spritual being 2

Cand ai nevoie de ajutor

colac salvamar…nu te considera o victima. Slabiciunea, nesiguranta in anumite momente sunt inerente pentru fiecare. Unii doar le ascund mai bine, asta-i tot, dar le parcuge fiecare, sunt etape obligatorii in dezvoltarea personala. Dar refuza rolul de victima in scenariul vietii. Este cel mai usor sa pleci capul, insa prin mentalitatea de victima care se plange mereu, groapa se adanceste din ce in ce mai mult.

Joe Vitale vorbeste despre 7 puncte-cheie pentru a sparge tiparul de victima:

1. Asumati-va in intregime responsabilitatea.
Sunteti raspunzatori pentru experientele care apar in viata voastra. Suntem chiar creatori in scenariul vietii, insa nu suntem de invinuit. In fiecare moment am actionat asa cum am crezut ca este mai bine, in functie de tot ce stiam la momentul respectiv. Nu e vina noastra, ci responsabilitatea noastra.

2. Absorbtia inconstienta. Suntem cu totii slefuiti de cultura in care traim si tiparele noastre de gandire sunt adesea formate inconstient. Cautarea constienta prin adancurile noastre, pe la capitolul convingeri si credinte devine utila, mai ales cand dai gres, convins fiind ca ai actionat conform cu propriile principii. Si esecurile au partea lor vindecatoare.

3. Sunteti mai puternic decat va inchipuiti. Nu sunteti stapanul lumii, nici Dumnezeu, insa sunteti mai puternici decat va inchipuiti. Ati descoperit asta la fiecare izbanda nesperata. Este un prilej de inspiratie propriul succes, total opus rolului de victima.

4. Deveniti constienti de gandurile voastre. Ele va trimit intr-o directie, aveti grija mereu sa nu va schimbe ruta, sa nu strice starea de spirit. Urmariti gandurile, nu fiti ganduri, ele va apartin voua, nu voi lor.

5. Nu aveti limite. Decat cele trasate de voi. O privire inapoi in istorie arata ca omenirea a facut salturi inimaginabile in decursul timpului. La inceput limita a fost pamantul, acum limita este cerul. Dar nu este cea din urma limita. Aveti curajul sa credeti ca nu v-ati atins limitele. Orizontul se va deschide mult mai larg, in orice domeniu al vietii. Continue reading “Cand ai nevoie de ajutor”

spritual being 2

Parintii severi

severitateaCe inseamna sa fii sau sa fi avut un parinte sever?

Riscul de a fi un parinte sever este de a creste copii care pe moment ori ti se vor supune ori se vor revolta pentru ca mai tarziu sa fie victimizati de ceilalti ori viitori victimizatori. In functie de personalitatea cu care s-au nascut, copiii se apara in felul lor impotriva atacurilor parintilor. Atunci cand acestia sunt severi si dominatori ei isi exercita puterea asupra copiilor pentru ca acestia sa se conformeze sau sa se revolte intr-o maniera sau alta. Chiar daca pe moment, ca parinte te simti satisfacut atunci cand lucrurile se intampla asa cum iti doresti tu, mai tarziu observi ca poate nu a fost cea mai buna abordare a problemei. Cateodata lucrurile se pot rezolva mai usor cu un ton placut urmat de explicatii, cu o intrebare pusa la momentul oportun, sau cu ascultarea mai atenta a copilului si intelegerii motivatiei acestuia. Abia atunci putem veni cu argumentele noastre. Din pacate in ziua de astazi parintii sunt tot mai ocupati de serviciu, cariera si nu petrec timpul cuvenit alaturi de copiii lor, ceea ce creaza o anumita bariera intre acestia. De multe ori parintii, in timpul lor liber, deschid televizorul urmarind stirile in timp ce schimba vorbe cu copiii lor, dar fara atentia necesara. La fel se intampla si cand copiii sunt atenti la desene animate si parintii incearca sa stabileasca o legatura cu ei, nu va fi posibil deoarece acestia sunt cufundati in lumea desenelor, si nu atenti la vorbele parintilor.

Si totusi, avem atentia lor, ce alegem? Sa ne impunem asupra lor? Pentru ca noi stim ce e mai bine pentru ei oricum? Sau sa le explicam, sa le spunem o poveste din care ei singuri sa traga morala?
Asa am fost si noi crescuti, inca am fost si batuti, si copiii nostri ar trebui sa se considere norocosi ca nu mai “beneficiaza” de acest tratament rupt din rai. Totusi, atunci cand iti impui un anumit tip de comportament asupra copilului, rastit sau nu, la un moment dat vei avea de suferit. Vei simti asta mai tarziu, de obicei in adolescenta copilului, atunci cand acesta va deveni rebel sau o victima. Copiii cu parinti severi de obicei se impart in doua categorii cei ce se considera victime si cei ce vor deveni atacatori, copiind comportamentul parintilor.

Victima sau “bietul de mine”
Copilul ce alege comportament de “victima” sau “bietul de mine” face acest lucru in mod inconstient incercand sa se apere de atacurile si reprosurile neincetate venite de la parinti. Atunci cand este certat pentru notele proaste va tinde sa riposteze ca nu a avut timpul necesar, caa fost racit, incercand sa faca pe victima ca sa fie lasat in pace. Riscul este ca fiind atacat pe mai multe planuri el va continua sa gaseasca scuze de tipul “bietul de mine” pentru ca mai tarziu acest tip de comportament sa se instaleze ca schema permanenta. El risca sa ajunga un adult victimizat de ceilalti. Continue reading “Parintii severi”

spritual being 2

Acuzator, victima sau salvator

victima acuzatorTitlul face referire la conceptul lui Stephen Karpman, cunoscut psiholog, primul care a vorbit despre acest model de interactiune umana – triunghiul dramatic.
Cele trei varfuri ale triunghiului sunt trei ipostaze umane: acuzator, victima si salvator. Acestea sunt roluri pe care oamenii le joaca, fiecare, pe rand, in drama vietii.
Dinamica relatiei dintre doua persoane pune pe fiecare sa fie acuzator in fata victimei pentru ca apoi unul sa fie salvator pentru celalalt.
Exemplu de dialog inte doi oameni care joaca pe rand cele trei roluri:

    El – Acuzator- Sa speli si tu rufele alea, nu faci nimic toata ziua.
    Ea – Victima – Stiu bine ce am de facut mereu ridici tonul cand vrei ceva.
    El – Acuzator – Asta pentru nu faci niciodata un lucru inainte de a-ti spune eu.
    Ea – Salvator – Masina le va spala in doua ore, timp in care putem sa vedem o comedie.

Emotiile negative, frustrarea, disconfortul fizic, nereusitele, lipsa de incredere in sine atrag adesa oamenii in acest triunghi, ca actori intr-o drama a vietii. Acuzele si dezvinovatirile, atacurile si ajutorul pe care il oferim doar pentru a ne simti importanti sunt parti esentiale ale episoadelor conflictuale pe care le traim adesea.
Cum spuneam, aceste sunt roluri, nu sunt neaparat ceea ce suntem noi in adancul fiintelor noastre. Nici n-am avea cum sa fim mereu toate cele trei ipostaze, suntem doar pe rand, temporar.
Jucam adesea rolul de victima atunci cand ne simtim neajutorati, cand am avea nevoie sa fim bagati in seama, pentru a cersi astfel afectiune, in ideea ca ea ar putea alina starea de incertitudine sau slabiciune pe care o avem in momentul acela. Din vocabularul victimei: ” Nu ma ajuta nimeni niciodata”, “Eu muncesc cel mai mult si nici nu-mi place”, “Nimeni nu ar fi suportat o persoana ca tine”, “Mie mereu mi se intampla asa”. Continue reading “Acuzator, victima sau salvator”