Relatiile cu ambii parinti sunt cruciale pentru fii si fiice. Copiii se simt rupti atunci cand li se cere sa aleaga intre mama sau tata, raspunsul la intrebarea “pe cine iubesti mai mult, pe mami sau tati” vine greu adesea, si este cerut mai mereu total nepotrivit. Si desi relatiile merg in ambele sensuri si sunt toate la fel de importante, fata fiind, am ales sa tratam acum subiectul relatiei tata-fiica. Ma pasioneaza de ceva vreme, din punct de vedere psihologic, teoretic, al studiilor facute si a experientei altora. Pentru ca al meu caz este unul foaaarte interesant: am avut doi tati. Ati putea spune “ce noroc”. Asa este. Din punct de vedere al experientei de viata: noroc dublu. Unul din ei absent (cu aparitii scurte, de o zi, doua), celalalt dominator, critic, pretentios. As putea spune ca am experimentat si abandonul si abuzul verbal. Sunt multe ca mine si nu o spun ca o incurajare pentru sine ci cu simpatie pentru cele in aceeasi situatie. Stiu ca nu a fost usor. Din fericire ranile s-au inchis, cel putin la exterior. Au mai ramas niste pui de demoni in interior, se simt mai rar, dar simt ca mai am de imblanzit si constientizat niste dureri.
De ce?
Pentru ca pentru o fata relatia cu tatal ei este foarte importanta: o valideaza pe ea ca femeie. Tatal este adesea prima persoana de sex opus pe care o fata il iubeste. Daca el este prezent. Imediat dupa nastere simtim nevoia sa ne atasam de cei care ne sunt aproape. O facem noi, oamenii, o fac si puii de animale. Este o dorinta innascuta. Atunci cand tatal este in preajma, el ofera ocazia fetitei de a se simti femeie, el este cel care determina cat de confortabil se simte ea in propria piele, ofera protectia de care are nevoie ca ea sa se desfasoare neingradita.
Tatii nostri ne-au ajutat sa ne formam sistemul de gandire in prima parte a vietii noastre, asa ca daca ei ne dezaprobau, erau distanti, abuzivi sau absenti, atunci cand cresteam, negativitatea pe care au manifestat-o fata de noi devine parte din psihicul nostru.
Este cunoscut faptul ca de la nastere si pana la varsta de sase ani copiii, automat, imprumuta cuvintele, gandurile si fapte pe care le inregistreaza in subconstient, fara niciun filtru. Bun sau rau, intentionat sau neintentionat- orice situatie la care copilul a fost expus este absorbita de subconstient si devine parte din viitorul caracter. Modul de manifestare al fetei va fi determinat de ceea ce a inregistrat subconstientul in primii ani de viata, ceva ce poate fi adesea irational pentru viitorul adult.
Mead-Shikaly, life coach si consilier personal, din experienta personala a identificat 6 feluri de tati:
– tatal pretentios, care critica mereu si nu isi manifesta dragostea. Fiica simte mereu ca nu este suficient de buna. Va alege un sot care o va critica
– tatal care isi alinta fiica foarte mult, o considera prea buna pentru alti barbati, indepartand pretendentii.
– tatal distant, nu este niciodata prezent emotional. Se ascunde in spatele ziarului sau al telecomenzii. Fiica isi va alege un sot indiferent.
– tatal absent prin divort sau moarte, poate trimite mesajul ca fiica nu merita sa fie apreciata.
– tatal abuziv sexual, lasa rani dintre cele mai adanci.
– tatal bun, care a trecut peste orice tendinta macho si a oferit iubire si sprijin.
In primul exemplu, tatal autoritar isi supune fiica unor critici mai mult sau mai putin indreptatite. Astfel ea simte ca viata ei este un esec dupa esec, din cauza feedback-ului primit de la acesta. Situatia din copilarie, tratamentul primit de la tata se vor perpetua mai tarziu in viata prin…esec dupa esec. Fata va cauta, inconstient, in barbatul iubit imaginea tatalui: adica va alege unul care va fi permanent nemultumit de ea. In plus, va contribui si ea la nemultumirile lui, actionand conform tiparului de a nu fi ceea ce vrea el, pentru a mentine obiceiul de a fi criticata, pentru ca asa este obisnuita sa fie tratata… Isi va asuma inconstient rolul de victima. Asta pana cand va realiza ca nu este ceea ce isi doreste sa traiasca. Rolul de victima nu se potriveste si nu este asumat decat de o persoana cu o scazuta stima de sine. Fata criticata adesea de tatal sau va deveni chiar asta: o persoana cu o stima de sine mica.
Si aici intervine constienta. Esti ceea ce stii ca esti, nu ceea ce altii spun despre tine. In ciuda startului in viata mai putin iubitor, in ciuda lipsei afectiunii de la un parinte sau chiar de la ambii, un om poate trai. Si poate trai bine. Si poate iubi si trai in iubire. Iubire de sine, iubire de semeni. Pentru ca primesti ceea ce oferi: oferi iubire, primesti inapoi iubire. Chiar daca nu ti-a fost oferita atunci, tu traiesti ACUM.
ACUM este momentul sa te iubesti. Pe tine, pe copilul din tine, acela care nu a primit-o atunci cand era mic.
Inca un aspect esential: iarta. Iarta-l pentru ca te-a iubit asa cum a stiu si a manifestat iubirea in felul in ca facut-o (sau n-a facut-o). Si eu am iertat. De doua ori.
Iar daca vreunei fete i-a lipsit vreodata dragostea tatalui, pentru mai mult sau mai putin timp, a avut si va avea mereu dragostea Tatalui.