„Cele mai dificile trei lucruri din lume pentru un om sunt: sa raspunzi la ura cu iubire ; sa-i accepti pe cei exclusi ; sa admiti ca gresesti. Dar acestea ar fi cele mai usoare lucruri din lume daca nu te-ai identifica cu ego-ul“.
Ego-ul (cuvant latin care inseamna “eu”), vazut si explicat de cateva minti luminate:
Iata o metafora care explica relatia pe care o are ego-ul cu noi: gandeste-te la apa care fierbe intr-un vas. Adaugam sare. In momentul in care punem sarea, ea se afla in forma cristalizata. Cand amestecam, sarea dispare. Asa este si cu gandurile care vin din ego, ele sunt sarea si apa este spiritul nostru. Spiritul dizolva gandurile din ego. Spiritul este iubire pura si cand devenim apa, in loc de sare, traim iubirea si suntem liberi. Neal Donald Walsch, “Conversatii cu Dumnezeu”.
Egoul se identifica cu a avea, dar satisfactia pe care i-o procura ceea ce are este relativ superficiala si de scurta durata. Adânc în el ramâne ascuns un sentiment de nemultumire, de incomplet, de „insuficient”, „înca nu am suficient”, prin care egoul vrea sa spuna: „înca nu sunt suficient”.
Niciun ego n-ar avea viata lunga în lipsa dorintei de mai mult.
Majoritatea egourilor au dorinte contradictorii. La rastimpuri se razgândesc în privinta lucrurilor pe care le vor sau se poate sa nu stie nici macar ce vor, în afara faptului ca nu vor ceea ce este: momentul prezent. Disconfort, neastâmpar, plictiseala, neliniste, insatisfactie, toate acestea sunt rezultatul dorintei neîmplinite.
Formele mentale ale cuvintelor „mie”, „mine”, „mai mult decât”, „vreau”, „am nevoie”, „trebuie sa am” si „nu îndeajuns” tin nu de continut, ci de structura egoului.
Pentru ego, un sentiment negativ este ceva bun. Ego-ului ii place sa fie furios. Se imputerniceste cu asa ceva. Daca nu exista nici un fel de constientizare, atunci nici nu veti putea sti ca sunteti intr-o stare negativa. Si atunci nu puteti face nimic, trebuie mai intai sa va treziti astfel incat saputeti vedea “in ce stare sunt acum”?
Continutul egoului variaza de la o persoana la alta, dar în fiecare ego se regaseste aceeasi structura. Cu alte cuvinte: egourile difera doar la suprafata, în profunzime sunt identice, în ce fel sunt ele identice? Ele se hranesc cu identificarea si separarea. Când traiti prin intermediul sinelui fabricat de minte, constând din gândire si emotii — adica prin ego — fundamentul identitatii voastre este unul precar, deoarece gândul si emotia sunt prin natura lor efemere, trecatoare. De aceea orice ego se lupta continuu sa supravietuiasca, încercând sa se protejeze si sa se extinda. Pentru a sustine gândul corespunzator lui eu, el are nevoie de gândul opus corespunzator lui „celalalt”.Conceptul de „eu” nu poate supravietui fara conceptul de „altul”. Ceilalti reprezinta în cel mai înalt grad ideea de altcineva, atunci când îi percep drept dusmani ai mei. Pe scara acestui sablon egoist inconstient, la unul din capete se afla deprinderea imperativa de a critica si de a va plânge de ceilalti. Eckhart Tolle, “Un pamant nou”
“Ego-ul este ca un aisberg. Topindu-l cu flacara iubirii va disparea, devenind o picatura in ocean.” Osho