Comunicarea compasiunii

Comunicare iubire
Am vorbit in articolele anterioare despre frici si despre convingerile ce ne pot sabota relatiile, si urmeaza acum sa exploram pe larg tema comunicarii. Atunci cand suntem pusi in fata unui conflict putem fie sa ne suparam si sa ne inchidem in noi insine sau putem sa ne exprimam in asa fel in cat sa fim auziti, sa acceptam partenerul asa cum e, cu ajutorul compasiunii, astfel incat sa avem o relatie implinita.

Marshall Rosenberg a dezvoltat tema comunicarii non violente, un tip de comunicare ce permite energiei pozitive din tine sa se exprime liber. Oamenii se folosesc de violenta in comunicare din cauza faptului ca ei considera violenta un tip de putere ce ii poate face sa iasa in evidenta, si sa obtina ceea ce si-a propus. Dar oare chiar obtin ceva?

Atunci cand comportamentul nostru inceteaza a mai fi bazat pe egoism, invidie, competitie si are la baza iubirea, intelegerea, acceptarea, compasiunea si grija pentru cei din jur, atunci viata ni se schimba. Atunci cand pornim schimbarea din interior, exteriorul se va schimba. Schimband cuvintele, felul in care comunicam vom genera noi tipuri de comportamente si reactii.

Limbajul nostru reflecta o gandire ancorata in frica, judecata, obligatie, datorie, pedeapsa, recompense si rusine. Dar putem schimba asta.

Scopul comunicarii non violente este de a crea o calitate a relatiilor interumane bazate pe compasiune si empatie.


Cum cerem in asa fel incat sa fim auziti?

1. Observarea starii emotionale
Intr-o situatie care ne deranjeaza, este indicat sa ne concentram asupra sentimentelor ce se ascund in spatele nemultumirii.

2. Observarea nevoii

In situatia conflictuala respectiva exista cu siguranta o nevoie care nu ne este implinita. Care este aceea?

3. Exprimarea nevoii sau a dorintei intr-un mod pasnic, pe un ton cat mai calm si relaxat.

Exemplu: Sotul isi lasa pantofii in drum de fiecare data cand intra in casa.
Cand acest lucru se intampla sunt nervoasa si de aceea rabufnesc si tip la el sa nu si mai lase pantofii in drum.

Dar de aceasta data observ ca sunt suparata pe aceasta tema, analizez nevoia mea de ordine in hol, si imi formulez cererea:

Ia-ti pantofii din drum acum!

Mereu iti lasi pantofii in drum.

“Dragule, sunt suparata ca pantofii tai sunt in drum, si doresc sa pastram ordinea in hol, ai putea sa-i pui tu la loc in dulap?”

Bineinteles este un exemplu banal, dar daca conflictul ar fi, de exemplu, pe tema educatiei copilului, aceasta formulare chiar ar ajuta si mai mult.

Daca ati observat, se pune foarte mult accent pe propria persoana, pe sentimentele si nevoile celui nemultumit. De obicei atunci cand avem o problema toata atentia se indreapta asupra interlocutorului, ca si cum el ar fi vinovat de toate problemele. Chiar daca acesta greseste, focusandu-ne pe persoana noastra, il facem sa se simta mai putin atacat si mai flexibil la schimbare.

Avem cateva optiuni sa reactionam la un mesaj negativ:

-sa o luam personal si sa cadem in vinovatie, regret, rusine, depresie “Ar fi trebuit sa fac mai mult.”

-sa dam vina pe interlocutor si sa ne infuriem “Nu ai dreptul sa spui asta!”

-sa fim constienti de sentimente si nevoi: “Cand imi spui ca sunt egoista, ma simt dezamagita, pentru ca eu chiar am nevoie de mai multa atentie”

-sa intelegem fricile, emotiile si nevoile interlocutorului: “Te simti ranit pentru ca ai nevoie de mai multa atentie?

Este util ca cererile sa fie in forma pozitiva:

“Ma simt speriata cand ridici vocea.”Nu mai tipa!

Atunci cand nu ne exprimam sentimentele si nevoile, interlocutorul va lua cererea drept un ordin, si foarte probabil ne vom lovi de o reactie negativa.

Cu cat mai clara e cererea cu atat mai usor este sa obtinem un raspuns pozitiv.

O forma de compasiune pentru sine este de a actiona motivati de dorinta de a contribui la viata, aducand bucurie, umor, si nu frica, rusine, obligatie, datorie. Cea mai mare dorinta a noastra poate fi aceea de a aduce bucurie tuturor, prin prezenta si actiunile noastre.

Empatia inseamna si abilitatea de a asculta

Empatia este o intelegere plina de respect a experientelor celorlalti. Inseamna sa-ti golesti mintea si sa asculti cu toata fiinta ta. Cand cineva chiar te asculta fara sa te judece, fara sa-si assume responsabilitatea pentru tine, fara sa incerce sa te schimbe, te simti atat de bine… Cand sunt ascultat si cand sunt auzit, sunt capabil sa observ lumea mea dintr-o perspectiva noua si sa-mi continui viata. E surprinzator cum problemele care par sa nu aiba rezolvare capata brusc o solutie atunci cand cineva asculta

Scopul comunicarii pline de compasiune nu este de a schimba persoana din fata noastra, ci de a ne apropia de ei, de a-i asculta, de a le da sansa de a se exprima asa cum sunt ei de fapt.

Capcane ale comunicarii:

-atitudinea defensiva (se apara adesea)
-atitudinea ingrijorata (isi cere scuze des)
-atitudine acuzatoare (invinuieste pe ceilalti)

Nu poti obtine schimbarea celorlalti atunci cand ii acuzi. Poti eventual sa incerci sa te conectezi la nevoile acelei persoane, sa o asculti, sa o intelegi. O data ce ai observat care ii sunt nevoile, poti sugera ce alte optiuni mai eficiente ar mai avea.

Atunci cand incerci sa schimbi pe cineva folosindu-te de frica, rusine, vina, exista si “efecte secundare”. De exemplu, un parinte care incearca sa-si faca copilul sa ia note mai mari:

“Suntem suparati ca iei note proaste.” –copilul va crede ca aciunile sale ii ranesc pe parinti, si se va simti vinovat de fiecare data cand va lua o nota proasta.

Furia nu este generata de alti oameni ci de reactia noastra la comportamentul lor.

Furia este generata atunci cand gasim defecte celorlalti –alegem sa fim Dumnezeu judecand sau invinuind cealalta persoana pentru ca s-a comportat gresit sau pentru ca merita pedeapsa. As vrea sa sugerez ca aceasta este cauza maniei. Chiar daca nu suntem initial constienti de ea, cauza furiei se gaseste in felul nostru de a gandi.

Sa luam urmatorul exemplu: Un prieten a intarziat la intalnirea pe care i-am dat-o, asta insemnand ca am avut de asteptat cateva minute in plus. Putem alege sa ne evervam, sau sa identificam care nevoie nu ne-a fost indeplinita. Daca decidem sa ne simtim recunoscatori pentru cateva minute pe care le putem petrece in liniste, nu ne vom enerva. Daca nevoia noastra este de a ne simti respectati –prin onorarea invitatiei la timp, atunci vom suferi. Daca decidem sa ne punem in locul prietenului, si sa-i intelegem nevoile, atunci alegem sa fim empatici si sa nu ne enervam.

Poti folosi furia in folosul tau:

-observa-ti sentimentele: “sunt furios pentru ca am nevoie de…”
-doar respira, inceteaza in a mai invinovati pe ceilalti si focuseaza-te pe respiratie.

Exercitiu pentru rezolvarea unui conflict:

Ii reprosez partenerului ca:

– …

Gaseste o situatie cand si tu te-ai comportat asa:

– …

Care a fost intentia sau motivatia?

– …

Ce ar fi putut sa se intample neplacut daca eu nu ma comportam asa?

– …

Poti sa accepti ca si partenerul sa aiba o teama asemanatoare care sa-i justifice comportamentul?

Poti realiza ca si el are temeri si nevoi ca si tine? Ii poti acorda spatiul sa fie el asa cum este el de fapt?

Cu cat vei asculta interlocutorul cu atat mai mult vei fi si tu ascultat.

Pune-i intrebarea: “Te simti…?” Fii atent la fricile, nevoile si dorintele partenerului. Inainte de a-i reprosa lucruri, poti face exercitiul de mai sus, pentru a-ti dezvolta empatia fata de el. Atunci cand aflam nevoile si sentimentele partenerului, recunoastem in ele propriile noastre nevoi umane.

Am invatat sa ma bucur de viata mult mai mult ascultand ceea ce se afla in capul oamenilor si ne impiedicandu-ma de lucrurile din mintea lor.

Mai multe despre comunicarea non verbala aici.

Despre Marshall Rosenberg aici.

Sursa foto

6 thoughts on “Comunicarea compasiunii

  1. Silvia says:

    Multumesc, articolele dvs. sunt extraordinare, clare si neivazive emotional. Felicitari si sper ca veti continua. Tot respectful!

Leave a Reply

Your email address will not be published.