Despre viata, moarte si sinucidere

viata-moarteDespre viata si moarte

Viata ia multe forme, este ascunsa in toate lucrurile materiale care exista, nu doar in natura, animale sau oameni. Viata este nevazuta, se prelungeste in afara corpului vizibil, se intinde spre orizont, trece de el si se continua la infinit. Viata este mai presus de repiratie, mancare sau somn, viata este iubire nemarginita, restul este doar un vis. Am auzit pe cineva spunand ca abia dupa ce murim incepe adevarata viata. Asa o fi. Ceea ce am vrut sa spun pana aici este ca moartea este doar un element din cadrul vietii, viata cuprinzand si moartea, asa este ea de mare. Moartea este obligatorie fara ca totusi sa pierdem viata. Este o contradictie, pentru ca asa am fost invatati sa gandim, totusi este ceea ce religia a incercat sa ne spuna de mult timp. Raiul si iadul sut concepte cunoscute, si ele de fapt sunt simboluri ale existentei acelui “ceva” a vietii dupa moarte. As dori sa reamintesc prin asta ca raiul acela poate exista, atat timp cat credem in el, si cat timp actionam in numele unei energii pozitive menite sa ne indrepte inspre acea directie luminoasa.
Ati incercat sa stati o zi nemancati? Adica sa tineti post? Daca da, ati observat atunci ca tot felul de sentimente ciudate apar: stari de nervozitate, de tristete, senzatia ca trebuie sa mancam, ca altfel… Altfel ce? Murim?
Cu cat frica de moarte e mai mare cu atat va fi si imposibilitatea de a tine post negru mai mare. Cu cat credinta e mai mare, cu atat mai usor ne va fi sa luam o zi de tacere, post si rugaciune. De ce? Ca sa ne golim mintea si sa facem fata starilor tensionate interioare. Cu cat facem fata sentimentelor ascunse, scotandu-le la suprafata, cu atat ne este mai usor sa ascceptam viata si moartea. Acestea sunt doua concepte oricum. Negru alb, noapte zi, moarte, viata. Cine practica yoga sau meditatia, sau rugaciunea stie undeva in adancul sau ca suntem suflete mai intai, si apoi corpuri. Suntem lumina, suntem energie si iubire care nu poate disparea, ne transformam, este adevarat, luand forma corpurilor, pentru ca mai apoi sa ne intoarcem in lumina.

Despre sinucidere

Si totusi corpurile se dizolva mai devreme sau mai tarziu. Cum facem fata?
Lasam lucrurile asa cum sunt, le primim, fara sa reactionam prea mult. Nu e nimic de facut. Doar de observat senzatiile, tristetea, suferinta. Sunt parte din viata. Si daca o persoana apropiata a ales sinuciderea? Cum o acceptam? Vom simti cu siguranta un gol mare in stomac, incercand sa invinuim pe toata lumea, inclusiv pe noi insine, cei care am ramas. Adevarul este ca nu este vina nimanui. Sinuciderea este doar o alegere facuta de cel ce a plecat. Pentru acea persoana, acest lucru a fost o rezolvare a unor probleme. Persoana respectiva s-a gandit mai putin la cei din jur, si mai mult la el/ea.
S-a gandit la o modalitate de a pune capat unei suferinte sau unei situatii care i se parea fara alta rezolvare. Chiar daca din afara situatia de viata a unui sinucigas ni se pare simpla, pentru persoana in cauza a fost una tragica. Dar sa nu judecam acest lucru, pentru ca oamenii vad viata diferit. Ceea ce mie mi se pare greu, altuia i se pare usor. Cel ce a plecat ori a ajuns la o stare de inconstienta mare, fie prin droguri, alcool –unde claritatea gandirii nu mai exista, fie a fost tulburat de emotii, depresii mari, care nu au avut nici o legatura cu familia.
De obicei cand cineva vrea sa iasa dintr-o situatie cere ajutorul, cauta raspunsuri, accepta sprijin, daca nu, gaseste aceasta cale, mai putin benefica prin care nu-si da seama ca raneste pe multa lume.

Inainte sa te invinuiesti pentru moartea cuiva drag, ia-ti putin timp sa reflecti la urmatoarele despre aceasta persoana:

-era sensibil/a, avea toane?
-avea stari emotionale schimbatoare (trecea repede de la bucurie la tristete)
-era usor influentabil?
-era orgolios si ambitios (uneori canalizat pe aspecte negative)
-se inchidea in el/ea si iesea mai greu din aceste stari
-avea o neincredere mare in propria persoana (uneori manifestand accese de gelozie)
-era razbunator, neiertator
-persoana visatoare, uneori nerealista
-inflexibil la schimbare (suferind unele blocaje in anumite aspecte ale vietii)
-idealist (nu poate accepta realitatea)

Acest timp de persoane sunt oameni mai sensibili care cu greu pot fi ajutati, pentru ca in primul rand sunt prea orgoliosi sa accepte ajutorul, sau nu asculta, fiind foarte interiorizati. Pot fi tipul descris prin deficit de atentie, nu isi poate mentine focusul asupra unei sarcini pentru prea mult timp, isi pierde rabdarea si se enerveaza repede. Unii sunt usor manevrabili, iar altii dimpotriva, sunt prea incapatanati –deci extremele. Sunt fie idealisti fie fixati pe anumite idei, neacceptand viata cu bune si cu rele.
Acesti oameni pot deveni usor prada viciilor, de la fumat pana la droguri. Pot fi tinta inselatoriilor, se poate profita usor de ei, din cauza ca le lipseste incredea in sine, si pot fi usor lingusiti. Din aceasta cauza, fiind sensibili si deschisi la influente din exterior, o pot lua pe o panta negativa. Dar ei trebuie sa accepte un ajutor din afara pentru a se redresa. In caz contrar, cei ce incearca sa ajute, nu au sanse. O data acumulat acest tumult de emotii negative, poate exista aceasta alegere neinspirata ca ei sa aleaga sa-si termine viata subit. Pot lasa impresia ca a fost din cauza unei situatii anume, dar de fapt totul este din cauza incapacitatii de a-si gestiona emotiile si actiunile. Din acest motiv, trecandu-le in revista trasaturile personalitatii, poti usor observa ca tocmai aceste atitudini nerealiste si negative au dus la alegeri prapastioase.
Aceste alegeri trebuie doar acceptate, poti petrece ani de zile incercand sa intelegi actiunile unei persoane care a ales un final atat de tragic pentru viata sa. Totusi, fiecare facem alegeri fara sa ne consultam, iar daca cineva a ales un asemenea sfarsit, putem doar sa incercam sa intelegem ca viata emotionala a acelei persoane era la pamant, neavand legatura neaparat cu ceea ce s-a intamplat in viata sa. Uneori emotiile ne acapareaza, iar atitudinile negative pot lua infatisari hiperbolice. Sa lasam trecutul in urma, sa-i iertam pe cei ce au plecat dintre noi si sa acceptam ca fiecare dintre noi face alegeri bune sau mai putin bune, sa ne rugam pentru ei si sa traim in prezent, acceptand viata asa cum este ea.

Sursa foto

5 thoughts on “Despre viata, moarte si sinucidere

  1. maria says:

    Cu multa rugaciune, post,credinta,speranta si nadejde trecem peste obstacolele ce le intampinam in cursul vietii.Bunul Dumnezeu are grija de fiecare suflet care l-a trimis pe pamant, asa ca trebuie sa-i multumim permanent atat pentru binele din viata noastra, cat si pentru icercari mai grele.Domnul nu ne da mai mult decat putem duce. AMIN.

    • AutoEducare says:

      Buna Maria,
      Da, primim incercari pentru a face fata. Are Eckhart Tolle un interviu nou in care spune acelasi lucru, depinde de noi sa le facem fata, dar Dumnezeu are grija de noi permanent.

  2. chartreux says:

    Un articol atat de slab incat ma intreb daca le cenzureaza cineva inainte de a le publica pe site.
    Slab,anemic, fara mesaj, in concluzie ,inutil.

    • AutoEducare says:

      Buna chartreux,

      Multumesc de mesaj si feedback. Nu intotdeauna postarile de aici vor fi pe frecventa fiecarui cititor, de aceea am incercat sa impartim postarile pe categorii, iar daca esti abonat la site poti sa bifezi “psihologie” sau “dezvoltare personala” la articolele pe care le vei primi pe mail. Acesta este unul din categoria spiritualitatii care nu intereseaza poate pe toata lumea, are un target mai mic, dar exista totusi persoane care cauta raspunsuri si la probleme legate de lucruri mai delicate. Moartea sau sinuciderea nu este o tema frumoasa, dar se intampla sa ne moara si persoane apropiate si atunci cautam in jur raspunsuri poate, iar eu cand am trecut prin niste incercari mai grele, si am avut nevoie nu am gasit acest ajutor si aceste raspunsuri nicaieri… O zi buna iti doresc!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *