spritual being 2

Importanta basmelor la copii

mamica copiiIn urmatoarele randuri vom afla ce importanta au basmele pentru copii, cum ii ajuta la dezvoltarea lor personala, si cum putem sa raspundem mai bine la intrebarile lor:

“- Mama, de ce frige focul?
– Pentru ca e fierbinte.
– Si de ce e fierbinte?
– Pentru ca lemnul arde si se transforma în energie.
– Si de ce se transforma în energie?

Conversatie de-a surda. Pe adulti îi irita aceasta cautare exasperata de motive, care îi pune în dificultate, ridicând pro- bleme la care de multe ori nici ei însisi nu au o solutie. Întrebarile pe care le pun copiii ramân asadar fara un raspuns propriu-zis, pâna ce se resemneaza si îsi reorienteaza demersul explorator într-o alta directie.
Explicatiile logico-rationale sunt absolut ininteligibile pentru copilul mic, care nu dispune înca de categorii de baza pentru a le putea recepta.
Asa se face ca “energia” devine un omulet verde care manânca lemn si scuipa foc.

– Mama, de ce bate vântul?
– Pentru ca aerul se deplaseaza din zonele cu presiune ridicata în cele cu presiune joasa.

Aha! “Zonele de presiune” devin niste formule magice care evoca tarâmuri unde Împaratul Vânt cutreiera în goana pe calul sau înaripat, oare de ce o fi gonind asa de tare, dar mai bine sa nu întreb, ca se supara mama.

Adultii cred ca ofera o informatie completa si exhaustiva atunci când îi explica în termeni rationali copilului cum se petrec fenomenele naturale. Dar copilul nu poate întelege aceste “explicatii”. Ele îi ramân în minte ca niste formule magice, pe care se va stradui sa le repete, când va fi cazul.
Vorbe, vorbe lipsite de înteles pentru copil, dar importante prin ceea ce adultul nici macar nu banuieste: pentru valoarea lor magica! Explicatiile logice ale adultilor devin pentru copiii mici “formule magice” incontestabile, care nu sunt pasibile de vreo critica, nu sunt inteligibile în continutul lor, dar au o semnificatie datorita sursei din care provin: Pe aceasta tema am scris o alta carte, Come rispondere ai perche dei nostri bambini (Cum sa raspundem la întrebarile copiilor nostri), RedEdizioni.

– Mi-a spus mie tata!
– ‘” si mie mi-a spus mama mea!

La urma urmei, ceea ce conteaza este confruntarea puterilor celor doi “vrajitori” care au pronuntat vorbele respective!
Basmul ne spune de ce, basmul vorbeste întotdeauna despre întelesul celor ce se petrec în lume.
Printul coboara pe fundul marii pentru a cauta inelul cu diamant pierdut de batrânul rege, ca s-o poata lua de sotie pe frumoasa printesa cu cosite de aur…
Cum reuseste printul sa coboare pe fundul marii fara tub de oxigen e absolut nerelevant pentru copil, el nu se întreaba niciodata cum se face ca inelele regilor ajung mereu în cele mai improbabile locuri si nici cum de se pun conditii atât de ciudate pentru o casatorie. Pentru copil este evident ca printul va coborî pe fundul marii, caci vrea s-o ia de sotie pe printesa, iar ajutorul miraculos acordat de Pestisorul de aur e aproape garantat: asa merg lucrurile în lumea basmelor, care lui îi este familiara! În basme animalele vorbesc, glasuiesc si plantele, si obiectele. Regele Marii e un domn barbos care locuieste sub apa, Soarele e un zeu razboinic ce calareste prin ceruri, Luna e o doamna palida, împodobita cu perle – în legatura cu toate acestea, paradoxal, copilul nu întreaba niciodata “de ce?” Pentru el este firesc ca orice element al lumii înconjuratoare sa fie animat, ca un sac sa vorbeasca sau un elefant sa-si ia zborul, si nu are nevoie de nici o explicatie.
De data asta, noi, adultii, ne putem însa întreba de ce. Pentru ca lumea vrajita a basmului e lumea în care copilul mic traieste zi cu zi, e lumea “magiei primitive”, în care au vietuit la începu- turile speciei toate popoarele si în care mai vietuiesc înca toti indivizii, la începuturile existentei lor. O lume pe care o cunoastem cu totii, chiar daca nu ne mai amintim ca am trait în ea pe vremea copilariei. E o lume în care toate sunt animate, în care vorbesc si obiectele si plantele, toate actionând în virtutea unei logici si urmarind o finalitate. E totodata o lume a luptelor, a biruintelor si a înfrângerilor dramatice.

Basmele pun întotdeauna o problema. În basm, prin defi- nitie, totul se termina cu bine, dar lucrurile nu merg totdeauna bine. Dimpotriva. Tipicul basmelor consta în a ne prezenta la început o situatie care, fericita sau nu, are doar un rol de intro- ducere rapida în drama în care curând va fi implicat prota- gonistul. Printii sunt pusi totdeauna sa savârseasca ispravi imposibile, ca sa nu-si piarda viata, printesele lipsite de aparare cad victime unor personaje malefice, copiii sunt prizonieri ai vrajitoarelor ce îi pun la îngrasat ca sa-i manânce.

Basmul îi duce pe copii de mâna spre iesirea din aceste situatii îngrozitoare. Tocmai în asta rezida valoarea basmului: în capacitatea lui de a prezenta în termeni imaginari, asadar usor de înteles pentru copil, o situatie dramatica de conflict grav, de posibila tragedie, si de a indica o cale de iesire din aceasta situatie. Basmul ne prezinta problema si solutia problemei, toate acestea în singurul limbaj accesibil unui copil- cel al fanteziei.

Basmele sunt pline de copii: copii abandonati în padure, copii chinuiti de mastere crude, copii care nu sunt iubiti, copii nedoriti, copii rataciti … Copiii din basme nu respecta niciodata interdictiile: deschid toate usile care ar trebui sa ramâna încuiate, se abat de la toate drumurile pe care ar fi trebuit sa mearga, se duc totdeauna exact unde n-ar trebui sa se duca. În felul acesta basmele îi vorbesc unui copil despre problemele cu care se confrunta zilnic: abandonul, lipsa de iubire, singuratate a, neascultarea, frica …

În basme copiii înving. Ei supravietuiesc în ciuda parintilor care îi abandoneaza, în ciuda masterelor rele, a vrajitoarelor nemiloase, înving împotriva unor figuri amenintatoare si mult mai puternice decât ei: basmele reprezinta pentru copii glasul sperantei.

Pe de alta parte, în basme nu apar numai copii: sunt si adolescenti, tineri, adulti si batrâni. Prin intermediul întâmplarilor prin care trec eroii, basmele anticipeaza viitoarele etape ale existentei, cu dificultatile ce vor putea sa apara si cu modali- tatile în care acestea pot fi depasite. În acest sens, basmele sunt pentru copil un curs complet de formare pentru viata. Continue reading “Importanta basmelor la copii”

spritual being 2

Vindeca-ti ranile sufletesti

vindecareIn ultima vreme am inceput sa fiu mai constienta de emotiile si trairile mele, mai ales dupa mini atelierul sustinut de Luminita Baltaretu despre ranile sufletesti. Din acest motiv am scris despre experienta la atelier aici, si am continuat dupa aceea sa ma gandesc la ce ma impiedica pe mine sa fiu eu insumi si am condensat in acest articol toata intelepciunea dobandita de la acest workshop.
Cu toti am avut anumite suferinte, neplaceri in copilarie care ne-au marcat, ne-au lasat in suflet niste rani. Si tocmai aceste rani ne-au determinat sa actionam intr-un anume fel, si sa adoptam anumite masti. Adica ne ascundem, incercam sa parem altfel decat suntem, pentru a ne proteja mai bine de suferinta. Atitudinile noastre sunt de fapt niste automatisme, nu sunt naturale, pentru ca ne este teama sa nu fim noi insine, sa nu fim vulnerabili. De ce este bine sa constientizam si sa recunoastem aceste rani? Rana sufleteasca are ca si corespondent pe cea fizica. Ne zgariem, sau ne ranim, punem un pansament, dar pana la urma il indepartam, tocmai pentru ca rana are nevoie de aer ca sa se vindece. Ea trebuie sa iasa la suprafata, la aer, la lumina.

În medie, omul este 10% constient si 90% inconstient de ceea ce face, spune, gândeste si simte. Surprinzãtor, nu-i asa? Aceasta înseamnã cã în cursul unei zile folosim 90% din timp pentru a actiona, a vorbi si a gândi mecanic. Acum vom încerca împreunã sã modificãm starea ta de inconstientã, fiindcã pentru a realiza ceea ce vrei este esential sã fii constient de tot ce faci, spui, simti si gândesti. – Lise Bourbeau

Pentru a constientiza ranile, si implicit mastile ce determina viata noastra pe pilot automat, ne va ajuta sa citim urmatoarele tipologii, pentru a vedea unde ne incadram. Scopul este de a le vindeca ca sa putem fi relaxati, fericiti, impacati cu noi insine si sa putem sa actionam la potentialul maxim.

Vom incepe identificarea ranilor pe care le avem. Dupa ce citim descrierile ranilor putem incepe sa notam pe hartie trasaturile care ni se par ca ni se potrivesc. Cu mult curaj, si mai ales multa sinceritate fate de noi.

1. Rana Respingerii – Persoana in cauza dezvolta masca Fugarului
2. Rana Abandonului – Persoana in cauza dezvolta masca Dependentului
3. Rana umilirii – Persoana in cauza dezvolta masca Masochistului
4. Rana de tradare – Persoana in cauza dezvolta masca Dominatorului
5. Rana de nedreptate – Persoana in cauza dezvolta masca Rigidului

1. Fugarul
– Cei ce au suferit o experienta care le-a dat de inteles ca au fost respinsi vor deveni „fugari”, adica o data ce vor fi pusi intr-o situatie dificila vor alege sa se retraga, fara sa cauzeze probleme, fara sa se certe, dar asta inseamna ca nici nu-si vor apara drepturile.

-Sunt capabili de a renunta si la ceea ce este a lor de teama de conflict, de teama de a fi respinsi. De obicei aceste persoane s-au simtit respinsi de catre un parinte, atunci cand cresteau.

-Aceste persoane nu sunt ancorate prea bine in lumea materiala

-Evadeaza in lumea spirituala, literatura, fantezii, calatorii

– Sunt persoane perfectioniste si cred ca daca vor face greseli vor fi respinsi

-Cred ca nu au valoare si ca nu merita sa traiasca printre ceilalti, cu drepturi egale

-Sunt slabi, le lipseste apetitul adesea

-In situatiile publice le lipseste increderea, si vor incerca sa atraga cat mai putin atentia.

-Traiesc in singuratate, de frica sa nu fie respinsi.

2. Dependentul – nu are incredere in el si asteapta ca altii sa-l sprijine

-se considera o victima

– nu poate lua decizii singur

-are voce de copil

-emotia principala este tristetea

-se ataseaza de ceilalti oameni

-se imbolnaveste frecvent pentru a atrage atentia asupra lui

-face totul pentru a face pe plac

-ii place sexul si il foloseste ca sa-si mentina partenerii in relatii

-are nevoie de mult timp si de atentie de la partener

-frica cea mai mare este cea de a ramane singur

-stari emotionale schimbatoare

3. Masochistul

-ii e rusine de persoana sa, asa ca se ascunde de ceilalti

-este obsedat de curatenie, haine perfecte, felul in care arata ca ceilalti sa nu-l dispretuiasca

-nu vorbeste despre el, mai ales situatiile care i se par umilitoare

-nu-si asculta nevoile

-crede ca este murdar, egal cu zero fata de alti oameni

-este usor ranit de altii, foarte sensibil la critici si se simte umilit

-cea mai mare frica este libertatea (nu stie ce sa faca cu ea, prefera regulile)

-atrage oameni care-l persecuta si-l fac sa se simta umilit

-ajuta pe altii voluntar, dar ajunge in situatii in care va servi pentru ca el crede ca daca se face util va fi si placut pentru asta.

-se refugiaza in mancare pentru a uita de el

-se recunoaste prin fata rotunda, corpul plinut

4. Dominatorul

-crede ca este foarte puternic si are multe responsabilitati

-vrea sa fie perceput ca puternic, special.

-vorbeste mult despre el si realizarile sale

-nu isi tine promisiunile

-minte cu usurinta

-crede ca totul i se cuvine

-este seducator si manipulator

-isi ia puterea din ridicularizarea altor oameni

-este intolerant

-se straduieste sa isi depaseasca limitele, sa atinga performante pentru a fi recunoscut

-isi sustine cu tarie punctul de vedere si il impune asupra celorlalti

-nu-si accepta vulnerabilitatea si slabiciunile

-privire intensa, seducatoare

-intoleranti cu cei ce se misca lent

-tind sa poarte haine tipatoare sau scumpe pentru a iesi in evidenta

-barbatii au umerii mai lati, iar femeile soldurile late

5. Rigidul
-incearca din rasputeri sa fie corect

-este obsedat de dreptate

– isi blocheaza sentimentele

-isi incruciseaza bratele frecvent

-ii place ordinea si disciplina

-este intolerant cu greselile altora

-nu admite ca are probleme

-vocea este inflexibila

-i se pare greu sa primeasca lucruri de la altii,

-are convingerea ca trebuie sa munceasca din greu pentru tot ce are

-cand se bucura de viata se simte vinovat pentru asta.

-are asteptari de la el, si incearca sa-si depaseasca limitele

-este sensibil dar isi controleaza sentimentele pentru a fi perceput ca puternic.

-mersul este soldatesc

-privirea directa

Pana nu vei inceta sa mai lupti, rolurile inconstiente constituie cea mai mare parte a interactiunilor umane. In abandonare, nu mai aveti nevoie de apararile si mastile sinelui fals. Deveniti foarte simplu, foarte real. Acest lucru este periculos”, spune sinele fals. Vei suferi. Vei fi vulnerabil.” Ceea ce sinele fals nu stie, desigur, este faptul ca numai prin renuntarea la rezistenta, devenind vulnerabil, va puteti descoperi invulnerabilitatea adevarata si esentiala. -Eckhart Tolle

Continue reading “Vindeca-ti ranile sufletesti”