, cum ii tratam pe ceilalti si mai ales cum ne privim pe noi si ne judecam.

In esenta, in adancurile fiintei noastre, cu totii suntem minunati, nu exista un om in lume, oricat de rau ar fi considerat de unii, sa nu aiba un prieten, o persoana care sa il aprecieze.

Este valabil si cu mine si cu tine. Odata ce hotaram ca suntem minunati, este mult mai usor sa indreptam ceea ce alegem ca nu ne reprezinta in interiorul personalitatii noastre. Si cei de alaturi, in baza principiului oglinzii, ne ajuta mai mult decat credem. Continue reading “Principiul oglinzii si relatiile”

spritual being 2

Legea oglindirii

legea oglindiriiAm primit ieri urmatorul fragment pe mail si m-am gandit ca e prea frumos sa nu-l dau mai departe:

Exteriorul reflectă interiorul. Ce înseamnă că exteriorul reflectă interiorul? Inseamnă că lumea în care trăim este un fel de oglindă gigantică, oglindă care reflectă mereu aspecte sau părţi din noi înşine; înseamnă că toţi oamenii pe care îi atragem în vieţile noastre sau de care suntem atraşi oglindesc aspecte necunoscute, negate sau neasumate de noi înşine. Funcţionarea acestei legi exclude întâmplarea! In câteva tradiţii spirituale care au intuit-o se repetă aproape obsesiv că nimic nu este întâmplător. Accidentele, coincidenţele, evenimentele neaşteptate apar astfel numai datorită ignoranţei noastre. Mai exact, datorită incapacităţii notorii a minţilor noastre de a subîntinde ansamblul tuturor factorilor, fizici şi nonfizici, care concură la naşterea unui eveniment, la producerea unui fenomen sau a unei întâlniri. Lumea pare a fi dominată de hazard când, în realitate, este expresia unei armonii incredibile, o potrivire la microsecundă sau nanometru a tot ceea ce se mişcă, fie acestea particule sau unde de energie.
Experienţele spirituale la vârf trăite de oameni din cele mai diverse timpuri şi culturi sprijină această idee; în “This Is lt”, Alan Watts a rezumat minunat această afirmaţie: “Cel care se află în această stare a conştiinţei este copleşit de certitudinea că Universul, aşa cum este perceput în acel moment, este aşa cum trebuie să fie… Mintea este atât de uimită de evidenta şi desăvârşita potrivire a lucrurilor, aşa cum sunt ele, încât nu mai poate găsi cuvinte pentru a exprima perfecţiunea şi frumuseţea acestei experienţe. Totul este atât de clar încât lumea pare a fi devenit transparentă sau luminoasă şi atât de simplu încât lumea nu poate fi altfel decât pătrunsă şi ordonată de o inteligenţă supremă.”

Universul ne dirijează întotdeauna spre acele medii şi persoane sau creează exact acele circumstanţe în care putem experimenta ceea ce încă nu acceptăm în noi înşine, dar a sosit timpul să o facem. Este ca şi cum inteligenţa cosmică ar fi tot timpul cu ochii pe noi, punându-ne constant în faţa sarcinilor noastre de dezvoltare. Şi de ce atâta neodihnă şi chin? Pentru că doreşte să ne împingă spre totalitate, adică spre acel nivel de integrare lăuntrică pe care psihologia analitică mai întâi şi terapia experienţială a unificării, mai apoi, l-au numit Sinele.
Ce înseamnă asta mai concret? Ce sunt acelea sarcini de dezvoltare? Cum adică aspecte neasumate sau respinse din noi înşine? Să-ţi dau câteva exemple! Dacă eşti un tip care încearcă tot timpul să fie calm, refuzându-ţi astfel furia, vei atrage oameni furioşi în viaţa ta. Aceşti oameni vor oglindi ceea ce tu conţii în inconştient, dar te căzneşti să reprimi. Ei sunt exact ca nişte oglinzi, dar nu ale Eului tău conştient, ci ale psihicului tău inconştient. Cu cât apărările tale sunt mai puternice, cu atât vor fi create situaţii de viaţă în care tu să fii mai apropiat de asemenea oameni. Astfel, fără voia ta, te poţi trezi cu un şef sau coleg de birou irascibil şi chiar violent, după cum te poţi îndrăgosti de o persoană foarte liberă în manifestarea furiei. Dacă eşti căsătorit şi ai o familie, s-ar putea să constaţi la soţie sau la unul din copiii tăi ieşiri necontrolate, inexplicabile.

Dacă eşti cineva care nu acceptă eroarea sau imperfecţiunea, vei atrage spre tine persoane sau întâmplări care te vor scoate din minţi, deoarece numitorul lor comun va fi greşeala, uneori chiar greşeala flagrantă. Este felul în care Universul te obligă să trăieşti experienţa acestui aspect neasumat din tine însuţi, anume propria ta tendinţă de a confunda ceva, de a te încurca, a fi inexact sau a o da în bară. Tendinţa pe care o blochezi inconştient se activează puternic în afara ta, facându-te conştient de ea, doar că la cei din jur.
Dacă încerci din răsputeri să fii o persoană educată şi politicoasă, care nu înjură niciodată, te vei pomeni lucrând într-un mediu populat de persoane îndelung exersate în această nobilă artă. Fără să vrei vei auzi expresii şi aranjamente lingvistice care nu ţi-ar fi trecut niciodată prin neprihănitul căpşor.
Dacă nu eşti conştient de propria tendinţă de a-i judeca pe alţii, vei constata stupefiat că asta pare a fi singura ocupaţie a celor din jurul tău.
[…] Nesuferită legea asta, nu-i aşa? Nu se pune problema să scapi de ea, întrucât această performanţă este imposibilă. Se pune problema să ţii cont de ea şi să o foloseşti în avantajul tău tot aşa cum, cunoscând banalele legi ale mecanicii sau termodinamicii, le foloseşti în favoarea ta. […] Din clipa în care începi să-ţi asumi aspectele neconştientizate, se întâmplă ceva miraculos: universul nu mai trimite acel aspect către tine. De ce? Deoarece ceea ce accepţi înăuntrul tău nu mai e nevoie să fie creat în afara ta. Scopul a fost atins. Procesul de conştientizare şi de transformare a început. În conformitate cu legea oglindirii, transformările din interiorul tău sunt reflectate de schimbările din afara ta. Nu întotdeauna imediat, deoarece principiul inerţiei funcţionează şi el. Pe termen lung însă, exteriorul reflectă cu necesitate transformarea lăuntrică.
Cei care aplică aceste legi în mod conştient nu încetează să se mire de consecinţe. Din clipa în care o anumită trăsătură este acceptată şi intră într-un proces de integrare, persoanele care reflectau această caracteristică fíe dispar pe neaşteptate din viaţa noastră, fie nu o mai manifestă în relaţie cu noi. Este ceva uimitor, merită să încerci! Continue reading “Legea oglindirii”

spritual being 2

Principiul oglinzii

oglinda tablouCei care ne inconjoara sunt oglinzi in care ne reflectam, ceea ce ne deranjeaza sau ne place la acestia sunt chiar trasaturile noastre de caracter, de comportament, tiparele de gandire.

“Viata m-a invatat ca lumea este amabila daca eu sunt amabil; ca persoanele sunt triste daca eu sunt trist; ca toti ma iubesc daca si eu ii iubesc; ca toti sunt rai daca eu ii urasc; ca exista fete zambitoare daca eu le zambesc; ca exista fete amarate daca eu sunt amarat; ca lumea este fericita daca eu sunt fericit; ca lumea se supara daca eu ma supar; ca exista persoane recunoscatoare daca eu sunt recunoscator; viata este ca o oglinda: daca zambesc, oglinda imi intoarce zambetul. Atitudinea pe care o am in fata vietii este aceeasi pe care viata o va lua fata de mine.
Cine vrea sa fie iubit, sa iubeasca!
Unicul motiv sa fii fericit este pentru ca tu hotarasti sa fii fericit.”

Ghandi.

Deci prima persoana pe care trebuie sa o examinam suntem noi insine, de aici porneste totul, din mintea noastra. La mecanismele propriei gandiri ar fi bine sa ne intoarcem mereu cand ceva nu functioneaza, cand ne trezim ca avem sentimente contradictorii. Continue reading “Principiul oglinzii”