Daniel Goleman rezuma schimbarile de perceptie ale societatii astfel: “Suntem judecati dupa noi standarde, nu doar cat suntem de inteligenti, ce abilitati si experienta avem, dar si cat de bine ne descurcam cu noi insine si cu ceilalti”. Cumva, societatea, chiar si in straturile ei cele mai inalte, corporatiste, a ajuns la concluzia ca acele calitati individuale, oricat de marete ar fi, nu valoreaza mult daca nu sunt conjugate cu cele ale oamenilor din jur.
Inteligenta emotionala inseamna:
-
sa iti recunosti emotiile,
sa le accepti ca pe un dat si nu o slabiciune,
cunoscandu-le poti incepe sa le folosesti:
cunoscandu-te pe tine insuti, acceptandu-te si apreciindu-te, iti poti extinde atentia si spre ceilalti.
Suntem in permanenta intr-un schimb energetic cu cei din jur, avand control asupra emotiilor noastre, asupra calitatii energiei pe care o transmitem, ne putem astepta la acelasi raspuns din partea lor:
relatii armonioase, in care exista respect si apreciere intre oameni, indiferent de statutul social, pentru ca la baza suntem la fel.
La nivel individual, inteligenta emotionala inseamna autocunoastere, autodisciplina si automotivare. Asta inseamna ca pe langa factorul rational este necesara recunoasterea emotiilor (autocunoastere), controlul lor (autodisciplina- a nu se intelege reprimarea lor) si valorificarea lor (automotivare).
La nivelul interactiunii cu ceilalti, inteligenta emotionala inseamna empatie: inteligenta si bunavointa de a te pune in situatia celuilalt inainte de a-l judeca, in timpul comunicarii sau colaborarii.
Empatia inseamna sa cunosti, sa recunosti si sa reactionezi corespunzator la emotiile si sentimentele altora. Exprimand empatie, tu generezi empatie din partea lor.
Spre deosebire de IQ, inteligenta emotionala nu se masoara, nu exista un coeficient pentru aceasta. Cine ar putea masura modul in care tu iti accepti si valorifici propriile sentimente si emotii? Emotiile pozitive dinaintea unui concurs, placerea de a cunoaste si schimba idei cu un necunoscut, inteligenta de a tacea pentru a-i permite celuilalt sa-si impartaseasca povestea, bucuria pe care o simti atunci cand un prieten reuseste ce si-a propus, transformata apoi in forta care te propulseaza si pe tine…Ar putea inventa cineva un punctaj sau o unitate de masura pentru ce izvoraste din inima ta, pentru echilbrul dintre sentimente si ratiune, pentru schimbarea focusului de pe tine catre cel de langa tine?