Cate anomalii exista in atitudinea parintilor fata de copiii lor! Sub pretextul ca un copil este prea tanar pentru a intelege ce se petrece in jurul lui, ei isi permit tot felul de cuvinte, de gesturi si comportamente fara sa se intrebe daca acestea actioneaza sau nu defavorabil psihicului lor. Copilul este foarte vulnerabil, totul se inscrie in el, si adesea anumite dereglari ce apar mai tarziu vin din scene sau din conversati la care el a asistat pe cand nu era decat un bebelus.
Multi parinti nu sunt destul de atenti la felul in care le vorbesc copiilor lor. Ei nu inceteaza sa-i trateze drept incapabili, lenesi, idioti, iar copiii, sugestionati, hipnotizati, devin, dupa un timp, cu adevarat niste prosti si incapabili. Acesti parinti nu cunosc deci puterea si actiunea cuvantului, si faptul ca ceea ce spun poate avea o influenta imensa asupra copiilor lor.
Parintii sunt aceia care, uneori, isi omoara copiii. De ce trebuie sa-i sperie, sa ii ameninte ca vine lupul sau politistul ca sa ii faca mai ascultatori? De ce este nevoie ca la cea mai mica prostie sa le adreseze reprosuri sau blesteme? Ei nu stiu ca toata viata lor acesti copii se vor simti amenintati, in pericol, si ca vor deveni niste isterici. Continue reading “Puterea cuvantului mamei asupra copilului”
