spritual being 2

De unde vine Dumnezeu?

Neale Donald Walsch este un autor american, cel care a a creat “Conversatii cu Dumnezeu”, scrisa sub influenta inpiratiei divine.
Iata raspunsul lui la intrebarea : de unde vine Dumnezeu?

“Acesta este un lucru pe care mintea umana il intelege foarte greu. Dumnezeu nu a venit de nicaieri. Adevarul este ca Dumnezeu a fost intotdeauna, este intotdeauna si va fi intotdeauna – o lume fara de sfarsit. Nu a existat niciodata nici un moment in care Dumnezeu sa nu fi fost – si niciodata nu a existat vreun lucru care sa nu fi fost Dumnezeu. Prin urmare, nimeni nu ar fi putut sa-L “faca” pe Dumnezeu. “Creatorul” lui Dumnezeu ar fi trebuit sa fi fost in afara lui Dumnezeu, nimic exterior lui Dumnezeu nu l-ar fi putut crea pe Dumnezeu. Deci, cum a fost creat Dumnezeu? Raspunsul este: nu a a fost. Continue reading “De unde vine Dumnezeu?”

spritual being 2

Ce ii cerem lui Dumnezeu?

praying_hands“De ce oamenii se adreseaza majoritatea timpului lui Dumnezeu? Pentru ca El sa le aranjeze afacerile, sa le satisfaca dorintele. Pana cand se vor comporta ei ca niste copii pretentiosi, capriciosi? Cand vor intelege ei ca, din contra, trebuie sa ii ceara sa indeplineasca voia sa, sa il slujeasca, sa participe la lucrarea sa?

Poate ca Dumnezeu are deopotriva nevoie de minti si de brate…Iata deci rugaciunile pe care trebuie sa i le adresati de acum inainte: “Doamne Dumnezeule, Tu mi-ai daruit deja totul cu multa generozitate, eu nu iti cer nimic, te rog numai sa ma iei in slujba ta, sa particip la lucrarea ta”. Ce bucurie ii veti darui in acel moment lui Dumnezeu si ingerilor sai! In mijlocul acestei multimi care pretinde ca intreg cerul sa se mobilizeze pentru a-i satisface nevoile egoiste, ei vor zari semnalele luminoase pe care le lansati si vor spune: “In sfarsit, iata o fiinta care a inteles, sa o primim printre noi”. Veti face astfel dovada de puritate. Continue reading “Ce ii cerem lui Dumnezeu?”

spritual being 2

Dumnezeu din noi

waiting-for-the-coming-of-our-lord-jesus-christIn universul creat de El, Dumnezeu se afla peste tot. El este in acelasi timp distinct de Univers. Pentru a lamuri aceasta idee putem lua o imagine, cea a melcului. Melcul poseda un corp gingas, moale, in timp ce cochilia este dura. Din prima clipa nu vedem nimic comun intre melc si cochilia sa. Totusi, el este cel care a secretat-o, si incet-incet aceasta cochilie se mareste pentru ca acest corp eteric al melcului care patrunde interstitiile minuscule indeparteaza particlulele de materie.

Melcul este distinct de cochilia sa, dar el este cel care a creat-o si o marese. In acelasi fel, Dumnezeu nu este Universul, dar El l-a creat ca o emanatie fluida a Lui Insusi, care apoi s-a condensat pentru a forma lumile, constelatiile, galaxiile…Pentru a face sa evolueze universul, Dumnezeu continua neobosit sa il impregneze cu viata sa. Acest Univers, care este viu, se transforma deci datorita vietii lui Dumnezeu, dar Dumnezeu este o entitate distincta. El se gaseste peste tot in Univers, dar nu se confunda cu el.

Straduiti-va sa nu lasati nicio zi sa treaca fara sa va concentrati asupra Principiului Divin pentru a-l atrage in voi; si nu renuntati la efortul vostru pana cand nu simtiti ca el si-a facut lacas in voi, el face parte din esenta fiintei voastre, dar niste siruri intregi de ziduri va despart de El, niste straturi de impuritati constituie tot atatea obstacole ce impiedica iubirea Domnului si binefacerile ei sa ajunga la constiinta voastra si va impiedica sa se inalte la El.
Iisus spunea in Evanghelii: “Daca ma iubeste cineva, va pazi cuvantul meu, si Tatal meu il va iubi, si vom veni la el si vom face locas la el”. Numai atunci cand va veti hotari sa va supuneti regulilor Principiului Divin, sa actionati conform vointei sale, il veti simti traind si exprimandu-se in voi.

Omraam Mikhael Aivanhov

spritual being 2

Dumitru Constantin Dulcan despre Dumnezeu

dumitru constantin dulcanDumitru Constantin Dulcan – “În spatele tuturor lucrurilor se află Dumnezeu”

E medic neurolog şi psihiatru, doctor în ştiin­ţe medicale, bun cunoscător al filosofiei ştiinţei şi pionier în scrierile din domeniul con­ştiinţei.

O minte strălucită, cu o curiozitate şti­in­ţifică ieşită din comun, care nu încetează să caute răs­puns la marile întrebări ale existenţei. Nu doar distinc­ţiile medicale internaţionale i-au adus recunoaşterea, ci şi curajul de a răsturna viziunea materia­listă asupra lumii, demonstrând, într-o carte publicată prima oară în 1981, că există o “minte uni­versală”, care ordonează şi co­or­donează toate lucrurile din jur. “In­teligenţa materiei”, cartea ca­re a bulversat lumea ştiinţifică ro­mâ­nească, a fost bestsellerul ace­lor ani. Au existat chiar voci care au considerat-o demnă de premiul Nobel. Ascensiunea ei a fost curma­tă brusc de regimul co­mu­nist, speriat de ideile prea îndrăz­neţe pe care le susţinea. A fost re­tra­să de la Premiul Academiei Ro­mâne, care i s-a înmânat abia la a doua ediţie, în 1992. După mai bine de trei decenii de la apariţie, cele mai multe din intuiţiile dom­nu­lui profesor Dulcan au fost con­firmate de ştiinţa actuală. Dacă destinul cărţii i-ar fi fost favorabil şi ar fi beneficiat la timp de o traducere, numele lui Dumitru Constantin Dulcan ne-ar fi repre­zentat azi la nivel internaţional, aşezat cu mândrie alături de al celorlalţi trei mari promotori ai Noii Spiritualităţi: Stanislav Grof, Ervin Laszlo şi Peter Russell.

Dimineaţă de vară

– Domnule doctor, vă propun să pornim pe firul biografiei. Întreaga dvs. viaţă aţi dedicat-o studiului. Ce v-a condus spre ceea ce sunteţi astăzi? Aţi simţit fascinaţia pentru cunoaştere de mic?

– De foarte mic. Îmi amintesc o dimineaţă de vară din satul meu argeşean, Mârghia. Eram copil. Dormi­sem pe prispă şi m-am trezit cu faţa spre răsărit. Cerul avea o culoare înnebunitor de frumoasă şi, privindu-l, mi se părea că mi se adresează, că vrea să-mi spună, uite, exist! Existam, dar nu ştiam ce sens are viaţa. Eram prea mic ca să-mi pot răspunde. Dar mi-am pro­pus atunci să aflu. Ştiu că pare de necrezut, dar de la vârsta aceea, mi-am făcut, pas cu pas, un program de instruire pe care nu l-am mai abandonat niciodată.

– Aţi studiat medicina. De ce, dintre toate disci­pli­nele, aţi ales tocmai neurologia?

– Era parte din planul făcut în copilărie. Am intuit de mic că medicina îmi poate oferi ceea ce eu nu pu­team afla doar din cărţi. Iar neurologia mă ajuta să descifrez complexitatea creierului uman. Creierul e cel care deţine misterul întregii noastre existenţe. Înţele­gând creierul, înţelegem în bună parte funcţionalitatea organismului viu. După absolvirea Medicinei, am ur­mat însă şi cursuri serale de iniţiere muzicală, de isto­ria culturii şi civilizaţiei. Am citit fizică, matematică, is­toria religiilor şi filosofie. Şcoala îmi impunea con­cepţia ei materialistă, religiile îmi spuneau că există un Dumnezeu. N-aveam decât o finalitate în toate că­ută­rile mele: să aflu cine are dreptate şi să răspund în­trebării din copilărie: cine sunt eu? După ce am ter­mi­nat facultatea, căutând să văd dacă e adevărat ce pos­tu­lează ştiinţa, cum că lumea anorganică (pietrele, apa) face la un moment dat saltul spre lumea organică (spre viu), într-o seară a anului 1976, am avut revelaţia răs­punsului. Dacă nu introducem în această ecuaţie o ra­ţiune de dincolo de noi, pietrele niciodată n-or să ajun­gă Adam şi Eva.

Există o inteligenţă a materiei


– O revelaţie care a dus, patru ani mai târziu, la apariţia “Inteligenţei materiei”. Cartea a făcut vâlvă la vre­mea ei prin teoriile pe care le propunea. I-aţi pu­­tea rezuma conţinutul pentru cititorii revistei noas­­tre?

– Dacă ar trebui să rezum într-o frază ce am scris în cartea asta, aş spune aşa: există o inteligenţă a mate­riei. Orice manifestare din univers, începând de la macrocosmos şi pâ­nă la micro­cos­mos, are ca substrat o inteligenţă. De pildă, doi atomi de hidrogen şi unul de oxigen vor da întotdeauna o moleculă de apă, nu altceva. Până şi particulele, cuan­tele, au un rudiment de inte­ligenţă al lor. Exact asta încerc să arăt în cele peste 300 de pagini ale cărţii, sur­volând toate sursele de informaţie accesibile, de la ştiinţă la religie, de la experimentul de laborator la experienţa personală ca medic ne­urolog. Cu alte cu­vin­te, de­mons­trez că în spatele tuturor lucrurilor se află Dumnezeu. Ca să scriu această carte, am citit ma­teria multor discipline universi­tare. As­tăzi, bazându-mă pe o cunoaştere ştiinţifică, pot afirma cu certitu­dine că lucrurile nu au pornit din­tr-o întâmplare şi viaţa nu e acci­den­tală pe pământ, aşa cum spun manualele de bio­lo­gie. Ba mai mult, afirm că universul se sprijină pe legi morale. Am ajuns la concluzia că şi creierul respectă un cod etic, un cod moral, similar cu al marilor religii. Cum ştim asta? Iată un experiment. La începutul anilor 2000, la Uni­versitatea Wisconsin, s-au făcut cercetări pe călu­gări tibetani. S-a constatat că la emoţiile pozi­tive – empatie, respect, admiraţie etc – se activa o arie din lo­bul frontal stâng, în timp ce trăirea sentimentelor ne­gative activa o arie din lobul frontal drept. În con­se­cinţă, creierul face o distincţie între bine şi rău. Dar creierul e o masă de carne şi nu are cum să facă selec­ţia între bine şi rău doar prin sine. E clar că există o con­ştiinţă care face această triere, iar ea se supune la rândul ei unei legi morale, altfel cum ar face-o? Deci, legea lui Dum­nezeu este legea Bine­lui. Dar poate argumentul acesta nu e su­ficient ca să în­ţelegeţi de ce uni­ver­sul e construit pe tiparul Bine­lui. Vă dau alt exem­plu, la nivel de chimie: gân­durile nega­tive la nivel de chimie a sângelui deter­mi­nă în corp un viraj spre aci­di­tate (care înseamnă îm­bă­trânire, boală, degene­res­cenţă). Faptele pozitive şi senine duc corpul către un ph alcalin, care se traduce prin longevitate şi vita­litate. Până şi ADN-ul nostru face diferenţa în­tre bine şi rău. S-a luat o probă de ADN de la un individ, a fost dusă la distanţă şi monito­rizată prin mij­loace de laborator. Asupra in­di­vidului s-au exercitat diverse influenţe, negative sau pozitive. La cele negative, spirala ADN-ului se contracta, la cele pozitive se decontracta. Până şi în ADN-ul nostru sunt înscrise pre­misele sănătăţii şi bolii.

Devenim ceea ce gândim


– Boala e prin urmare rezultatul tuturor influen­ţelor negative?

– Venim pe pământ pentru a evolua, dar prin erori repetate ne creăm nişte dezechilibre, nişte energii ne­gative, care nasc suferinţa.
– Suferinţa este rezultatul comportamentului nostru, care a ajuns, de-a lungul secolelor, să fie într-un mare dezacord cu biologia noastră şi cu legile fiinţării noastre. N-am fost creaţi de Dum­nezeu să suferim, biologia noastră o demons­trea­ză: avem nevoie de fericire. În concluzie, devenim ceea ce gândim, sănătoşi sau bolnavi, fericiţi sau nefe­riciţi. Chiar şi la nivelul creierului, înnoirea celulelor noastre nervoase este favorizată de o gândire cons­tructivă, optimistă şi este inhibată de agresivitate, furie şi depresie.
– Orice emoţie negativă blochează celulele sis­temului imunitar pentru cinci, şase ore. Asta în­seamnă că un gând de invidie, de răutate, un necaz ne lasă organismul fără apărare pentru câteva ore. Ştim din descoperirile fizicii cuantice că orice gând are un substrat de câmp, acest câmp are efect de dispersie, se pro­pagă în spaţiu. Când ne gândim insistent la un lucru, îl creăm în planul de dincolo de noi, iar el se întoarce la noi. Putem, deci, face rău cu un gând, nu nu­mai nouă, ci şi celorlalţi din jur şi întreg universului. Am avut ocazia să verific şi în practică lucrurile astea. Pacienţii optimişti, ferm convinşi că se vor vindeca, îşi aju­tau organismul să lupte cu boala şi chiar se recu­perau. Ceilalţi, pesimiştii care se plângeau în perma­nenţă, se otrăveau cu propriile gânduri, iar starea lor se deteriora. Îmi pare rău că nu am avut resurse financiare să-mi fac un sanatoriu, în care să le vorbesc bolnavilor despre boala lor şi despre comportamentul care duce la vindecare. A învinge boala înseamnă, în primul rând, a o înţelege şi a nu te revolta contra ei.

– Autosugestia e foarte la modă în ziua de azi. Cre­deţi şi dvs. că am putea fi mai sănătoşi doar prin puterea gândului?

– Sunt şi boli care ne sunt date ca lecţii.
Dar în cele mai multe cazuri, bolile noastre au cauze spirituale: in­vidia, răutatea, competiţia acerbă, egoismul şi do­rinţa de răzbunare, la care se adaugă frica şi stresul ge­ne­rat de o societate ultratehnologizată.
Stresul înseam­nă moartea celulei. Încă de la anul 1000, Avicenna a făcut un experiment şi a pus un miel într-o cuşcă lângă cuşca unui lup. Mielul a murit, pur şi simplu, de frică.
Când ne e frică, nu se mai secretă chimia necesară şi celula moare. -Pe termen lung, asta înseamnă:
-scleroze,
-boli degenerative,
-Parkinson şi
-demenţă.
Ce să mai vorbim despre faptul că epoca noastră e una din epo­cile cu cele mai multe cazuri de depresii şi suicid.
-Şti­aţi că depresia este unul din factorii care favorizează apariţia bolii Alzheimer? Depresia este o otravă pentru organism. Ca să răspund însă la întrebare, ar trebui să înţelegem că nu ne putem păstra sănătatea decât gân­dind şi făcând binele, pentru a fi în armonie cu uni­versul. Iisus avea dreptate când îndemna pe fiecare să-şi iubească aproapele ca pe sine însuşi.


“Când crezi, îţi mobilizezi toate mecanismele de vindecare”

– Faptul că aţi demonstrat ştiinţific existenţa lui Dumnezeu v-a întărit şi mai mult credinţa? V-aţi apropiat şi mai mult de Hristos?

– Eu nu cred în Iisus doar pentru că aşa am fost educat de părinţi. Sunt un intelectual trecut prin şcoli, care a căutat să-şi explice lumea. Dar dintre toate ma­rile spirite care au trăit pe Terra (Buda, Confucius, Pi­ta­gora etc) Iisus are cea mai perfectă acoperire ştiinţi­fică. Am luat rând pe rând toate noţiunile predicate de el şi toate pot fi explicate în termenii ştiinţelor actuale. Vă dau doar un exemplu. Ce înseamnă iertarea?
-Din punct de vedere spiritual, înseamnă pace şi armonie.
-Din punct de vedere ştiinţific, prin iertare, la nivel de ADN, modelul negativ este pur şi simplu şters şi se instalează în corp o bună chimie şi un echilibru ener­getic. E fantastic, e pur şi simplu ca resetarea unui com­puter. Despre puterea credinţei, am vorbit deja. Iisus ar fi putut zice “eu te-am vindecat”, dar a ales să spună “credinţa ta te-a vindecat”. Când crezi, îţi mo­bilizezi toate mecanismele de vindecare. Dar a şti că Dumnezeu există nu e totul. Doar religia îţi dă trăirea emoţiei transformatoare, acea deschidere a sufletului prin care trăieşti cu adevărat relaţia cu Dumnezeu. Nu doar mersul la biserică e important, ci şi puterea ru­găciunii pe care o poţi face oriunde.

– Mai sunt oare canoanele şi dogmele Bisericii în acord cu spiritul vremurilor noastre?

– Din păcate, istoria ne dovedeşte că şi ştiinţa a gre­şit, negându-l pe Dumnezeu, şi Biserica a greşit, ar­­zân­du-l pe Giordano Bruno pe rug sau condam­nându-l pe Galilei. 200 de ani i-au trebuit Bisericii să accepte că pământul se învârte în jurul soarelui şi nu in­vers. În viitor, ştiinţa şi religia trebuie să-şi dea mâna, să se întâlnească la jumătate de drum, pentru a ajunge la o singură teorie care explică lumea. Orice excludere a unei părţi sau aducere la exagerare a alteia duce la rigiditate sau fanatism. Fundamentaliştii susţin că la Dumnezeu nu se ajunge decât pe o singură cale. Şi totuşi, Dumnezeu însuşi ne spune prin o mie de surse că drumurile spre el sunt nenumărate. Vârful mun­telui e unul singur, indiferent pe ce versant îl urci. Până la urmă, religiile vor ajunge la o concordie uni­versală. Nu este admisibil să spun că, dacă eu sunt ortodox, iar tu catolic, eu sunt agreat de Dumnezeu, şi tu nu.

– Criza lumii de azi nu e şi o criză a spiritului?

– Criza lumii ac­tua­le este în primul rând o criză morală, pen­tru că oamenii nu ştiu cine sunt cu ade­vărat. Omenirea se în­dreaptă spre o nouă con­ştiinţă, spre o nouă uma­nitate. Suntem în­tr-un moment de coti­tură. În următorii 10, 15 ani, vom ajunge în cu totul altă lume, o lu­me a spiritualităţii. Această aliniere a pla­netelor care s-a produs acum nu e doar un de­taliu de ordinul amu­za­men­tului catastrofic. Este o realitate astro­no­mică. N-o să ne creas­că cinci mâini, cu siguranţă! Schimbările vor fi la nivel de con­ştiinţă. In­trăm într-o zonă de energie cu o frec­venţă mult mai înal­tă decât cea în care eram. Asta va produce mutaţii fundamentale în creier şi la nivel de ADN. Deja s-au făcut teste pe un lot de copii născuţi între 1982-1983 şi s-a constatat că nivelul lor de inteligenţă e mult peste nivelul stabilit anterior pentru genii. Se crede şi că ADN-ul nostru ar putea să ajun­gă, în plan ener­getic, la 36 de spirale în loc de 2. A­proa­pe îmi pa­re rău ca nu am vârsta s-o mai tră­iesc.
Lumea vii­toare va fi a spiritua­lităţii şi a ce­lor supra­dotaţi.
“Îi mulţumesc lui Dumnezeu că nu m-a făcut o frunză”

– V-aţi dedicat întreaga viaţă eforturilor de a cu­noaşte. A meritat? Se spune că atunci când înţelegi totul, viaţa devine mai tristă.

– Din contră, cunoaşterea aduce cea mai mare bucu­rie. Ea aduce adevărul despre tine. E exact cum spune Iisus, “şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi”. Să înţelegi lumea îţi aduce o eliberare enormă de erori de gândire şi prejudecăţi. Îţi dă bucu­ria de a descoperi singur resorturi şi corespondenţe. Îi mulţumesc lui Dumnezeu că nu m-a făcut o frunză, o piatră sau un câine. Că mi-a dat posibilitatea să fiu om şi să ajung să ştiu ceea ce ştiu. E extraordinar să poţi afla cine eşti, de unde vii şi încotro te duci.

– Şi cine suntem noi, oamenii? Poate ştiinţa de azi să răspundă la o întrebare cu care filosofia se chinuie de milenii?

– Suntem conştiinţă întrupată şi suntem nemuritori.
Timpul nostru în raport cu timpul de dincolo este doar o clipă fără importanţă. Venim de undeva şi plecăm spre altceva, viaţa pe Pământ e doar o scurtă vizită, o lecţie pentru evoluţia noastră. Facem cu toţii parte dintr-un plan divin şi suntem trimişi aici cu o misiune. Venim cu un bagaj de talente şi predispoziţii care ser­vesc misiunii noastre pe pământ. Despre lucrurile acestea putem afla mai multe de la cei care au traversat experienţa morţii cli­nice.

– Aţi întâlnit, în practica dvs. medi­cală, cazuri de moar­te clinică? Ce ne spu­ne experienţa lor?

– Experienţa mor­­ţii clinice ple­dea­ză pentru existenţa unei alte dimensiuni, spiri­tua­lă, în univers, din­colo de cea a lu­mii de pe Pământ, în care trăim adevărata noas­­tră viaţă. Cei ca­re au trecut prin moar­tea cli­nică şi au descris lu­mea de din­colo vor­besc despre întâlnirea cu o Fiinţă de Lumi­nă, pe care o asi­mi­lează cu Dum­nezeu.
Continue reading “Dumitru Constantin Dulcan despre Dumnezeu”

spritual being 2

Cei 12 Pasi ai Alcoolicilor Anonimi

alcoolAm vazut adesea in filme ca cei care sufereau de alcoolism se inscriau in Alcoolicii Anonimi (AA) si acolo urmau programul 12 pasi (12 Steps). Intalnirile lor incepeau cu “Buna. Sunt X si n-am mai baut de Y zile”. Suna cunoscut, nu? Necunoscuti in aceasta ecuatie sunt cei 12 pasi pe care ii urmeaza alcoolicii. Si l-am intrebat pe Google. Sincer, am fost uimita sa aflu ca in centrul terapiei de recuperare a AA este ideea de Dumnezeu, deci este mai greu pentru atei sa se lase de baut cu ei.
Dar iata cei 12 pasi:
1. Am admis ca eram neputinciosi in fata alcoolului, ca nu mai eram stapani pe viata noastra.
2. Am ajuns la credinta ca o Putere Superioara noua insine ne-ar putea reda sanatatea mentala.
3. Am hotarat sa ne lasam vointa si viata in grija unui Dumnezeu asa cum si-L inchipuia fiecare dintre noi.
4. Am facut fara teama un inventar moral amanuntit al propriei persoane.
5. Am marturisit lui Dumnezeu, noua insine si altei fiinte umane natura exacta a greselilor noastre.
6. Am consimtit fara rezerve ca Dumnezeu sa ne scape de toate aceste defecte de caracter.
7. Cu umilinta, I-am cerut sa ne indeparteze defectele.
8. Am intocmit o lista cu toate persoanele carora le-am facut necazuri si am consimtit sa reparam aceste rele.
9. Ne-am reparat greselile direct fata de acele persoane, acolo unde a fost cu putinta, dar nu si atunci cand le-am fi putut face vreun rau lor sau altora.
10. Ne-am continuat inventarul personal si ne-am recunoscut greselile, de indata ce ne-am dat seama de ele.
11. Am cautat, prin rugaciune si meditatie, sa ne intarim contactul constient cu Dumnezeu asa cum si-L inchipuia fiecare dintre noi, cerandu-i doar sa ne arate voia Lui in ce ne priveste si sa ne dea puterea s-o implinim.
12. Dupa ce am trait o trezire spirituala ca rezultat al acestor pasi, am incercat sa transmitem acest mesaj altor alcoolici si sa punem in aplicare aceste principii in toate domeniile vietii noastre. Continue reading “Cei 12 Pasi ai Alcoolicilor Anonimi”

spritual being 2

Credinta cat un bob de mazare…

diavol ingerNe nastem toti in aceasta lume, intr-o stare initiala de conditionare. Suntem deci conditionati de influenta parintilor, de mediul inconjurator plus de influenta mintii noastre competitive.

Fiecare individ este de fapt o adunatura de credinte, opinii, conceptii care imbraca Fiinta. Cuvantul om in sanscrita inseamna “masurator”. Asa ca omul este o minte care masoara lucrurile. Suntem intr-o lume de limitari, restrictii, reguli pana ne trezim potentialul interior.

De ce suntem aici?
Venim in aceasta lume pentru bucuria de a ne descoperi. Daca “functiile” noastre interioare ar fi mers de la inceput, nu am fi avut ocazia sa ne descoperim. E posibil pentru fiecare sa foloseasca fortele vietii pozitiv, dar si negativ, altfel nu ar mai putea sa creasca, sa se extinda, sa deduca astfel Legea.

Ramanem astfel legati de conceptele ereditare, de pregatirea teologica timpurie, de credintele doctrinare, pana cand descoperim capacitatea creatoare a mintii noastrre de a schimba conditiile lumii si de a duce dorintele spre implinire.

Identificarea cu materialul inseamna frica
Pentru a-ti descoperi puterile interioare trebuie sa incetezi a mai fi un copil si sa rupi identificarea infantila cu partea ta materiala. Trebuie sa demonstrezi ca nu esti carne ci doar functionezi in carne. Toate gandurile, sentimentele, emotiile, visele sunt invizibile si nu putem vedea mintea si spiritul la fel cum nu putem ppercepe credinta, speranta, incredere, iubire, veselie, placeri, meplaceri- toate sunt invizibile. Ele sunt parte din tine! Tu esti mai mult decat corpul tau, el este minte condensata sau spirit manifestat. Orice copil, nascut din dragoste, nu stie ce este frica, boala, distorsiunile de orice fel. Dumnezeu nu ne-a dat notiunea de frica, dar ne-a dat putere, iubire si o minte sanatoasa. Nu stiai nimic despre razboi, crima, boala, lipsa de umanitate a omului fata de om sau despre conflictele teologice, dogme religioase, superstitii.

Constient vs subconstient

Avem cu totii in noi principiul masculin si feminin, ele interactioneaza in noi, la fel ca si mintea constienta si cea inconstienta. Relatia armonioasa dintre cele doua faze ale mintii noastre aduc sanatate, succes si o viata traita in bucurie. Principiul masculin si feminin exista in toti dintre noi si de aceea avem puterea de a fi creativi si de a aduce la realitate acele sentimente si adevaruri ce se gasesc adanc in noi. Atunci cand ideea si sentimentul se unesc si devin unu, acel unu este Dumnezeu in actiune, pentru ca puterea ta divina creatoare se manifesta acum ca si ghidare, vindecare.

Armonizare constient si inconstient

Exista o putere creatoare in lume si aceea este Dumnezeu. Atunci cand descoperi puterea gandului si sentimentului, ai descoperit puterea lui Dumnezeu in tine. Toate durerile, nemultumirile, frustrarile, necazurile acestei epoci isi au originea in interactiunea lipsita de armonie a constientului si subconstinetului. Atunci cand ai ideile si conceptele potrivite in mintea constienta, ele vor genera sentimentele potrivite; atunci mintea si sufletul, principiul masculin si feminin lucreaza impreuna in armonie si unitate. Daca gandurile vor fi negative, atunci si sentimentele vor fi negative pentru ca ele intotdeauna urmeaza gandurile.

Concret?
1. Primul lucru pe care ar trebui sa-l faci dimineata este sa iti amintesti de Dumnezeu si sa-i invoci inspiratia in tot ce vei face in acea zi. Pune-l pe Dumnezeu primul in viata ta.
2. Nu te comdamna atunci cand ai ganduri negative ci pastreaza in minte adevarurile eterne ale lui Dumnezeu. Sentimentul acela de depresie se poate datora si vremurilor pe care le traim, influentelor exterioare.
3. Cand simti ca mediul in care traiesti incepe sa te influenteze si sa iti dea o stare negativa, cauta adanc in tine si vei gasi intelegerea spirituala care te va ajuta sa alungi intunericul si gandurile care nu te reprezinta.

Gandurile iti deseneaza viata
Se stie ca, in general, ceea ce te poate rani ia nastere in mintea ta. Trebuie sa fii atent cand se nasc ganduri negative in minte. Dumnezeu este ideea dominanta, care este la baza a tot ce esti, deci si a mintii. Poate fi dorinta de sanatate, de iubire, de calauzire. Dar stii ca gandurile apar in pereche. Daca te gandesti la sanatate, o idee pozitiva, afirmativa, se naste imediat si conceptul negativ, opus (boala). Daca iti doresti bogatie, un gand opus apare in mintea ta care iti aminteste ca probabil tu esti falit, ca totul e pierdut. Nu este niciun diavol care se joaca in mintea ta, ci doar ca pentru fiecare “da” exista si un “nu”. Si pentru ca fiecare lucru pozitiv are si un opus , negativ bineinteles, oamenii au creat ideea de diavol, ca opus al lui Dumnezeu. Dusmanul, distrugatorul, adversarul este credinta in lipsa, limitare, neputinta si nepotrivire in lumea in care esti. Ura, gelozia, frica, invidia joaca rolul diavolului in viata ta.

Joseph Murphy- Living without Strain

Sursa foto

spritual being 2

Liberul arbitru si durerea

conversatii cu DumnezeuOrice ma ajuta sa-mi gasesc echilibrul si zambetul este binevenit. “Conversatii cu Dumnezeu” o face. Cu si despre Dumnezeu a mai vorbit Isus, dar si multi altii dupa, oameni care au avut revelatii. Niciunul dintre cei adevarati, insa, nu a creat o noua religie, nu a avut pretentia de a detine si impune adevarul suprem. Si asta deoarece cuvintele dau indicii despre adevar, adevarul suprem nu se verifica decat in interiorul tau.

Cine ar putea oare garanta ca lui Neale Donald Walsch i-a vorbit Dumnezeu? Insa cine citeste cartea are ocazia de a verifica si cu mintea, dar mai ales cu sufletul, daca ceea ce gaseste acolo se verifica cu ceea ce simte, daca e de incredere sursa.

Si daca de la Dumnezeu venim si tot acolo ne ducem, de ce n-ar vorbi el cu unul dintre noi? Eu sunt sigura c-a facut-o si pana acum, cu toti dintre noi, insa nu prea am ascultat noi, probabil nu am crezut de incredere sursa.

Pentru cei care nu l-au citit inca, iata ce zice. Voi mai reveni cu pasaje din carte, pentru ca in procesul de verificare a sursei sunt sigura ca veti gasi indicii care conduc catre adevar, oricare ar fi el pentru fiecare dintre noi:

“Ai intrebat daca este un mod mai putin dureros de a trece prin acest proces (viata) si raspunsul este – da- dar atunci nu se va schimba nimic in cadrul experientei voastre exterioare. Modalitatea de a reduce durerea pe care o asociati cu experientele si evenimentele pamantesti – atat ale voastre cat si ale altora – este prin a schimba felul in care le priviti.
Nu puteti schimba evenimentul exterior (pentru ca acesta a fost creat de o multime dintre voi si voi nu sunteti suficient de evoluati in constiinta voastra pentru a schimba in mod individual ceea ce a fost creat in mod colectiv), prin urmare trebuie sa schimbati experienta interioara.
Acesta este drumul pentru a deprinde maiestria de a trai.
Nimic nu este dureros in si prin el insusi. Durerea este rezultatul unei gandiri gresite. Este o eroare in modul de a gandi. Un Maestru poate sa faca sa dispara cea mai cumplita durere. In acest fel, Maestrul vindeca.

Durerea provine din faptul ca judeci un lucru. Renunta la judecata si durerea dispare. Judecata se bazeaza adesea pe experienta anterioara. Continue reading “Liberul arbitru si durerea”

spritual being 2

Ce faci cand te simti vinovat?

emotii negative tristete culpabilizare singuratate izolare“Acest lucru nefavorabil s-a intamplat deoarece Dumnezu ma pedepseste pentru pacatele mele” – am gandit deseori. Acest gand este adanc inradacinat in mintea noastra, de la Adam si Eva, care au mancat din fructul oprit si in felul acesta au fost alungati din gradina Raiului. Au mancat din pomul cunoasterii si asa a aparut sentimentul rusinii (s-au acoperit pentru a nu isi vedea goliciunea) si al vinii- nu au rezistat tentatiei. In dialogul sau interior cu Dumnezeu, omul isi recunoaste pacatele, este cuprins de vina si isi cere iertare, sperand ca cel bun ii va ierta pacatele. Ideea de a fi pacatuit este inevitabil insotita de sentimentul de vina. Continue reading “Ce faci cand te simti vinovat?”