Iubirea, asa cum o impacheteaza, decoreaza si propune societatea, este adesea o mascarada. Iubirea astazi imi pare nefericita si distructiva, deoarece nu este lasata sa se exprime liber, este cenzurata ascunsa, disimulata, se imbraca in haine grotesti sau stranii.
Eu cred ca unui barbat, daca poate iubi doua femei, ar trebui sa i se permita acest lucru. El ar trebui, nu acuzat si respins, ci sarbatorit. Daca o femeie poate iubi trei barbati, ar trebui sa i se dea voie. Ea ar merita admiratie. Daca poate iubi nu trei, ci treizeci, ar trebui sa i se ridice o statuie.
Desigur, nu ii va iubi la fel, pentru ca nici ei nu sunt la fel. Iubirea se poate nuanta la infinit, asemenea culorilor.
Cu toate acestea, daca o femeie iubeste mai multi barbati (repet, altfel pe fiecare), ei nu-i sunt recunoscute disponibilitatile si rafinamentul emotional. Dimpotriva, este considerata superficiala, imatura, frivola, curva. Daca un barbat iubeste mai multe femei (altfel, da?), este egocentric, desfranat, vicios, narcisist. Nimeni nu vede ca inima lui s-a extins, sentimentele s-au imbogatit, ca ceva a inflorit in sufletul lui sau in aura lui (pentru clarvazatori).
Iubirea este ceva atat de bun, atat de hranitor, atat de frumos incat ar trebui incurajata sa se desfasoare, sa se raspandeasca. Am trai intr-o lume, cum altfel, mai iubitoare, ceea ce nu mi se pare deloc un pericol.
Insa lucrurile stau exact pe dos. Partenerii de cuplu se pot iubi intre ei, insa nu mai mult, un parinte isi poate iubi copiii, insa nu si pe ai altora. Este ca si cum nu ai avea voie sa respiri decat daca sotia este de fata si ar fi interzis sa mananci daca partenerul lipseste.
Aceste imagini sunt evident absurde. Totusi nu simti ca ele se refera la tine?
Tocmai pentru ca aceste experiente nu-mi sunt straine pot sa vorbesc despre ele. Se intampla peste tot unde exista barbati si femei laolalta cu reguli si norme elaborate cu mult timp in urma si mentinute inconstient in zilele noastre.
In inima acestor experiente sta culpabilitatea, sentimentul ca faci ceva rau daca iti dai voie sa iubesti, daca vibrezi pe aceeasi lungime de unda cu mai multi oameni, daca esti atras de mai multe persoane pe care societatea nu a inscriptionat “sotul meu/sotia mea”. Insa ce poate fi rau sa privesti cu dragoste pe cineva, oricine ar fi el sau ea, sa-i atingi cu tandrete mana sau buzele, sa-i oferi timpul si resursele tale intr-un fel care ii permite sa se dezvolte, sa inteleaga mai mult.
Cine are de suferit daca iubirea devine mai larga, mai prezenta. Daca iubita, prietena sau sotia atinge cu dragoste pe altcineva cine este cel care sufera?
Asa este. TU suferi. Tu te simti inselat, abandonat, nerespectat, ti se pare ca nu mai contezi, ca nu mai esti important. Cat de ciudat este totul! Ea se bucura cu altcineva si tu suferi. Nu e ceva extraordinar? Cum poate bucuria pe care doi oameni o traiesc sa raneasca pe al treilea?
Nu, acest lucru nu este posibil. Tu esti ranit nu de bucuria lor, ci de propriile tale dorinte. Iar pentru aceste dorinte nu ei sunt responsabili, ci tu! Tu esti cel care doreste sa posede, sa controleze, sa aiba exclusivitate, sa traiasca fuzional, sa evite singuratatea, tu ai nevoie de cineva din exterior sa-ti confere valoare, sa aiba grija de tine, sa se conformeze.
Toate aceste dorinte le camuflezi in spatele lui “Dar o iubesc”. Stimabile, pe cine incerci sa pacalesti? Tu nu o iubesti, ci o doresti. Daca studentii mei isi vor mai aminti de mine, sper sa o faca asa: “Aha, profu ala care ne tot spunea ca TE IUBESC nu este totuna cu TE DORESC”.
Iubirea nu reclama, nu revendica, nu solicita libertate. Iubirea ofera, stimuleaza, creste libertatea. Tu iubesti si celalalt se cunoaste mai bine pe sine, devine mai constient de resurse si capacitati, isi depaseste limitele.
Nu ma astept sa sprijine aceste idei alti oameni decat acei cu spiritul proaspat, nealterat in jocurile sociale ale supravietuirii si ale succesului, nonconformisti responsabili, visatori la o lume mai sanatoasa, oameni care nu se comporta contrar propriei inteligente.
Fericirea, atat cat am putut eu intelege, nu poate fi niciodata separata de iubire.
Cand doi oameni aleg sa aiba o relatie, niciunul nu capata drepturi asupra celuilalt. Daca tu ai o iubita, ea isi pastreaza dreptul de a-si folosi timpul, energia, cunoasterea, farmecul, oricum doreste. Numai pentru ca o numesti prietena sau sotia ta, nu detii proprietate pe corpul sau sentimentele ei. Barbatul pe care il iubesti nu este al tau. El isi apartine SIESI. Eventual, ii mai apartine lui Dumnezeu, acelui Ceva invizibil care ii face inima sa bata si plamanii sa respire.
Adrian Nuta- Infinitul mic iubindu-l pe cel mare
P.S. De dragul comparatiei sau mai curand pentru a intari ce spune domnul psiholog mai sus amintit, iata si ceva de la Osho citire:
“Insa orice posibilitate a fost distrusa de o idee gresita. In momentul in care partenerul tau se uita la altcineva – doar se uita, ochii lui marturisind atractia, ti-ai si pierdut controlul. Trebuie sa intelegi ca, daca barbatul nu mai este interesat de femeile frumoase de pe strada, de actritele frumoase din filme, de ce ar mai fi interesat de tine. Trebuie sa intelegi ca interesul sau pentru Femei este o garantie ca este interesat de tine, ca exista in continuare garantia ca dragostea voastra sa dureze.
Pentru o viata mai placuta, pentru o viata mai vesela, trebuie sa fii flexibil. Trebuie sa-ti amintesti ca libertatea este cea mai inalta valoare, si ca in cazul in care dragostea nu-ti acorda libertate, atunci nu este dragoste. “
Concluzia: adevarul suna la fel, indiferent de religia sau nationalitatea celui ce-l rosteste.
Daca tot ati amintit de Dumnezeu, va las un verset sa reflectati la el:
4. Nevasta nu este stapana pe trupul ei, ci barbatul. Tot astfel, nici barbatul nu este stapan peste trupul lui, ci nevasta.
1 Corinteni 7:4
Psihologia transculturală ne evidenţiază rolul educaţiei şi importanţa culturii asupra indivizilor aparţinând diverselor comunităţi. Religia ortodoxă impune dogma iubirii 1:1, prezentă însă mai mult în Vechiul Testament decât în Noul. Isus a propovăduit iubirea universală, ca soluţie la toate problemele omenirii.
Foarte important este următorul aspect : omul de rând confundă iubirea cu atracţia sexuală şi actul sexual. Instinctul sexual animalic este confundat cu sentimentul de iubire. Spune deseori că “s-a iubit”, sau “a făcut dragoste”, după o partidă de sex. 🙂
Există mulţi oameni care spun că s-au căsătorit din dragoste, dar de fapt pentru ei a contat doar atracţia sexuală. Şi, după câţiva ani, când partenerul devine tot mai neatractiv dpdv sexual, “iubirea” lor dispare, se destramă ca un fum, reaprinzându-se însă pentru o altă persoană, mai tânără, mai atractivă.
Există mulţi oameni care ajung la bătrâneţe, şi constată, la un moment dat, cu stupoare, că ei de fapt nu au iubit niciodată, ci doar au făcut sex. Unii se trezesc, pe drum, alţii niciodată…
Marian a dat mai sus un citat din vorbele Apostolului Pavel, din Corinteni. Ascetismul lui este evident, însă, iar el nu vorbeşte despre iubire, ci doar de îndatoririle pe care le au partenerii de cuplu, dpdv creştinesc :
“Capitolul 7
1 Cu privire la lucrurile despre care mi-ati scris, eu cred ca este bine ca omul sa nu se atinga de femeie.
2 Totusi, din pricina curviei, fiecare barbat sa-si aiba nevasta lui, si fiecare femeie sa-si aiba barbatul ei.
3 Barbatul sa-si implineasca fata de nevasta datoria de sot; si tot asa sa faca si nevasta fata de barbat.
4 Nevasta nu este stapana pe trupul ei, ci barbatul. Tot astfel, nici barbatul nu este stapan peste trupul lui, ci nevasta.”
“….eu cred ca este bine ca omul sa nu se atinga de femeie.” 🙂
Această afirmaţie spune multe despre optica sa privind relaţia de cuplu…
Reţineţi bine : “omul”, nu “bărbatul” ! 🙂
De parcă femeia nu ar fi fost… om, pe vremea aia… O fi fost, oare ?… 🙂
Foarte frumos articol, m-a pus pe ganduri, frumos explicat si intr-adevar revelator.
Multam
Ai remarcat bine Kato. Femeia nu este considerata om de catre religia crestina (si nu numai crestina). Este considerata un obiect (de toate felurile). De aceea recomand la toata lumea sa bage biblia in gunoi, sau cel mai bine in foc pentru a folosi energia calorica a hartiei.
AUTORULUI:
Bun, impartasesc ideile tale pina la un punct, unde intervine marea mea dilema. Si iti scriu pentru ca imi conteaza enorm subiectul. In fapt ma aflu in situatia in care sotul si iubitul meu – aceeasi persoana :)- este de doi ani intr-o relatie totala cu o alta femeie. Mi-a laut enorm de multa energie si zbatere sa ajung sa le inteleg pe toate asa cum sint, sa le accept si sa le respect, adica sa le vad asa cum le vezi tu, acum, aici. Am pornit sin punctul in care nu concepeam nicivum asa ceva, mi-am dat seama pe parcurs de gelozia mea, de nesifuranta mea, de posesivitate, de aroganta cu care priveam lucrurile. In tot timpul asata am simtit ca nu e bine sa le duc asa, ca fac rau, si lui si mie, am suferit enorm incercind sa-mi vad partile intunecate si sa le vindec, l-am ranit,l-am judecat, l-am certa, dar am simtit ca raspunsul e altundeva, mai adinc, in inima, chiar daca e o realitate noua interioara, cea care mi se dezvaluia incet-incet, si pentru care parca nu voiam sa conlucrez…dar n-am avut de ales, si i-am dat voie sa existe…Il iubeam si nu am putut decit sa inteleg cu inima lucrurile astea.
Practic, insa nu stiu ce e de facut. El stie doar ca iubeste doua femei.
Ea si elsint acum in alt oras, impreuna. Eu, in altul, cu copilul nostru…asta de citeva saptamini…nu a facut o alegere definitiva, sta acolo acum pebtru ca intre noi lucrurile s-au erodat mult, am avut conflicte foarte dureroase vreme lunga, si el e speriat de istoricul asta, l-a sfisiat mult in interior. In plus, finaciar, familial, locativ…s-au afcut praf toate.
Noi avem o poveste profunda si foarte frumoasa in urma, dar mari deosebiri de optica si de fel de a fi…ceea ce la un moment dat, a generat disensiuni majore, care cereau o mare responsabilizare si implicare in a le remedia dinspre amindoi. El a gasit o alta varianta….poate i-a fost mai usor sa primeasca noul in viata lui cu tot ce aduce exploziv si regenerator…intre timp spre mine s-a pierdut mult din atentie si daruire…A ramas cu toata iubirea in suflet pentru mine, dar realiatatea il chema fara putere de impotrivire in partea cealalata. Acum sintem in mijlocul unei mari suferinte, cel putin noi doi. El nu poate face o alegere, habar n-am daca ar trebui sa o faca, eu stiu ca am invatat enorm intre timp, dar il vreau linga mine, linga copi;…si practic familia se destrama…copilul trebuie sa ramina in grija bunicilor ca eu sa merg sa lucrez in alt oras…Unde e rezolvarea? De asta te intreb ce ar fi de inteles din astea, ce e de facut? Teoria suna bine, practica…e varza. Chiar nu am un raspuns. E vorba de atentia, energia, timpul pe care-l cere o relatie, si toti avem nevoie de asta, si eu, si ea…copilul nostru are nevoie de noi amindoi,simtind ca ne iubim, si acea caldura ii e necesara, aceea care rezida din sufletele a doi oameni care se iubesc si isi inconjoara cu iubirea lor copilul. Ce e de facut? O laegere? Cum sa isi duca el viata? Cum sa mi-o duc eu, care am nevoie de el in toate felurile, ca existenta, timp petrecut, apropiere, prezenta in viata noastra? Cum sa si-o duca ea, daca el are de petrecut timp de saptamini si luni la distanta de ea, alegind sa ramina linga copil, in loc sa il lase la bunici? E complicat…chiar nu stiu. Ai o idee? Multumesc
Situatia pe care ati descris-o este destul de conplexa, nu putem sti toate detaliile si toate perspectivele problemei. De aceea nu pot avea o solutie salvatoare. Sunt foarte multe aspecte care trebuie luate in calcul, si orice actiune ati lua va avea mai multe consecinte, iar eu nu pot sa le iau in calcul doar din ceea ce stiu. Cred ca raspunsul se afla in dumneavoastra, si ca sa ajungeti la el puteti sa va rugati arzator si cu determinare pentru a primi un raspuns, o indrumare, ca sa fie bine pentru toti cei implicati in aceasta situatie. Ceea ce am spus mai sus despre iubire, este adevarat, dar este vorba despre o iubire neconditionata, totusi in societatea nostra, si mai ales cand este vorba de copii la mijloc lucrurile se complica. Este mai bine sa nu cautati sfaturi, doar rugati-va si luati singura o decizie in care sa credeti cu toata inima.
Asa cred si eu…multumesc oricum. Da, iubirea mea este neconditionata, alegerile de viata sint insa mai complicat de facut. Poate ca nici nu au legatura neaparat cu iubirea…, pot avea legatura cu multe alte aspecte. Multumesc mult pentru raspuns, onest si corect, da, stiu, eu trebuie sa gasesc raspunsul in mine, unul pe care sa mi-l asum, si in care sa cred cu tot sufletul. Si, important, multumesc pentru mentionarea rugii profunde pentru binele tuturor celor implicati, e foarte important :).
Numai bine va doresc!
Pentru nimic, va mai recomand o carte: Puterea Prezentului de Eckhart Tolle, e o lectura revelatoare, indiferent de alegerile pe care le faceti, va va explica multe lucruri despre viata, suferinta si fericirea adevarata. Mai scrieti-mi si multa pace in suflet va doresc!
AutoEducare said
February 12 2014 @ 4:04 pm
Situatia pe care ati descris-o este destul de conplexa
Cand ajungi sa primesti sfaturi de la cineva care scrie ca situatia este “CONPLEXA”, e foarte grav…:))))
Ce prostie de idee infecta ! Cand iubesti nu esti egoist !!!
Daca femeia de langa tine are nevoie de tine(in totalitate) si nu ar suporta sa te imparta cu nimeni, nu o inseli, orcat de mult ti-ar placea tie fu*dul alteia… Daca o iubesti, o vrei fericita si o respecti – te sacrifici ! Tu nu cauti placerea ta ci a persoanei iubite !
CAND IUBESTI NU INSELI si punct (.)
PS: uite cu ce idei se hraneste societatea aceasta deja mult prea poluata…
Hristos se rascoleste cand spare cate un “filosof” ca time.Ai mari probleme.
Salut….
O sa scriu despre aceeasi idee ca si id desi mi-a placut cum a scris. Direct si adevarat.
Aceasta cu acceptarea iubirii …ca partenerul mai poate iubi inca 1 2 3 persoane, atat de draga psihologilor dusi cu pluta si tantricilor bivolarieni, numai asta ar trebui sa ii puna pe ganduri pe acei psihologi…..aceasta idee este folosita de toti egoistii perversi care nu stiu decat sa raneasca si sa murdareasca in jurul lor….ca sa justifice egoismul si mizeria lor ca fiind vezi doamne ceva spiritual, inalt….iubirea este neconditionata pana te prinzi ca esti luat de bou de catre un egoist…in iubire asa e…incepi neconditionat si continui asa…dar cand afli ca un bou egoist isi bate joc de tine atunci e bine sa ii dai pauza joc si pa si pusi….in viata se mai intampla.
Si da exista si alte societati in care aceasta polivalenta a relatiei exista si asa erau crescuti si educati oamenii dar in spatiul nostru nu prea e asa.
Argumentul suprem e simplu: cand iubesti cu adevarat nu vrei sa o ranesti pe persoana iubita . Punct asa cum spunea ID.
Atentie mai exista relatii care se degradeaza din cauza nepotrivirilor dar ii admir pe oamenii corecti care intai se despart si abia apoi isi cauta pe altcineva…asa da….
Exista si situatii in care te indragostesti de o persoana fiind deja cu alta….2 solutii…ori te desparti recunoscand sincer si esti cu acea persoana dar fiind sincer cu prima ori in cazul in care le iubesti pe amandoua cum spune Nuta ….pe prima o iubesti ca sotie sot pe a doua sublimezi energia si o iubesti ca om, prieten, prietena…..
Mai e si o treia varianta foarte rara…si mai ales in societati in care exista polivalenta….intr adevar sa fie relatii reusite in 3 dar acolo exista modelul cultural pentru asa ceva
In societatea moderna vezi doamne a aparut poliamoria….pana la urma fiecare decide pentru el si daca unii se simt bine in relatii de cate 3 4 5 …succes
Nuta e un monument…domle cum il preocupa pe el lipsa iubirii din lume…cat il doare…ce mult il preocupa ca fiecare om sa iubeasca mai multi parteneri…eu i as plusa …sa fie si cativa de acelasi sex in acei mai multi….ca doar se poarta si e modern…uite asa ca sa fiu mai open decat el….ca nu ma dor tastele…
Uite cine era noul Apostol al poliamoriei…mare valoare ce sa zic
Dar e loc sub soare pentru toti asa ca sanatate si fiecaruia ce doreste…unora cupluri 1 la 1 altora 1 la 2 3 4 5
Fericire maxima….
cand iubesti vrei sa produci suferinta persoanei iubite? Daca iubesti, nu vrei sa o protejezi? Daca o protejezi, o faci chinuind-o?
e ceva stupid: despre care “dragostea noastra” e vorba cand mai exista si o inca alta???
din ciclul “cum sa devii curva si sa mai fi si mandra ca esti curva” ahahhaha
ce poti spune despre un barbat care te insala se duce la o casa de toleranta la prostituate .am aflato=-o de la el la luat la intrebari si mia recunoscut totul
EU NU M-AȘ DUCE NICIODATĂ
Din pacate, societatea nu este inca pregatita pentru asa ceva, dupa cum se observa si in comentarii.
Oamenii care iubesc si care stiu ca iubirea este insasi natura lor, sunt foarte putini.Noua ne place sa credem ca iubim, insa 99% din relatii se bazeaza pe posesivitate. Trist…, dar adevarat.