Am vorbit saptamana trecuta in postul motivare vs automotivare despre acei sabotori care ne pot deturna sau frana in motivarea noastra de a face ceva. Ei au legatura cu stima de sine si convingerile despre sine sau cu alti factori exteriori carora li s-a dat o importanta gresita.
Credinta ca nu meriti un lucru pe care ti l-ai propus este un sabotor notoriu. Este ca un agent sub acoperire pe care il gasim cateodata infiltrat in mintea noastra. Verifica-ti parerea despre tine, apreciaza-ti calitatile si accepta-ti defectele – alege sa le elimini.
Credinta ca greselile din trecut trebuie platite, eventual cu nereusita in ceea ce iti doresti acum cel mai mult, sentimentul de vina. Greselile apartin trecutului, in mod sigur atunci ai facut ce ai putut tu mai bine, nimeni nu mai poate intoarce timpul inapoi, singura varianta este sa accepti si sa mergi mai departe cu intelepciunea de a nu mai repeta trecutul.
Credinta ca esecul din trecut va aduce esecuri repetate in viitor. Schimbarea atentiei din trecut catre viitor, odata cu acceptarea ca ce a fost nu mai poate fi schimbat, alegerea de a crede ca un esec este o lectie invatata care te poate pregati pentru a trece mai usor un prag sau un obstacol (ii putem spune eveniment, pentru a evita conotatia negativa pentru ceea ce se petrece in viata noastra, fie privata, fie profesionala).
Credinta ca sigur sunt altii mai buni ca mine, ca sunt ghinionist. Intotdeauna este cineva mai bun ca mine, altul mai bogat, si unul mai atragator. Asta nu inseamna ca nu poate fiecare dintre noi sa aiba ceea ce isi doreste, avand in vedere ca cel care judeca si stabileste ierarhiile are doza lui de subiectivism, iar locul sub soare este suficient de mare pentru toti oamenii. Si mai este o regula de baza: primim aprecierea celorlalti proportional cu aprecierea pe care o avem noi fata de noi insine. Continue reading “Despre convingeri sabotoare”