Critica nu e rupta din rai

cearta

“Copiii au mai multa nevoie de exemple decat de critici”. Joseph Joubert

Cand eram mici modalitatile prin care eram corectati in greseli erau de obicei (nu intotdeauna si nu la toti) bataile. Se justificau chiar ca bataia e rupta din rai. Intre timp unii au aflat ca violenta fizica nu este cea mai buna metoda de a forma comportamentul unui copil. Ca adulti, bataia este si mai rara. Cand nu ne place felul de a actiona, comportamentul sau aspectul cuiva, incercam sa-l corectam, il criticam: “Nu ai facut bine lucrul asta”, “Sa stii ca ai gresit”. Este ceea ce in mod popular se numeste atitudine de soacra.

“Oricine gaseste motiv de a critica la altii ceea ce altii gasesc de criticat la el. la Rochefoucauld

De unde vine impulsul acesta de a-i critica pe altii? Si de ce unii o fac mult mai mult ca altii? Pentru ca, din cand in cand, cu totii suntem in postura de a face observatii altora, de a nu fi de acord si de a exprima acest dezacord cu ei, dar daca ne analizam, observam ca unii o fac (sau o facem) mai mult decat altii.
Sa vedem mai intai ce inseamna a fi nemultumit si a-i corecta pe altii? Inseamna in primul rand compararea felului lor de a se exprima, de a se comporta si de a indeplini o actiune (de orice fel) cu felul nostru de a realiza acelasi lucru. Cand observam diferente in ceea ce a rezultat din “felul lor”, atunci intervenim si ii facem atenti ca sunt altfel decat suntem noi. Uneori cu violenta verbala, cu ton acuzator: “tu nu vezi ca ai gresit?” care inseamna cateodata “tu nu vezi ca esti altfel decat mine”?

“Primeste critica oricui, dar rezerva-ti hotararea”. Shakespeare

Critica, observatiile au si un aspect pozitiv uneori. Cateodata sunt constructive si chiar ajuta. Dar sesizam noi intotdeauna diferenta dintre crica constructiva si critica gen “esti altfel decat mine”? Uneori diferenta este doar o linie subtire.
Si cat de diferiti suntem toti unii de altii! Nici nu trebuie sa petrecem mult timp impreuna si sa ne dam seama de asta. Cateodata diferentele dintre noi dor, jeneaza, incomodeaza. Avem cu totii debite verbale diferite, voci diferite, intonatii diferite, conceptii de viata diferite care duc la manifestari diferite, educatii diferite si deci starturi diferite in viata. Nu e de mirare ca nu ne intelegem cu totii la fel. Sau deloc cateodata.

Adevarul meu este mai adevarat decat adevarul tau. Pentru ca-i al meu.

Si ce ne impiedica? Atasamentul fata de propria conceptie de viata, de propria minte. Gandul meu, parerea mea si opinia mea deasupra, inaintea opiniei tale. Iar lucrul acesta merge in ambele sensuri. Cel care critica incearca sa-si impuna convingerea, dar si cel care este criticat s-ar putea sa intre si el in starea defensiv-agresiva in care isi apara propria versiune a adevarului.

Morala: traieste si lasa-i si pe altii sa traiasca.

Traieste conform principiilor tale, evident, cu totii facem asa, insa permite-le si altora sa isi manifeste propriul fel de a trai. Au la fel de multe drepturi ca tine.

Si daca esti de partea cealalta a baricadei, adica cel criticat, atentie, felul in care percepi critica este un barometru pentru stima ta de sine. Daca vrei sa stii cat de mult de apreciezi si te iubesti pe tine, verifica modul in care reactionezi la critici: cu cat te afecteaza mai mult, cu atat mai putin te aprecizi pe tine insuti. Atunci cand ai nevoie de parerea altora pentru a sti ce sa crezi despre tine, te afli jos pe scara increderii in tine. Si atunci este foarte probabil sa atragi criticile celor din jur. Slabiciunile sunt foarte usor resimtite si taxate de altii. Altii fiind si ei persoane nu tocmai echilibrate si “pe plus” cu stima de sine. Pentru ca un om care se iubeste si se accepta, desi nu este perfect, nici unul nu suntem, nu simte nevoia de a-i atrage atentia altuia ca este diferit, mai ales pe un ton de repros.

Atunci cand simti nevoia sa critici:
– celalalt are dreptul sa se manifeste pe sine la fel ca si tine
– atunci cand ii spui altuia ca a gresit esti sigur ca detii adevarul?
– ai mereu de castigat daca ii prezinti celuilalt punctul tau de vedere cu privire la felul lui de a fi?

Daca esti criticat:

– critica are puterea pe are i-o atribui tu: tu stabilesti cat o lasi sa te tulbure
– valoarea ta ca persoana este stabilita de tine, nu de parerea celor din jur
– sorteaza criticile constructive de cele “rautacioase” pentru ca unele din ele chiar iti pot fi de folos

Nimic nu-i atat de usor ca a critica; dar nimic nu-i atat de greu ca a evita noi insine greselile despre care credem ca avem dreptul sa le criticam la altii. (Oxenstierna)

Mai este un alt aspect legat de critica: observam in altii ceea ce ne deranjeaza la noi insine, acele lucruri cu care luptam si in noi insine. De exemplu atunci cand ne dorim sa fim mai ordonati este posibil sa stam cu gura pe familie sa isi stranga lucrurile. Sau atunci cand eram mici am devenit ordonati cu forta, constransi de parinti, acum ii tratam la fel pe cei din jur cu critici si observatii legate de ordine si curatenie. Aceasta este legea oglindirii, care ne ajuta astfel sa constientizam anumite probleme si nereguli.

Daca esti cineva care nu accepta eroarea sau imperfectiunea, vei atrage spre tine persoane sau intamplari care te vor scoate din minţi, deoarece numitorul lor comun va fi greseala, uneori chiar greseala flagranta. (A. Nuta).

Atunci cand criticam o persoana nu spunem nimic despre ea, ci mai ales despre dorinta noastra de a critica. Critica este si o forma de lauda. Lauda propriului adevar. Iar lauda vine dintr-un sentiment de inferioritate. Armonia nu are niciodata nevoie de reclama.

Sursa foto

3 thoughts on “Critica nu e rupta din rai

  1. Camelia says:

    raiul si iadul se afla in interiorul nostru, sunt perceptii ale mintii, ale lumii duale.

    critica este rezultatul starii noastre de existenta (de nearmonie), cauzele aflandu-se tot in interior, in umbrele care ies la suprafata.
    critica este acea parte din noi care se oglindeste in actiunea criticata, critica este partea din noi care doreste sa faca acea actiune si nu o poate face (datorita oprelistilor impuse de mintea duala).

    critica este starea noastra de nemultumire interioara, reprezinta o judecata, o etichetare, o devalorizare a celuilalt (care de fapt este doar un alt eu!!), iar judecata si etichetarea sunt atributele egou-lui.

    asa ca, inainte de a emite o judecata, o critica, e util sa ramanem putin in loc si sa ne intrebam cam asa: ” cine judeca, acum? cine este cel care critica? dar cel criticat? ce monstru interior s-a activat la stimulul extern?”.

    sa va fie minunat, acolo unde sunteti!
    cu drag,
    Camelia

    – cartile domnului Adrian Nuta sunt toate un dar binecuvantat!!

    • AutoEducare says:

      Mai bine de atat nu se putea reda 🙂 Critica are si ea partea ei pozitiva, pentru ca atunci cand pui intrebarea ” cine judeca, acum? cine este cel care critica? dar cel criticat? ce monstru interior s-a activat la stimulul extern?”., poti afla niste adevaruri tinute ascunse, despre tine. Atunci cand criticam ne criticam tot pe noi insine, este mai profund, dar la o introspectie mai adanca ne dam seama de acest adevar. Mesaje frumoase si profunde ca intotdeauna, iti multumum Camelia!
      O saptamana frumoasa plina de pace si lumina!

  2. Valentin says:

    iti multumesc frumos pentru tot de mai sus ma-m regasit complet in versuri ,,dar nu stiu de ce ,,parca le aveam deja ,le stiam pur si simplu si acum cu ajutorul tau ……………….MA-M MAI LINISTIT parca simt ca-ci trec la nivelul urmator……………………1 pe loc ma tine nesiguranta in mine insumi prea slabit fizic .Daca ai ideie si vrei sa ma ajuti eu iti multumesc oricum pt tot.
    CU RESPECT VALENTIN

Leave a Reply to AutoEducare Cancel reply

Your email address will not be published.