Viata este imprevizibila si cu totii avem tendinta de a judeca evenimentele si de a le eticheta ca bune sau rele. Si chiar daca am face schimbarea de a nu le eticheta, de a le lua ca atare, tot vom descoperi ca vibram frumos cu unele dintre ele, iar altele trezesc anumite sentimente si reactii negative in noi. Este inevitabil.
Si atunci te intrebi “este ceva in neregula cu mine?”, “de ce se intampla asta?”. Raspunsul ar putea fi: pentru ca fiecare lucru, actiune care se petrece in lume are o reverberatie, exista cauza si efect pentru actiunile fiecaruia si oricare dintre noi interactionam la un moment dat cu efectul produs de actiunile altuia. Cadrul care cuprinde toate acestea este imens, este mare cat Universul insusi, cu totii, prin liberul noastru arbitru cream toate cate se petrec in el.
Cand ceea ce se intampla in jur corespunde cu ceea ce ne asteptam noi sa se intample, totul este minunat. Ce facem atunci cand ne simtim deranjati, atacati sau raniti? Intra in scena: principiul oglinzii, de obicei ceea ce ne deranjeaza la altii sunt propriile noastre slabiciuni, descoperite sau inca nedescoperite in noi. Prilej bun de a ne privi putin si de a face o schimbare daca este cazul. Spun daca este cazul, pentru nu intotdeauna este asa. Cum spuneam, viata este imprevizibila si nu poti lua o atitudine fixa fata de ea. Este nevoie de un control constient asupra emotiilor noastre, de un balans mentinut mereu, de un echilibru atins si refacut mereu, de o sondare permamenta a Sinelui. Nu iti poti explica mereu emotiile care apar in tine, acelasi eveniment poate trezi actiuni si reactiuni diferite si nu avem intotdeauna timp si inspiratie sa gasim pe loc explicatia care aduce liniste. Nu-i nimic, mergem mai departe. Emotiile (negative) sunt un ceas desteptator care anunta ca suntem in dezacord cu ceea ce a aparut in fata noastra. Nu suntem potriviti, nu suntem pregatiti, este prea devreme sau prea tarziu, mi-au fost ranite sentimentele, nu s-a ridicat la inaltimea asteptarilor mele, nu am fost eu cel care a castigat samd.Toate aceste ganduri inseamna emotii negative.
Ce face o mama, cea mai “zen”, echilibrata, generoasa, spirituala mama, care descopera ca fiul ei este dependent de droguri? Ea nu poate accepta si iubi copilul ca si cum totul ar fi in regula. Chiar si echilibrul ei, ea fiind privita ca o fiinta ideala, este afectat. Si aici tebuie sa intervina controlul constient. Este nevoie de o interventie constienta, nu exista pilot automat pentru echilibru. Aparitia dezechilibrului, a dezacordului sunt inerente pentru ca viata este imprevizibila. Continue reading “A gasi echilibrul in viata” →
Cate anomalii exista in atitudinea parintilor fata de copiii lor! Sub pretextul ca un copil este prea tanar pentru a intelege ce se petrece in jurul lui, ei isi permit tot felul de cuvinte, de gesturi si comportamente fara sa se intrebe daca acestea actioneaza sau nu defavorabil psihicului lor. Copilul este foarte vulnerabil, totul se inscrie in el, si adesea anumite dereglari ce apar mai tarziu vin din scene sau din conversati la care el a asistat pe cand nu era decat un bebelus.