Problemele sunt un semn de viata. Daca ai o problema mare, poti fi recunoscator pentru ea. Asta inseamna ca esti viu si functionezi. (De fapt, unii spun ca cel mai bun mod de a judeca o persoana este dupa dimensiunea problemelor pe care le are.)
Desigur, pentru majoritatea oamenilor, punctul de vedere general acceptat este ca dificultatile sunt rele. Cei mai multi oameni considera ca starea de lucruri ideala ar fi lipsita de greutati.
Prin urmare, daca avem dificultati, inseamna ca ceva este gresit. Drept rezultat, ajungem sa ne alocam o mare parte din energie plangandu-ne de lima. Ajungem sa ne spunem:”totul ar fi minunat daca as putea scapa de probleme!”.
Aceasta este vaicareala pesimistului. Pe de alta parte, optimistul vede problemele ca pe niste oportunitati. Daca te-ai confruntat cu o problema serioasa si ai rezolvat-o depasindu-ti fricile, vei sti imediat la ce ne referim. Dar cei mai multi dintre noi nu am facut asta, nu ne-am eliberat. Drept urmare, cei mai multi dintre noi nu pot crede ideea ca problemele sunt oportunitati mascate.
Lucrurile care ne produc suferinta, ne educa.
Situatiile nefavorabile ne deschid in fata ochilor o noua perspectiva diferita: de exemplu o lovitura a vietii (boala, accident) de deschide ochii aspura lucrurilor care merita cu adevarat in viata, care pareau banale pana atunci.
Ele ne invata sa ne manifestam recunostinta, sa apeciem orice mic ajutor pe care il primim, sa vedem cu alti ochi lucrurile pe care pana atunci le consideram normale, gen adapostul, familia, prietenii.
In situatii nefavorabile, in care suntem cu greu incercati ne manifestam potentialul ascuns, toate calitatile pe care nici nu banuiam ca le avem. Descoperim cateodata un alt om in noi insine, mai bun si mai puternic.
In situatii nefavorabile regasim oportunitatea de a face o schimbare, ceea ce avem de pierdut nu pare atat de important ca lucrurile pe care le putem castiga, de aici mai mult curaj de a actiona intr-o directie dorita.
Jeff Keller – Atitudinea este totul, Jack Canfield, Indrazneste sa castigi
Santeti minunați mulțumesc frumos
Da ,hopurile majore din viata mi-au aratat ca pot sa merg mai departe privindu-ma pe mine si pe cei din jurul meu cu alti ochi.Atunci am realizat ca nu ma cunosc decat foarte putin chiar daca sunt un om matur si ca pana o sa traiesc o sa ma descopar si o sa doresc s-o fac constient,in fiecare zi.Si am mai vazut ca putine lucruri ma mai sperie .In final calatoria conteaza si nu destinatia.
Va urez tuturor o calatorie grozava !!!
Un articol scurt și la subiect! Sunt total de acord cu ce spui și sper că într-o zi o să trăiesc după acest mod de gândire, nu doar la nivel intelectual, cum o fac acum.
Mersi de articol și spor în continuare!
Distracție și spor!:)
Multumim si noi pentru ca ne-ai vizitat si ne bucuram ca am fost de folos.