Ca in toate cartile sale, si in “Maturitatea. Responsabilitatea de a fi tu insuti”, Osho ne indruma cum sa traim cu folos viata si nu sa o transformam intr-o moarte lenta, treptata.
“Viata nu inseamna numai sa imbatranesti, inseamna si maturizare, sa patrunzi adanc in tine, acolo unde iti sunt radacinile.”
Si aceasta se face prin meditatie, adica “sa intri in nemurirea ta, sa intri in vesnicia ta, sa intri in Dumnezeirea ta.”
Cand eram mai tineri aveam inocenta, puteam sa ne bucuram de tot ce era frumos in natura, nu eram stapaniti de ambitii, dorinte. Dar viata, educatia, societatea ne-a schimbat, ne-a facut destepti, vicleni, puternici. Abia cand incepem sa imbatranim, intelegem desertaciunea vietii pe care o ducem si realizam bucuria unei vieti linistite, capatate prin meditatie. Prin meditatie, ne apropiem de natura, de suferintele aproapelui, ne vedem greselile, putem sa ne bucuram in orice zi a anului nu numai in cele de sarbatoare.
“Pe masura ce linistea ta creste, cresc si iubirea si bunatatea ta fata de lume; viata ta este clipa de clipa un dans, o bucurie, o sarbatoare.”
Sa redescoperim bucuria unei intalniri, frumusetea artei, splendoarea naturii, sa observam lucrurile simple, de care sa ne minunam, sa fie viata noastra o continua sarbatoare.
“Sa faci totul in mod creator, sa transformi raul in bine, asta numesc eu arta de a trai.”
Cel ce va duce o viata plina de bucurii, de iubire, de frumuseti, va beneficia si de o moarte frumoasa, o moarte acceptata si nu ca pe o tragedie. Viata o traim atat cu rele cat si cu bune; trebuie doar sa ignoram raul si sa deschidem ochii mari catre tot ce este frumos si bun.
“Viata este foarte simpla, e un dans plin de veselie… este o rasplata, si este oferita numai celor care au castigat-o, numai celor care o merita.”
Osho ne spune ca nu putem sa ajungem la maturizare daca nu ne recastigam inocenta copilariei. Maturizarea este o renastere spirituala, o recuperare a acelei stari de curatenie a sufletului avuta in copilarie. Multi isi pierd inocenta dar foarte putini o recastiga.
“Omul matur nu moare niciodata. De fapt, izbindu-se de stanca maturitatii, moartea e cea care moare.”
Toare religiile lumii ne spun ca sufletul este nemuritor si doar trupul imbatraneste si moare. Maturizarea este constientizarea si acceptarea starii de bucurie si suferinta, de nastere si moarte, de prezent si trecut, sau un viitor probabil.
“Orice ar veni, ramai linistit intr-o stare de acceptare deplina.”
Deci sa acceptam schimbarea, aceasta miscare continua de la bine la rau si invers, sa acceptam imbatranirea trupului, dar sa ne bucuram de evolutia, maturizarea sufletului. Totul merge inainte, daca stim sa alegem calea iubirii, cunoasterii de sine,a meditatiei. Doar la omul matur apare adevarata iubire, el o ofera in mod neconditionat, caci la el iubirea nu e o nevoie ci un prea-plin, o revarsare.
“Prin casatorie, omul isi aduce la suprafata o iubire realista, care accepta problemele ivite, responsabilitatile ce ii revin, dificultatile aparute, care se sacrifica pentru familie.”
Iubirea este eterna. Daca exista, creste si creste mereu. Iubirea cunoaste inceput, dar nu cunoaste sfarsit.