5

Si totusi, avem liber arbitru?

Multor oameni li s-a spus ca Ce vrea Dumnezeu este ca oamenii sa aiba Liber Arbitru. In acest fel, ei pot hotari si decide pe care dintre solutiile finale – Paradisul sau Iadul – le vor aborda dupa moarte. Ei pot hotari in orice moment, la orice cotitura. Nu au restrictii de niciun fel.
Oamenilor li s-a spus ca Dumnezeu i-a acordat omenirii Liberul Arbitru, astfel incat ei sa-l poata alege in mod liber pe Dumnezeu, calea lui Dumnezeu si sa fie reuniti cu Dumnezeu in ceruri. Cu alte cuvinte, ei pot alege deliberat sa fie buni, si nu sa fie fortati sa fie astfel. Dumnezeu vrea ca oamenii sa se intoarca spre El, prin alegere. Numanui nu trebuie sa i se impuna acest lucru.

De asemenea, oamenilor li s-a spus ca, sub doctrina Liberului arbitru, ei pot sa aleaga liber – dar, daca nu aleg Ceea ce vrea Dumnezeu, vor plati vesnic pentru asta, prin torturi nesfarsite. In aceasta afirmatie, nu a fost observat niciun element de constrangere. Pur si simplu, asa stau lucrurile. Este vorba de dreptate, la cel mai inalt nivel. Este dreptatea lui Dumnezeu, cea care umeaza judecatii lui Dumnezeu. De aceea este important sa alegi liber Ceea ce vrea Dumnezeu. Continue reading “Si totusi, avem liber arbitru?”

5

Eliberarea de conditionarile familei

relatii familieBiologia ne invata ca mostenim de la stramosii nostri caracteristicele fizice si predispozitia spre anumite boli si afectiuni fizice. Stiinta poate explica toate aceste lucruri, la baza fiind cromozomii din celulele noastre. Numerosi alti cercetatori spun ca mostenim si un bagaj psihic de la stramosii nostri. Aceasta transmitere ar fi bazata pe inconstientul clanului familial cu care intra in contact inconstientul individual al fiecarui membru al familiei. Studiul transmiterii acestor trasaturi psihice din generatie in generatie poarta numele de psihogenealogie. Cei care au studiat acest domeniu au descoperit faptul ca multe dintre alegerile noastre sunt influentate de ceea ce au trait stramosii nostri (generatiile anterioare- parinti bunici, strabunici). Deci, cu totii avem o mostenire psihica si un bagaj genetic.

Dar aceasta nu inseamna ca suntem destinati sa traim traumele inaintasilor nostri. Ne putem exercita liberul arbitru odata ce identificam tiparele repetitive si actionam pentru dezactivarea acestora. Daca intr-o familie sunt mai multe cazuri de sinucidere, putem preveni ca acest lucru sa se repete ajutand din timp persoanele predispuse la aceasta.
Joe-Ann Benoit, psiholog, in “Aschia nu sare departe de trunchi” a studiat aceste tipare repetitive in mai multe cazuri de generatii, ajutandu-si astfel pacientii sa intervina in propriul curs al vietii, identificand acele probleme din viata lor care erau un leit-motiv al altor membri ai familiei.
Am mai scris pe site despre constient si inconstient, despre faptul ca constientul este acea parte a psihicului care organizeaza datele trimise de simturi si are o pondere de 10%, fiind in total repaos in timpul somnului. Inconstientul insa cuprinde toate cunostintele noaste, toate amintirile uitate, dorintele refulate, el lucreaza cu arhetipuri, simboluri, face analogii logice sau nu (din punctul de vedere al constientului). Intre cele doua forme ale mintii exista o colaborare si schimb continuu, iar despre aceasta Jung spunea ca “ceea ce nu ajunge la nivelul constiintei, se intoarce sub forma de destin”. De exemplu, o jignire primita, fata de care nu am reactionat, am reprimat, se va inregistra in subconstient si poate iesi la suprafata (sub forma de destin, cum zice Jung) printr-o rabufnire intr-un moment foarte nepotrivit.

Ce este cel mai dificil in planul dezvoltarii personale este constientizarea inconstientului, atat celui individual, cat si a celui colectiv (al unui grup de oameni).

“Purtam asupra noastra progame interioare, in functie de trecutul nostru familial. Aceste programe se declanseaza la varste precise sau in situatii asemanatoare cu cele care au dus la prima producere a evenimentului. Totul se intampla din nou, intr-un mod total inconstient. Faptul de a cunoaste aceste programe ne ajuta sa la anticipam si sa le decodam daca sunt nefaste sau daunatoare pentru dezvolatarea celui care le poarta”.

Prima forma de program este proiectia facuta de parinti asupra copiilor lor, adeseori chiar inainte de conceperea lor. Ne putem intreba sau ii putem intreba pe parinti “de am fost conceput?”, “in ce loc?”, “in ce moment?”, “parintii si-au dorit un copil sau doar unul dintre parinti?”, “ce voiau parintii mei ca eu sa devin?”.
“O femeie concepe un copil cu scopul de a-si retine sotul acasa, desi acesta are o profesie care il determina sa plece adeseori. Creierul copilului inregistreaza scopul mamei si apoi dezvolta o scleroza in placi care il impiedica sa se deplaseze. Astfel, copilul exprima proiectul mamei.
Bunicile noastre spuneau “nu mai vrem copii”, mamele au gasit mijloacele necesare pentru a limita numarul copiilor, iar nepoatele de astazi fac din ce in ce mai putini copii”.

O alta programare a parintilor pentru copiii lor este legata de prenume. Prenumele pe care il purtam se afla in centrul identitatii noastre. Unele nume exprima valori legate de crestinism (Maria, Matei, Pavel), alteori familia repeta numele unui inaintas sau al unui cunoscut disparut de curand, iar “juniorii” acestei proiectii narcisiste risca sa aiba probleme de identitate si sa se simta nevoiti (inconstient) de a urma visele si destinul predecesorului.
Daca numele este nou aparul in peisajul familial, este bine sa intrebati parintii cine l-a ales si motivul. Unii parinti pot alege numele dupa un fost iubit/a, influentand astfel viata sentimentala a copilului, dupa un erou (fortand copilul sa atinga marimea asteptarilor).
“In timpul unui seminar, una dintre participante a povestit faptul ca, tatal ei a vrut sa-i dea prenumele unei femei cu care fusese logodit, inainte de a incepe relatia cu mama ei, iar acea femeie il parasise pentru un alt barbat. Mama ei, care cunostea povestea, se opusese alegerii acelui prenume. A avut pana la urma, castig de cauza si i-a dat copilului un prenume diferit. Astfel, mama ei prevazuse faptul ca sotul ei ar fi gasit in fiica ei, in mod simbolic, un substitut pentru vechea lui iubire pierduta. S-a evitat astfel o relatie de incest psihologic.”

Un alt mod de programare sunt credintele verbalizate sau nu ale membrilor unei familii: “in familia noastra toti au dureri de cap”…, sau “viata e o lupta, e grea, e nedreapta…”, “trebuie sa inveti ca sa fii un om realizat”, “banii nu aduc fericirea”, “nu trebuie sa te intinzi mai mult decat ti-e plapuma” – care pot fi explicatii pentru situati fiananciara a copiilor. Credintele lor devin (constient sau inconstient) credintele copiilor.

La baza fiecarei familii sta si un principiu de loialitate, adica membrii acesteia sunt uniti si impartasesc un inconstient colectiv. Atunci cand urmeaza sa fie integrat un nou membru, fiul/fiica le prezinta viitorul partener, acesta este judecat adesea negativ, “nu este suficient de bun pentru tine”, “nu e din lumea ta”, “nu imi place deloc”. Presiunea exercitata este puernica si din ce in ce mai mult tinerii de azi au invatat sa lupte pentru a-si integra partenerul in familie sau macar actioneaza in ciuda criticilor rudelor.
“De ce se intampla acest lucru? Deoarece adevarata miza se joaca la un alt nivel, legat de ceea ce poate oferi acea persoana straina inconstientului colectiv. Daca diferentele sociale sau culturale sunt prea mari, inconstientul clanului familial se va simti destabilizat, chiar amenintat, in loc sa considere acest fapt o implinire. Familiile incurajeaza, de obicei, casatoriile intre persoane provenind din acelasi loc si avand acelasi statut social. Este ca si cum inconstientul familial ar vrea sa pastreze status quo-ul si sa nu introduca in clanul sau decat persoane asemanatoare. Dragostea la prima vedere are aceasta particularitate de a crea o stare de fuziune cu o persoana ce prezinta similitudini uimitoare la nivel inconstient”.
Adesea, nu ne indragostim de oricine.
“Alegerea partenerului este strans legata de configurarea familiei noastre si de trecutul acesteia.
Multe cupluri se formeaza in functie de lipsurile din istoria personala sau familiala. Ne cautam mama, tatal, fratele, sora, un fondator al familiei, cand, de fapt, adevarata intalnire amoroasa nu ar trebui sa umple anumite gauri, ci sa fie o implinire reciproca. Ce credeti despre “casatoriile aranjate”? Ca nu mai exista in epoca noasra? Inconstientul alege adeseori o persoana oglinda, cel sau cea a carei constelatie familiala se aseamana – acelasi prenume, aceleasi boli, aceeasi copilarie, aceleasi traumatisme…si cu care vom lucra sau vom urmari aceeasi problema. Atomii care se aduna nu inseamna dragoste, ci sunt mai degraba adeseori conflicte care se recunosc”. Continue reading “Eliberarea de conditionarile familei”

5

Analiza destinului

lan grau
De cate ori suntem nemultumiti de viata spunem: “Cu ce am gresit de sunt pedepsit de Dumnezeu?” sau: “N-am avut niciun noroc in viata.” Facem raspunzator de viata noastra pe altcineva; suntem niste victime peste care trece un tavalug implacabil. In cartea sa “Terapia destinului”, Vasile Andru demonteaza aceasta teorie, ne spune ca de fapt putem interveni in destinul nostru, iar primul pas este “analiza destinului”.

Cum putem face aceasta analiza? Urmarind cursul vietii noastre cu toate actiunile ei, mai pozitive, altele mai negative. Destinul este dat de o actiune facuta cu stirea noastra care reflecta generozitate, daruire, numita “slujirea” si dintr-o actiune inconstienta, o pofta bolnavicioasa, o asuprire sau suprimare a semenului, numita “siluire”. In functie de ce alegem, “slujirea” sau “siluirea”, se creioneaza si destinul nostru. “Siluitorii impartesc bogatia pamantului si produc frustari. Slujitorii sunt putini dar aproape destui ca sa mentina speranta in salvarea omului.” Dupa cum spune Szondi “destinul este totalitatea posibilitatilor existentiale, mostenite si care pot fi liber alese.”

Omul dispune de liberul arbitru; el este incorsetat de poruncile ancestrale, de mostenirea ereditara, dar si poate sa-si controleze actiunile, lucru foarte dificil de altfel. Putini sunt cei care au facut-o dintr-o vocatie exceptionala, majoritatea si-au modificat destinul, obligati de o situatie limita, de o trezire brusca a constientei. Freud spunea: “Destinul este proiectia tardiva a tatalui.”; cu alte cuvinte copilul are destinul parintilor si a stramosilor sai. Dar prin purificarea purificarea mintii se poate arde negativitatea.

Totul este sa constientizam si apoi sa luptam impotriva deviatiilor de soarta. Astfel, o boala ereditara, de care a murit un parinte al nostru, poate fi evitata daca nu vom face aceleasi greseli, daca vom sti sa ne schimbam stilul de viata. Raul sortii este acea “akedia” din greaca, “spleen” din engleza, sau in romana, “tanjire’, adica acea oboseala psihica, acea tendinta de a renunta, ceea ce duce la incapacitatea de a ne bucura plenar de viata. Continue reading “Analiza destinului”

5

Destin sau liber arbitru

semnul-intrebariiDoua concepte care au impartit oamenii in doua tabere de sute de ani. Unii au ales ca au un destin, creat de Dumnezeu, “ce ti-e scis in frunte ti-e pus”, oricat de mult te-ai stradui, nu poti schimba ceva prestabilit. Altii au ales sa creada ca sunt stapanii propriului destin, ca ei hotarasc ce drum urmeaza, intr-o maniera optimista sau nu.
Adevarul este ca omului i s-a dat libertatea de decizie si deci de actiune. Altfel cum ar exista in lume criminali si hoti ? Daca Dumnezeu, Binele Suprem, ar croi destinul omului, l-ar lasa oare sa faca rau altui semen? Fiecare, pe parcursul vietii s-a folosit de liberul arbitru, Continue reading “Destin sau liber arbitru”