Mintea umana are un obicei ciudat, nu este niciodata multumita. Asta pe langa faptul ca nu pare a sta linistita niciodata: mereu are nevoie de ceva care sa o ocupe. Intelepciunea orientala recomanda acea practica minunata care are darul de a linisti mintea, de a-i oferi acea liniste care nu o caracterizeaza de obicei, si acel obicei este practica meditatiei. Altfel, modul de lucru al mintii este foarte simplu: mereu ocupata, mereu in cautare de ceva nou, de un subiect nou care sa o tina alerta, interesata. Nu pentru mult timp, pentru ca in curand, isi va dori altceva, mai nou sau mai intens.
Mintea vrea mai mult. Si, in acelasi timp, vrea mai putin. Si de ce ambele lucruri?
Mintea vrea mai mult pentru ca ea crede ca mai mult inseamna mai fericita, crede ca a avea mai mult o va face sa nu mai simta acel sentiment de nesiguranta.
Mintea vrea mai putin cand se simte stresata si coplesita, vrea doar o eliberare de stress.
Ambele sunt gresite.
Dorinta de a avea mai mult este gresita, pentru ca, asa cum am vazut cu totii, atunci cand ne cumparam cate ceva, placerea nu dureaza nici macar o zi. Sentimentul de nesiguranta nu dispare definitiv, nu suntem mai fericiti pe termen lung.
Cateodata, tot ce facem noi, ore intregi pe internet in magazine virtuale sau in cele adevarate, ore in care ne amagim, ne tinem ocupati, cautand sa cumparam acel ceva care sa ne faca fericiti, care sa ne distraga de la sentimentul acela de gol pe care il simtim atunci cand ii permitem mintii sa lucreze necontrolata, sa viziteze locuri din trecut, sa se gandeasca la viitor, mereu prin prisma trecutului.
Atunci cand observam ca mintea urmeaza iar aceasta cale de a incerca sa umple un gol cu “nimicuri” am putea ne punem niste intrebari cu talc, din Lucrarea lui Byron Katie (am vorbit despre ea de curand, aici
– Ce cred ca obtin daca achizitionez acest lucru? Mai multa fericire? Mai putina nesiguranta?
– Este adevarata aceasta credinta?
– Ce efect are asupra mea?
– Cum as fi daca nu as crede asta?
Ne mentinem ocupati mereu cautand ceva nou, cumpar ceva nou si sentimentele placute nu dureaza. Ce este de facut? Nesiguranta si nelinistea nu dispar.
Facem efortul de a constientiza ceea ce gandim, activam observatorul interior pentru a verifica fluxul mintii? Ar fi un obicei bun de a tine sub control sau macar sub observatie gandurile si tendinta mintii de a se ocupa cu lucruri nefolositoare pe termen lung.
Deci in spatele tuturor acceselor de a cumpara ceva de care nu avem neaparata nevoie, dorintelor de a avea cat mai multe, de a ne recompensa pentru ca am facut ce ne-am propus, de a ne trata cu mancare pentru neimpliniri se afla sentimentul de nesiguranta, de neliniste, de insuficient (poate fi descris diferit de fiecare, dar din aceeasi categorie oricum). Si cum putem sa il asimilam astfel incat sa nu ne mai influenteze? Il acceptam pur si simplu. Daca il si putem imbratisa, el chiar dispare. Pana data viitoare. Cand voi fi constienta si vigilenta din nou.