Singuratatea este ca o rama, cand te gandesti la ea simti nevoia sa o umpli, individualitatea este un pas pe puntea de legatura dintre tine si Sinele Superior.
Nimeni nu vrea sa fie singur. Cu totii vrem sa apartinem unei multimi, unui grup, sa ne inscriem intr-un trend. Toate contribuie la pastrarea unei masti pentru ca toate au reguli impuse pe care le accepti neconditionat pentru a-ti justifica prezenta acolo. Nu mai trebuie sa gandesti singur, cineva inainte a trasat regulile si procedurile.Toate construiesc o identitate falsa. Faci parte din grupul sotiilor (are regulile lui, desi se accepta neconditionat, iti dai semaa de ele atunci cand auzi pe cineva spunanad “o sotie nu ar face niciodata asa ceva”), sau al sotilor, sau grupul soferilor, sau al doctorilor. Toate acestea umplu artificial viata, creeaza iluzia de independenta, cand de fapt este o totala inrolare la regulile unei societati, reguli care se schimba in functie de cum hotarasc unii. La un moment dat era onorabil sa te duelezi, sa iti infierezi sotia adulterina, sa detii un sclav. Peste ceva timp lucrurile s-au schimbat, dar au aparut alte reguli, trebuie sa saluti, din politete, ca regula, nu din placere, ca semn de apreciere, nu poti vorbi despre sex in public, dar poti fi taios de ironic, chiar jignitor. Ne-am format toti personalitatea in functie de ceea ce am aflat ca s-a stabilit (de cine?) a fi decent, de bun simt si nu in functie de cum ne ghideaza spiritualitatea noastra.
De aceea oamenilor le este mai greu in timpul liber. Muncesc timp de cinci zile, asculta, se supun, respecta cu sfintenie reguli absurde uneori, dar la sfarsit de saptamana nu se regasesc. Cad mastile, oamenii nu mai au in ce sa creada. Nu se cunosc suficient de bine pe ei insisi, relatia cu Sinele interior nu este creata, nu se simt confortabil cu ei insisi, de aceea nu sunt confortabili nici cu partenerul. Atunci apar cele mai multe certuri. Dupa o saptamana in care ai facut tot ceea ce ti s-a cerut, e greu sa alegi singur ce sa faci, e chiar greu sa te relaxezi. E greu sa te vezi pe tine, asa cum esti, sa iti asculti impulsurile. Sa iti vezi individualitatea.
Atunci cand esti confortabil cu tine insuti, cand tu si cu tine sunteti de ajuns, cand nu ai nevoie de nimeni sa te implineasca, atunci poti scapa de singuratate, nu luptand impotriva ei, ci anuland-o cu prietenie si iubire. Dezvoltarea personala impune sa treci de la o polaritate la alta. Sa gusti singuratatea, sa te descoperi si sa pastrezi legatura cu tine, pentru liniste si echilibru, dar sa faci schimb de energii si cu ceilalti, sa te descoperi prin ei. Exista atractia sa vrei sa ramai intr-una din ele pentru ca asa, viata devine mai simpla. Daca ramai in multime nu ai indoieli, daca devii calugar ai liniste deplina, insa complexitatea vine din polaritate, din cele doua fete ale monedei. Idealul nu este un echilibru pe sirma, ci fluiditatea apei care curge lin, indiferent ce intalneste in cale.