Cei care ne inconjoara sunt oglinzi in care ne reflectam, ceea ce ne deranjeaza sau ne place la acestia sunt chiar trasaturile noastre de caracter, de comportament, tiparele de gandire.
“Viata m-a invatat ca lumea este amabila daca eu sunt amabil; ca persoanele sunt triste daca eu sunt trist; ca toti ma iubesc daca si eu ii iubesc; ca toti sunt rai daca eu ii urasc; ca exista fete zambitoare daca eu le zambesc; ca exista fete amarate daca eu sunt amarat; ca lumea este fericita daca eu sunt fericit; ca lumea se supara daca eu ma supar; ca exista persoane recunoscatoare daca eu sunt recunoscator; viata este ca o oglinda: daca zambesc, oglinda imi intoarce zambetul. Atitudinea pe care o am in fata vietii este aceeasi pe care viata o va lua fata de mine.
Cine vrea sa fie iubit, sa iubeasca!
Unicul motiv sa fii fericit este pentru ca tu hotarasti sa fii fericit.”
Ghandi.
Deci prima persoana pe care trebuie sa o examinam suntem noi insine, de aici porneste totul, din mintea noastra. La mecanismele propriei gandiri ar fi bine sa ne intoarcem mereu cand ceva nu functioneaza, cand ne trezim ca avem sentimente contradictorii. Continue reading “Principiul oglinzii”