Cea mai placuta lectura din ultima vreme, nu este ceva gen iluminarea in 5 pasi rapizi si fara posibilitatea de a da gres. Nu, nu este chiar asa, nu atunci cand este vorba de Adrian Nuta.
Adrian Nuta este un prieten vechi despre care am mai scris aici si care vede adevarul dincolo de multele straturi care alcatuiesc intregul. Si nici iluminarea nu este un subiect de ici-colea.
Trecem frumos si vioi prin subiectul polaritatilor, fara de care lumea noastra nu ar putea exista. Da, in alte nivele, de “dincolo”, nu exista polaritate, nu exista bun si rau, totul este senin si seren, dar atata vreme cat suntem pe pamant ne vom intalni cu intunericul, rautatea, lipsa sau durerea. Si le vom trata cu intelepciunea din dotare.
Tratam iluzia separarii:
“A nu face altuia ce nu-ti place tie este, la propriu, o formula de a te proteja pe tine insuti.Filosofia indiana a inventat alta formula, spunand ca, in virtutea legii Karmei, ceea ce ii faci altuia peste un timp ti se va face tie. In realitate, ceea ce ii faci altuia, iti faci deja tie insuti, doar ca nu stii asta. Fara a fi mari mistici, oamenii care au inteles acest adevar si il aplica traiesc vieti mai armonioase decat semenii lor sedusi de iluzia separarii.
Eu sunt cel ce sunt, mai nou. Nu mai sunt Adriana de varsta si ocupatia date. Nu mai sunt Eul meu. Cel putin nu mai sunt in majoritatea timpului, cu cateva caderi inerente. Devin constienta de puterea mea, de valoarea mea, cu toata modestia din lume constietizez ca sunt parte din Dumnezeu si infinit, iar trupul este doar un templu in care am o resedinta temporara. Moartea nu ma mai sperie.
Devin observator: “A privi la tine ca la altcineva are efecte psihologice in mod cert binefacatoare. Iti ofera uimitoarea libertate de a simti orice, fara sa te temi. Este autoacceptare in sensul cel mai inalt al cuvantului”.
Iluminarea este strans legata de sentimentul de vibratie cea mai inalta: iubirea. Dar nu orice iubire romantica ii sade bine unui iluminat. Ci doar iubirea neconditionata. Se gaseste si la muritorii de rand, pe la unele mame, nu la toate, dar unele chiar sunt capabile de acest sentiment inaltator. Altfel ea este posibila dupa transcederea ego-ului. Si se manifesta fata de toti si tot ce ne inconjoara.
Ea daruieste si uita si nu are nimic in comun cu “te iubesc si am nevoie de tine”.
“De cate ori crezi ca suferi din dragoste, de tot atatea ori nu esti conectat la realitate. Este mult mai magulitor pentru imagina ta de sine sa gandesti ca la baza suferintei tale este iubirea, cand de fapt este egocentrismul. Sau, ca sa nu sune atat de dur, identificarea cu Eul.”
Fericirea.
”Fericirea este asa: constienta, iubire, libertate, Dumnezeu, Sinele”. Te-am lamurit? Nu prea?
Atunci, lectura placuta!
Adrian Nuta,
“Ghigul iluminarii pentru lenesi”, Editura Sper