Cei care au trait experienta de “intoarcere din moarte clinica” o descriu fie ca pe un film al vietii proiectat pe un ecran imaginar, fie un film al unor parti esentiale, fie a unora carora nu le-au acordat importanta, fie retaiesc ei insisi viata, cu scenele proiectate in jurul lor, pe fast-forward sau pe slow-motion, cu posibilitare de a da pauza sau nu.
Posibilitatea aceasta de a-ti revedea viata are scopul de a arata celor in cauza ce este bine si ce este rau pentru fiecare moment al vietii retraite/revazute/revizitate, si le da o alta perspectiva asupra bine vs rau atunci cand revin la viata.
Iata cateva dintre marturiile celor care au trait moartea clinica, au interactionat cu sufletele de lumina din lumea de dincolo :
-
– iubirea este unitatea de masura in toate: suntem judecati sau ne judecam in lumea si viata de apoi dupa cate iubire am simtit si daruit. Atunci cand ajuti pe cineva la nevoie sau acorzi atentie si compasiune unei persoane neglijate se numeste iubire.
– lucruri care aici par neimportante, poti afla ca in lumea de dincolo sunt foarte importante. O persoana care a revenit din moarte clinica a povestit ca in “filmul vietii” a revazut momentul in care a ranit un pui de pasare in copilarie si a trait el insusi durerea pe care a provocat-o mamei acelui pui. Morala: nu difera scara de valori in cele doua lumi, ci doar noi alegem sa dam importanta unor lucruri in detrimentul altora. Durerea este durere, fie ca o provoci unui om important, fie unui om de la baza societatii, fie unui animal.
– avem nevoiede experiente pozitive, dar si negative pentru a evolua si a invata sa facem alegeri bune, pentru ca avem cu totii liber arbitru si adesea alegerile pe care le facem ne afecteaza nu numai pe noi dar si pe cei din jur.
– Howard Storm, in “My descent into death” isi revede momentul nasterii, traieste bucuria iubirii cu care il inconjurau parintii, isi revede copilaria, in care tatal, preocupat de a face bani pentru familie, isi neglija sotia, stresul si preocuparea excesiva pentru partea materiala a vietii il faceau sa fie foarte nervos si nedrept cu cei din jurul lui. Lipsa de iubire ai atentie din partea tatalui, precum si repetatele corectii fizice pe care le primea l-au schimbat intr-un egocentrist, care dintr-o frica ascunsa aparuta in copilarie, si-a propus sa faca orice pentru a fi respectabil din punct de vedere social, pentru a primi atentie, apreciere si respect ca substitute pentru iubirea pe care nu a primit-o ca si copil.
– singura judecata pe care o simt cei care s-au intors la viata din moarte clinica este propria judecata. In acele locuri si momente, adevaratul sine iese la iveala si el stie mult mai bine ce este adevarat si e este iluzie.
Adevarat: iubirea, compasiunea, mana intinsa catre celalalt, iertarea de sine si a celorlalti.
Iluzie: lumea materiala (statutul social este total neimportant, conteaza modul in care simtim pentru ceilalti si felul in care ii influentam , felul in care simtim in urma interactiunilor noastre). In general lucrurile, posesiile nu sunt nici bune nici rele, conteaza doar ce ne leaga de ele- sentimentele de mandrie a posesiei, frustrarea cand acestea lipsesc, sentimentul ca noi suntem ceea ce avem, ca masina, casa si titulatura de pe cartea de vizita ne definesc. Sunt doar iluzii, nimeni nu s-a intors de dincolo simtindu-se bine cand si-a revazut contul din banca, insa toti au simtit o imensa bucurie atunci cand au revazut un moment in care au tratat frumos o alta persoana.
Iluziile sunt o mare parte din ceea ce traim aici, insa lipsa atasamentului fata de ele este o alegere pe care o putem face pentru evolutia noastra personala.
Ce conteaza in final:
Conteaza oamenii si ceea ce ne leaga de ei infinit mai mult decat orice lucru. Si adesea oamenii se inseala, se ranesc si se nedreptatesc tocmai pentru a avea bani, pentru a-si procura ceea ce este cel mai putin important: lucruri. Sunt folositoare la nivelul de intelegere actual al nostru, insa, pana la urma (si cam stim cu totii care este urma…), lucrurile pentru care muncim si luptam mai mult nu conteaza, ci doar oamenii, pe care ii cam neglijam. Si asta nu e confirmat doar de cei care au trait experiente extrasenzoriale, ci si de oamenii batrani, in apropierea mortii.