Traim intr-o lume diferita, multe schimbari de menalitate ce au aparut odata cu revolutia sexuala. Dupa secole in care erau intotdeauna cu un pas in spate, femeile s-au aliniat cu barbatii. Diferentele vor exista pentru totdeauna, si e normal sa fie asa, insa oficial, din punct de vedere social sunt egali. Insa conditonarile vechi mor greu. A ramas undeva adanc in minte ideea ca el trebuie sa face primul pas. De ce? Acum zeci de ani, pentru ca el era oricum cu un pas inainte, iar acum pentru un formalism social, asa se cuvine.
Privind lucrurile cu detasare, cei doi sunt mai mult decat egali, provin din aceeasi sursa, iar diferentele sunt doar in privinta caracteristicilor, daca ne putem exprima asa. Apropierea dintre cei doi este inevitabila. Niciunul, insa, nu are mai multe drepturi si nici mai multe indatoriri, ei functioneaza bine prin completare. Daca unul sau altul trebuie sa faca primul pas nu se stabileste de catre societate, religie, bun simt, ci depinde doar de context. Oricare il poate face. Sau mai bine zis, cel care are primul imbold. Conditionarea sociala sau din familie poate face femeia sa astepta sa fie abordata. Si poate astepta, astfel, mult si bine. Cine are primul imbold, face primul pas. Fiecare dintre ei isi poate si trebuie sa-si asculte impulsul interior. Refuzul nu este nicio suparare. Regretul de a nu fi incercat, da.
Unele femei insa asteapta. Si atunci cand apare, ea pare a fi luata prin surprindere si fuge. In jargon, se lasa greu. Din cauza conditionarii. Barbatul este un vanator, daca ea fuge, el o urmareste. Oricarei femei ii place acest lucru. Intra insa intr-un joc periculos, in care ea devine vanat, prada pentru urmaritor, ceea ce il situeaza pe el deasupra. Injust si fara motiv, doar din cauza ca ea l-a pus in aceasta pozitie. A refuzat pozitia de egalitate castigata deja si a facut pasi inapoi. Il atrage pe barbat, incearca prin toate mijloacele sa-l atraga prin frumusetea ei, prin artificii de imbracaminte, parfum, machiaj. Cand el apare, ea incepe sa fuga. Dar nu alearga prea repede, mai intoarce capul sa vada daca el o urmeaza. Iubirea ar trebui sa fie o afacere limpede, in care fiecare partener isi exprima limpede sentimentele, stie ce vrea si stie si cum sa ceara ceea ce vrea. Daca primeste e minunat, da nu, “nu te supara, frate”.
In loc de incheiere, va amintesc bancul cu cocosul care alerga dupa gaina, gaina incantata de aceasta, nu alerga prea tare pentru ca e posibil sa nu o prinda, dar nici prea incet, sa nu creada despre ea ca cedeaza prea usor si este o gaina “usoara”. Si se gandeste ea “mai bine ma fac ca ma impiedic”.