Este primul pe lista filmelor mele preferate (urmat de Matrix, foarte foarte aproape): La Vita e Bella. Va mai amititi poate de el, a luat Oscar prin 1997. A trecut mult timp, dar emotiile nu cunosc calendarul.
Este doar a doua oara cand il vad, insa i-am descoperit o asemanare cu un principiu de baza in NLP: harta nu este teritoriul. Ce inseamna asta? Pentru fiecare teritoriu (viata) exista o harta (impresie personala). Expemplificare: un barbat ofera o floare unei femei. Un observator al gestului ar putea gandi ca el este probabil vinovat de aceea ofera floarea (pentru ca si el a oferit flori cand era vinovat fata de o femeie).Un altul. martor al aceluiasi gest, ar gandi ca barbatul acesta este probabil indragostit. Acelasi gest, aceeasi realitate, aceeasi viata, insa doua interpretari diferite, doua “harti” diferite.
Acelasi lucru este valabil pentru toti. Realitatea este la fel pentru noi toti, soarele straluceste la fel, insa unora le este mai cald, altora mai putin. Pentru ca harta nu este teritoriul. Meniul nu este mancarea. Ideea mea de friptura de pui trecuta in meniu este diferita de ideea ta, asa ca amandoi putem fi dezamagiti sau nu de ceea ce primim dupa comanda.
In concluzie, noi nu operam direct cu lumea, ci cu reprezentarile pe care le avem fata de ea. Reprezentari diferite de la om la om. Si de asemenea avem o delimitare intre lumea exterioara- teritoriul si lumea interioara- harta. Cu posibilitatea de a lucra la una dintre ele, singura unde avem control, harta, asa cum a lucrat atat de frumos personajul principal din La Vita e Bella. Cum nu putem schimba realitatea, desi ne deranjeaza mult, vom incerca sa lucram la modificarea hartii. Oricum, este suficient, eu functionez dupa formele hartii din mintea mea, indiferent de adevarul din afara.
Daca nu poti lua un creion sa redesenezi contururile lumii, atunci ia un creion colorat si rescrie harta, rescrie ceea ce tu intelegi din lumea ta. Intelege ca:
– ceea ce ai tu acum este rezultatul a ceea ce ai facut, gandit in trecut. NU mai poti schimba trecutul, asa ca schimba prezentul, asa cum ai vrea sa fie viitorul. Adica iubeste prezentul ca si cum ar fi perfect, apreciaza cu adevarat ceea ce ai, asa vei perpetua lucrurile acelea in viitor si accepta cu neutralitate ceea ce te deranjeaza. Daca te deranjeanza lipsa a ceva, nu te concentra asupra ei, o vei perpetua.
– fiecare actiune are un scop, asa ca verifica de 2 ori harta inainte de a merge pe teritoriu, fii sigur ca actionezi in interesul tau. Oricum, toate actiunile sunt in interesul nostru, constient sau nu. De expemplu, fumatul nu pare a fi in interesul noastru, daca analizam constient, niciun fumator nu este mandru de ce face. In subconstient, fumatul aduce aminte de perioada in care eram alaptati, el este un fals confort, o palida amintire si retraire a acelor vremuri. Reevaluati harta, nu mai corespunde cu teritoriul, gestul poate aduce ceva confort, dar cu ce pret (si nu ma refer la bani).
– Ceea ce un om a invatat si poate face, si un altul o poate face . Aici iarasi NlP si Hollywood au ceva in comun in filmul “The Edge” (cel in care se omoara ursul Grizzly). Bineinteles ca se pot gasi exemple in care cineva poate excela la executia unui lucru si un alt om poate sa sa esuze cu gratie, morala nu este aceasta. Trebuie sa iti doresti cu adevarat, curat, fara indoiala si fara frica, si atunci poti reusi. Prin educare si autoeducare, cu totii putem deveni mai buni in ce facem.
– Odata convins ca harta ta este diferita de teritoriu, intelge ca acelasi lucru este valabil si pentru altii. Fiecare are propria harta si atata vreme cat corespunde cu a noastra, nu avem probleme. Ce te faci cand racoarea numai buna de plimbare pentru el este racoarea care o tine in casa pe ea?
Revemin la La Vita e Bella. Intregul film rescrie harta pentru a face fericit un copil. Si ce daca teritoriul este cuprins de razboi? Harta este un joc.
Mi-a placut articolul. Lumea in care traim este o iluzie.
Privim lumea si universul la dimensiunile noastre umane, nu suntem constienti de mulea microscopica nici de dimensiunile macro. In general universul nostru se limiteaza la casa noastra, orasul si cercul de amici, depinde mult de perioada scurta care ti-a fost data s-o traiesti, nu te interesezi si nu iubesti cine a fost bunicii bunicilor tai, sunt persoane straine, desi, foarte importante pentru ca acum noi sa existam. Oamenii isi iubesc copii si nepotii, dar nu se intereseaza de nepotii copiilor lor, sunt prea departe in viitor. Din regiunile de unde provenim avem mii de indivizi rude apropiate, dar nu-i percepem ca fiind asa.
Gusturile , culorile si sunetele sunt doar o proiectie de sentimente primare in mintea noastra, foamea, setea, nevoia de a dormi sunt proiectii cu care creierul ne informeaza de anumite necesitati.
Un robot inteligent ne-ar spune in mod corect ca poezia si un cantec sunt doar ecouri sentimentale in mintea noastra.
Prietenii si cei dreagi de fapt sunt oameni obisnuiti, doar noi avem in mintea noastra sentimente puternice fata de ei, la fel locurile copilariei, in realitate nu au nimic deosebit.
Iubirea este o smecherie a naturii ca sa favorizeze perpetuarea speciei, se stie ca anumiti hormoni ne imbata in mod placut. Un aliens privind copii umanilor i-ar numi urati, totusi noi suntem programati de natura sa-i vedem frumosi.
o zi buna la toti !
nimic nu e iluzie cand vezi pri ochii realitati,nu suntem deschisi la cea ce am ceeat noi insusi pt a recunoaste cea ce deja stim sau poate nu
avem comori pe care nu le pretuim dar cautam aur