Cateodata problemele apropiatilor nostri sunt coplesitoare. Uneori nu putem sa-i ajutam nici cu o vorba, caci ea poate fi interpretata, poate fi luata drept judecata. Am observat ca daca dam sfaturi atunci cand oamenii au necazuri, de multe ori aceste sfaturi ni s-ar potrivi mai mult noua, pentru ca vorbele vin din gura noastra, cu ajutorul gandirii proprii, din puctul nostru de vedere, si mai ales ca rezultat al experientei noastre de viata. Iar experientele sunt diferite, rareori ele se suprapun cu a celor din jur. Deci a da sfaturi din punctul tau de vedere e aproape inutil, dar ceea ce am observat este ca ajuta sa asculti omul respectiv, cu problema sa si punctele sale de vedere. Ascultandu-l il ajuti mai mult decat daca ii dai o solutie sau un sfat.
Confesandu-se omul in cauza se simte ascultat, apreciat, dobandeste o claritate a lucrurilor in momentul in care le expune, si in mod ironic, tot el va gasi solutia la problema sa. Dar cu ajutorul tau. Prin atentia pe care i-o acorzi, prin acceptarea ta lipsita de subiectivitate si de judecata. Cine reuseste sa asculte problema cuiva fara sa se puna in situatia respectiva, fara sa se compare, fara sa gaseasca solutii si raspunsuri prin prisma judecatii, acel om este un adevarat erou.
Iar apropo de judecarea celor din jur, iata ce spune Sri Sri SHankar despre judecata:
http://youtu.be/omT8OLDklkE
Esenta a ceea ce spune Sri Sri Shankar, pentru cei ce au dificultati in a intelege engleza, este ca judecata celor din jur nu este buna, dragostea divina are loc la nivelul non-judecatii. Iar cand o situatie nu este cum ar trebui, dispretul trebuie lasat la o parte, in cele mai bune cazuri, poate apare compasiunea pentru lucrurile rele existente. Atunci cand judeci constiinta ta este ingreunata, impovarata.
El mai vorbeste despre respectul si dragostea care sunt mentinute cu ajutorul tolerantei, a lipsei de judecata intr-o relatie. Ceea ce mai este interesant este remarca facuta despre nevoia de a fi respectat, cautam respectul celor din jur iar atunci cand nu il primim ego-ul este atacat si se micsoreaza semnificativ pentru ca scopul Ego-ului este sa primeasca respectul. Dar sa fii tu insuti, fara respectul celorlalti este deajuns.
De asemenea, el mai vorbeste despre iluzia ca un lucru inacessibil, indepartat pare mai stralucitor, mai glorios, iar atunci cand il vedem indeaproape, ne pierdem respectul si consideratia data de el. Dar iubirea divina, nu tine cont de distanta, ea are aceeasi intensitate in mod neconditionat, si permanent.
Frumos, multumesc!