Compasiunea, in sensul ei originar, inseamna sa fii empatic si sa suferi pentru durerea celor apropiati. Dar asta nu inseamna sa exageram in aceasta suferinta, ajunge sa-i intelegem si sa fim aproape de ei. Totusi pentru a putea sa daruim compasiune, prima persoana cu care trebuie sa incepem suntem noi. Sa incepem sa ne acceptam asa cum suntem si “imediat ce ne manifestam compasiunea pentru noi insine, putem sa intoarcem acest dar si celorlalti.”
Chiar pe situl personal, Dalai Lama vorbeste despre compasiune: “Din propria-mi experienta limitata am inteles ca cea mai mare pace interioara vine din dezvoltarea dragostei si compasiunii. Cu cat mai mult ne pasa de fericirea celorlalti, cu atat mai mult avem o stare interioara de bine. Cultivand un sentiment cald, de apropiere fata de ceilalti, face ca mintea sa se linisteasca. Aceasta inlatura toata fricile si nesigurantele pe care le-am putea avea si ne da putere sa ne dezcurcam cu orice obstacol intalnit. Este cea mai mare sursa de succes in viata.”
Daca ni se pare dificil sa aplicam compasiunea, Alice Wheaton (autoarea cartii Iertare si Compasiune) ne asigura ca aceasta este o calitate ce se dezvolta in timp. Ea nu implica sa facem neaparat ceva pentru persoana in suferinta, cide a-i fi aproape cand are nevoie de intelegere si caldura sufleteasca.
Totusi, in aplicarea compasiunii, exista cateva bariere care ni le auto impunem:
-
–atitudine dominatoare care poate prelua sentimentele noastre.
–atitudinea de atot-stiutorcand incercam sa dam solutii celor in suferinta pentru a elimina sursa durerii.
–fuga de suferinta. Incercam sa evitam oamenii care au nevoie de ajutorul nostru din cauza ca stim ca suferinta lor ne va intrista. Acum riscam sa refuzam sa ne apropiem de oamenii care au nevoie de sprijinul nostru aducand ca scuza propria noastra tristete.
–judecarea celorlalti oameni ca fiind rai, insensibili, ei nemeritand compasiunea noastra. Dar adevarul este ca multi oameni au fost privati de iubire si caldura inca de mici copii, astfel ei s-au dezvoltat ca persoane mai reci, nefiind complet vina lor. “Fara compasiune, judecam si putem ramane dezgustati, in ambele cazuri ranindu-ne spiritul, creativitatea si linistea sufleteasca.” Adevarul este ca sa fim iertatori si plini de compasiune ne ajuta in primul rand pe noi, si apoi pe cei iertati, iar aceste sentimente nu ne costa nimic, iar beneficiile sunt mari.
O modalitate de a trece peste aceste obstacole auto impuse este urmatorul exercitiu propus de Dr Rob Kiltz, si anume repetarea acestor afirmatii de cate ori intalnim o persoana dificila si ni se pare greu sa daruim compasiune:
-
La fel ca si mine, aceasta persoana cauta fericirea in viata ei.
La fel ca si mine aceasta persoana incearca sa evite suferinta in viata ei.
La fel ca si mine, aceasta persoana a cunoscut suferinta, singuratatea si disperarea.
La fel ca si mine aceasta persoana incearca sa-si indeplineasca nevoile.
La fel ca si mine, aceasta persoana invata despre viata.
De fapt, ceea ce trebuie sa constientizam este ca toata lumea are aceeasi nevoi universale, cu totii cautam aceleasi lucruri: acceptare si iubire. Si o data ce intelegem ca binele oferit celorlalti ni-l oferim totodata si noua, vom fi motivati sa exersam oferirea iertarii si a compasiunii. Exersand macar 5 minute zilnic de intelegere a persoanelor dificile, iertandu-le si oferindu-le compasiune, vom avea mai multa liniste sufleteasca. Dalai Lama marturiseste ca se poarta cu toata lumea pe care o intalneste, inclusiv cu persoanele straine, ca si cum ar fi prieteni vechi, aceasta este adevarata compasiune.