Citez din “Cursul de Miracole”: “Rugaciunea este mijlocirea miracolelor. Este un mijloc de comunicare a celui creat cu Creatorul”.
Rugaciunea este o cerere constienta ca gandurile noastre sa fie schimbate de catre o putere mai mare decat a noastra. Aceasta schimbare de la gandirea egotica la gandirea spiritului, este miracolul.
O viata de rugaciune este o orientare mentala – o acordare la Dumnezeu, pe toata durata unei zile. Rugaciunea ghideaza mintea sa auda vocea lui Dumnezeu peste vocea ego-ului, sa observe gandurile iluminate si ideile ce decurg natural din zonele mai adanci ale constiintei noastre.
Prin rugaciune cerem ceea ce putem invata, ce revelatie vrea Dumnezeu sa primim, ce iluminare ar plasa El in interiorul nostru. Universul este ca o casa dotata cu instalatie electrica, insa noi, de prea multe ori, suntem ca niste lampi neconectate la priza. Rugaciunea este calea prin care ne conectam la Divinitate, aliniindu-ne cu iubirea care impregneaza toate lucrurile. Continue reading “Rugaciunea – un pas catre miracol”→
Majoritatea oamenilor realizeaza efectele vatamatoare ale negativitatii la locul de munca: tanguiala, vaicareala, mania si, in general, modul negativist de a vorbi creeaza bariere evidente pe drumul catre implinire. Fie ca este vorba de o plangere individuala cu privire la sistemul care “nu ma va lasa sa reusesc”, fie despre cineva care incepe sa insiste ca o idee creativa “pur si simplu nu poate fi realizata, asa ca nici sa nu mai vorbim despre asta”, atitudinile negative opresc miracolele aflate pe drum.
Daca puterea negativitatii este clara pentru aproape oricine, prin comparatie cu ea, puterea pozitivitatii energetice nu primeste atentia cuvenita. Pozitivitatea este mai mult decat absenta negativitatii; ea este prezenta pozitivului – prin gand, cuvant si actiune. Cu alte cuvinte, nu este de ajuns sa nu fii pur si simplu negativ. Daca suntem interesati de crearea miracolelor, de invocarea celei mai puternice manifestari creative, atunci trebuie sa fim pozitivi in mod proactiv. Exista trei tipuri de atitudine pozitiva care fac toata diferenta: pozitivitatea cu privire la ceilalti oameni, pozitivitatea cu privire la posibilitati si pozitivitatea in ceea ce ne priveste pe noi insine.
Haideti sa incepem cu pozitivitatea cu privire la ceilalti oameni. Pana la urma putini dintre noi infaptuim ceva doar prin noi insine. O serie de angajatori, angajati, colegi, asociati, clienti si asa mai departe formeaza o matrice de relatii, care sta la baza oricarui succes lumesc. Continue reading “Pozitivitatea la serviciu”→
In cartea “Reintoarcerea spre dragoste”, Marianne Williamson spune: “Frica noastra cea mai profunda nu este ca suntem imperfecti. Frica noastra cea mai profunda este ca suntem extraordinari de puternici”.
Ceea ce ne inspaimanta cel mai mult este lumina noastra si nu intunericul. Ne punem intrebarea: “Cine sunt eu , ca sa fiu stralucitor, superb, talentat, extraordinar?”. De fapt, cine esti tu, ca sa nu fii asa? Esti un copil al lui Dumnezeu. Daca te minimalizezi, nu-i faci un serviciu lumii. Nu exista nimic laudabil in a te micsora si minimaliza in asa masura, incat alti oameni sa nu se simta in siguranta langa tine. Te-ai nascut ca sa manifesti gloria lui Dumnezeu care se afla inauntrul tau. Ea nu se afla doar in unii dintre noi. Se afla in toata lumea. Si, pe masura ce lasam propria noastra lumina sa straluceasca, in mod subconstient, le dam altor oameni permisiunea de a face acelasi lucru. Pe masura ce ne eliberam de propria noastra frica, prezenta noastra ii elibereaza, in mod automat, pe ceilalti.”
Singurul lucru care ne impiedica sa fim sinele nostru intreg si autentic este frica. Frica ne spune ca nu ne putem indeplini visele. Frica ne spune sa nu riscam. Ea ne impiedica de la a ne bucura de cele mai mari averi ale noastre. Frica ne tine in mijlocul spectrului, in loc de a ne lasa sa ne bucuram de intreaga gama de culori. Frica ne paralizeaza. Ne blocheaza, pentru a nu ajunge la exuberanta si incantare in viata. Plini de frica, cream situatii in viata noastra, pentru a ne dovedi noua insine ca limitarile pe care ni le autoimpunem sunt ceea ce trebuie. Pentru a ne depasi frica trebuie sa o privim in fata si sa o inlocuim cu dragoste. Atunci o putem imbratisa cu iubire. In clipa in care ne putem imbratisa chiar si frica insasi, putem alege sa nu ne mai fie frica niciodata. Dragostea ne permite sa taiem acest cordon.
Ne este frica de propria noastra maretie, deoarece ea arunca o provocare convingerilor noastre de baza. Ea contrazice tot ce ni s-a spus. Unii dintre noi recunosc multe dintre darurile pe care le avem, in timp ce altii pot vedea numai cateva, dar rareori se intampla sa intalnesc pe cineva care sa se simta confortabil, in deplina stralucire a luminii sale. Fiecare dintre noi are intiparite trasaturi pozitive, pe care ii este greu sa le imbratiseze si sa si le insuseasca. Intrucat celor mai multi dintre noi li s-a spus sa nu faca pe nebunii sau sa nu fie increzuti, am ingropat cateva dintre cele mai pretioase daruri ale noastre. Aceste daruri au devenit umbra noastra. Trebuie sa ne recunoastem darurile si talentele. Trebuie sa invatam sa apreciem si sa cinstim tot ceea ce facem bine. Trebuie sa ne cautam unicitatea. Multi oameni nu pot sa-si asume succesul, fericirea, sanatatea, frumusetea si divinitatea. Le este teama sa vada ca sunt puternici, plini de succes, creativi si sexi. Frica lor ii impiedica sa exploreze aceste parti din ei insisi.
Dar, pentru a ne iubi cu adevarat pe noi insine, trebuie sa il imbratisam si sa-l asumam pe Cine Suntem, in totalitatea lui – nu numai partea intunecata, ci si cea luminoasa. A invata sa ne recunoastem propriile talente ne permite sa apreciem si sa iubim darurile unice ale celorlalti.
Partea intunecata a cautatorilor de lumina, Debbie Ford, Editura For you