Mintea noastra….

…cea cu toate gandurile

In posturi anterioare am vorbit despre avantajele meditatiei, despre legatura pe care ea o stabileste cu Sinele nostru interior si cum ajuta ea sa ne indepartam de ego-ul nostru. Cea mai importanta parte a procesului de meditatie este atitudinea. Paradoxal, meditatia poate crea sentimente de vinovatie pentru ca ea pacaleste mintea ratacitoare si ego-ul in starea de concentrare mentala. Este important, de asemenea sa nu judecam calitatea meditatiei. Este pur si simplu meditatie. Unul dintre cele mai importante lucruri care se intampla in meditatie este ca realizam ca nu suntem mintea noastra. Gandurile vin si pleaca, dar putem invata ca ele sunt ca norii de pe cer. Cel care mediteaza incepe sa se concentreze pe respiratie in incercarea de a se contopi cu Sinele sau cu Spiritul superior. In multe limbi cuvantul respiratie este sinonim cu Spiritul. Odata concentrat pe respiratie, cel care mediteaza sta la panda ca un detectiv, pentru a-si observa gandurile, sentimentele si perceptiile, fara a le judeca insa, a le comenta sau incerca sa le schimbe. Curand el va vedea ca imaginea realitatii la care el tine atat de mult este construita din unitati succesive de material mental, fara un inteles propriu, de sine statator. Toate formele de meditatie ne invata in final sa luam pozitia martorului sau a observatorului, care isi priveste gandurile, dar nu se identifica cu ele.
Aproape jumatate din cei care incep sa-si observe mintea pentru prima data, raman surprinsi: unde s-au dus toate gandurile? Asta pentru ca mintea se simte stanjenita atunci cand o privesti, dar din pacate ii trece repede. Insa cand mintea tace, cu totii simtim o stare placuta de relaxare, o stare de iubire de viata. De fiecare data cand ego-ul incepe sa judece sau sa critice, ne putem transpune in postura martorului. Astfel vom sti ca nu suntem frica, dorintele, mania si limitarile noastre. Ele sunt doar stari ale mintii, false identitati si nu ceea se suntem noi cu adevarat.