spritual being 2

Lectii de viata

copii  se imbratiseazaPovestea adevarata a unui taximetrist din New York

“Acum douăzeci de ani, lucram ca taximetrist, ca să mă întrețin. Într-o noapte, cînd am ajuns la o comandă, la 2:30 AM , clădirea era în întuneric, cu excepția unei singure lumini, la o fereastră de la parter…În asemenea circumstanțe, mulți taximetriști ar claxona o dată sau de două ori, ar aștepta un minut și apoi ar pleca. Dar am văzut prea mulți oameni care depindeau de taxi ca fiind singurul lor mod de transport. Dacă nu mi se părea un pericol, întotdeauna mergeam la ușă. Deci, am mers și-am bătut la ușă .. -” Doar un minut”, răspunse o voce firavă, a unei persoane mai în vârstă. Auzeam ceva tras de-a lungul pardoselii. După o pauză lungă, ușa s-a deschis. O femeie mică de statură, în jur de vreo 80 de ani stătea în fața mea. Purta o rochie colorată și o pălărie mare cu o panglică de catifea prinsă pe ea, ca o femeie dintr-un film din anii ’40. Lângă ea era o valiză mică de plastic. Apartamentul arăta ca și cum nimeni n-ar mai fi locuit acolo, de ani de zile. Tot mobilierul era acoperit cu cearșafuri. Nu găseai niciun ceas pe pereți, nici bibelori sau alte lucruri pe rafturi. Într-un colț era un panou plin cu poze, protejat de un suport de sticlă.
– Ați putea să îmi duceți bagajul până la mașină? zise ea.
Am dus valiza la mașină și apoi m-am întors să o ajut pe femeie. Ea m-a luat de braț și am mers încet spre mașină. A continuat să-mi mulțumească pentru amabilitate.
– Nu e mare lucru, i-am zis eu. Doar încerc să-mi tratez pasagerii în felul în care aș vrea ca mama mea să fie tratată.
– Oh, sunteți un băiat atât de bun! zise ea.
Când am intrat în mașină, mi-a dat o adresă și apoi m-a întrebat :
– Ai putea să conduci prin centrul orașului?
– Nu este calea cea mai scurtă, am răspuns eu rapid.
– O, nu conteză, spuse ea. Nu mă grăbesc. Eu acum merg spre azil…
M-am uitat în oglinda retrovizoare. Ochii ei erau scânteitori….
– Nu mi-a mai rămas nimeni din familie… a continuat ea. Doctorul spune că nu mai am mult timp…. În tăcere, am căutat ceasul de taxare și l-am oprit.
– Pe ce rută ați vrea să merg?, am întrebat.
Pentru urmatoarele două ore am condus prin oraș.
Mi-a arătat clădirea unde, odată, ea lucrase ca operator pe lift.
Am condus prin cartierul unde ea și soțul ei au locuit când erau proaspăt căsătoriți. M-a dus în fața unui magazin cu mobilă, care odată fusese o sala de bal, unde obișnuia să meargă la dans, pe vremea când era fată. Câteodată mă ruga să opresc în fața unor clădiri sau colțuri de stradă și să stau cu ea acolo în întuneric, contemplând în tăcere.
Cum prima rază de soare s-a arătat la orizont, mi-a spus dintr-o dată:
– Sunt obosită… Hai să mergem.
Am condus în tăcere, spre adresa pe care mi-o dăduse.
Era o cladire ieftină, o casă mică, cu un drum de parcare care trecea pe sub o portiță. Doi oameni au venit spre taxi, cum am ajuns acolo. Erau atenți și concentrați aspura fiecărei mișcări pe care o făcea femeia. Am deschis portbagajul și am dus micuța valiză până la ușă. Femeia fusese deja așezată într-un scaun cu rotile.
– Cât vă datorez?, a întrebat ea, în timp ce-și căuta portmoneul.
– Nimic, am zis eu.
– Dar trebuie și tu să te întreții….
– Nu vă faceți griji…sunt și alți pasageri, am răspuns eu.. Aproape fără să mă gândesc, m-am aplecat și i-am dat o îmbrățișare. Ea m-a strâns cu putere.
– I-ai făcut unei femei în vârstă un mic moment de bucurie, spuse ea. Mulțumesc.
I-am strâns mâna și apoi am plecat în lumina dimineții. Continue reading “Lectii de viata”

spritual being 2

Eul energetic

energieAvem in jurul …nostru un invelis energetic ” aura” menit sa ne protejeze impotriva atacurilor energetice din afara. Un om calm, cu sufletul linistit si impacat, are un invelis energetic intact, sanatos, fara portiuni subrezite sau sparturi. Cind sufletul este insa nelinistit, cind omul traieste in fiecare zi emotii negative ” ura, furie, iritare, invidie (pizma despre care se vorbeste si in scrierile crestine) etc. ” aura il slabeste, se subtiaza, apar fisuri care se largesc, deschizind acces vampirilor energetici, ca si bolilor si nenorocirilor de tot felul.

La fel cum scoarta copacului trebuie sa ramina intacta pentru a feri copacul de fel si chip de paraziti, tot asa si aura noastra este menita sa ne protejeze, sa ne apere. De aceea, este indicat sa eliberam emotiile negative, sa ne pastram calmul si ne vom mentine aura intacta, ferind-o de fisuri, ceea ce ne va face intangibili la atacurile din afara.

Vampirismul energetic este o ocupatie nu tocmai inofensiva. Vampirismul inseamna nu doar furtul unei anumite cantitati de energie, incalcarea invelisului campului si crearea conditiilor pentru pierderile ulterioare de energie, dar si prejudicierea structurii fine a campului care poate duce la deformarea liniilor karmice ale destinului, sanatatii, psihicului. Dupa un furt masiv de energie apar devieri psihice. Omului care incepe sa se foloseasca de energia altuia i se inchid canalele de comunicare cu Universul iar el este nevoit sa ia din ce in ce mai multa energie. Astfel pot aparea boli grave si chiar moartea.

Inceputul acestui proces sta in egoismul exacerbat manifestat in ganduri, emotii sau fapte, in neintelegerea unitatii lumii. Aceasta blocheaza canalele de legatura cu cosmosul si provoaca o cadere energetica. Acest proces e greu de oprit. El condamna copiii “vampirului” la niste boli grave intrucat acestia se nasc cu canalele de legatura cu Universul inchise si atunci fie ca sunt supusi vampirismului fie ei insisi vor deveni vampiri energetici si vor continua ruinarea propriului suflet.

Cum procedeaza oamenii care au nevoie de energie? Ei infurie, chinuie victima, cauta diferite mijloace de a subjuga omul pentru ca a lua de la unul egal tie e complicat. E mai usor sa iei de la acela pe care l-ai subjugat.

De ce devine omul sadic? Parintii sai au renegat comuniunea cu lumea, au renegat inaltele sentimente ceea ce a dus la inchiderea completa a canalelor care-I unea cu Universul. A inceput degradarea si destramarea structurilor campului. Energia nu putea fi procurata din alta parte decat de la oameni.Daca este vorba de un copil, acesta incepe sa-si irite mama, s-o necajeasca.Ea incepe sa tipe in permanenta, se infurie si ii cedeaza energie. Copilul isi bate joc de colegii de joaca, ii jigneste, chinuie animalele, rade si isi bate joc de cei varstnici in scopul obtinerii energiei. Prin urmare provocarea de chinuri fizice si spirituale unui alt om este una din formele de vampirism.

Putini cunosc cat de grava e pedeapsa subtila pentru vampirism si cat de putine sunt sansele de a iesi din aceasta situatie. Unul din mijloacele spirituale de aparare impotriva unui om certat cu regulile eticii, care incearca sa fure energie il constituie rugaciunea pentru ca aceasta constituie in acelasi timp si un ajutor pentru corectarea deformatiilor structurilor sale spirituale. “Rugati-va pentru cei ce va blestema si binecuvantati-i pe cei ce va urasc.”

Solutia este sa evitati certaretii care nu-si pot exprima sentimentele negative decat in forma conflictuala; exista indivizi care au o mica disputa cu ridicat de voce cel putin 1/zi. Nu este normal!

Cum ii recunoastem:

– dupa gradul de epuizare pe care ni-l produc.

– nu ne aduc nimic, ne dau o stare proasta, si ne pericliteaza echilibrul emotional.

O persoana care a fost victima unui vampir energetic, prezinta urmatoarele simptome:

– oboseala acuta – in cazul unor atacuri repetate, starea de oboseala devine cronica, iar persoana atacata simte nevoia unei odihne prelungite.

– vlaguire – se simte o lipsa acuta de energie. Persoana in cauza devine vampir energetic involuntar.

– nervozitate – stari de enervare fara motiv aparent.

– dureri de cap (“deochi”)

– ameteli

– greturi

– lipsa poftei de viata

– pierdere temporara de memorie – acest simptom, apare intr-o faza mai avansata

– in unele situatii – aritmie cardiaca

Profile vampirice:

Lamentosii cronici:

– ne vampirizeaza deoarece cererea lor de afectiune este fara sfarsit si noi suntem incapabili sa o satisfacem sau sa o facem sa evolueze, in timp ce ei ne investesc cu rolul de SALVATOR – chiar daca nu avem nici capacitatea si nici dorinta.

– acesti eterni nemultumiti/vaicareti ne pun in situatia frustranta, de a rata oferirea unui sfat, deoarece in realitate ei nu sunt in starea de spirit pentru a ne primi sfatul, ei doar vor sa se descarce, sa ia energie…

Dependentii:

– ei ne cer constant dovezi de dragoste, ne solicita pentru oricare mica decizie, agatandu-se de noi ca niste copii; ei ne pun in pozitia de parinti si ne pun pe umeri o responsabilitate coplesitoare. Cum vrem sa ne luam distanta, ne si invadeaza culpabilitatea.Dependentii considera persoana de langa ei intregul lor univers si o epuizeaza cu solicitarile lor.

Hipersensibilii:

– sensibilitatea lor exagerata ne obliga sa avem tot timpul grija : totul devine subiect de justificare, totul este susceptibil sa provoace o drama. Ne condamna la un self-control permanent – ce stres!

Conflictualii:

Pentru ei rezolvarea problemelor trece prin agresivitate, ceea ce nu ii costa nimic, de vreme ce conflictul este modul lor specific de functionare, este starea lor de spirit.Ei nu cunosc si nici nu inteleg existenta unei stari de pace. In schimb, acest tip de relatie este bogat in emotii pentru persoana agresata, care va iesi goala de aici!

Cei in afara legii, rebelii:

Rolul lor si teritoriul lor nu sunt niciodata clar definite, ceea ce obliga la o renegociere nesfarsita.Cum regulile nu sunt stabilite odata pentru totdeauna, fiecare trece prea usor in terenul celuilalt.Ei nu functioneaza dupa regulile stabilite si tot ce fac considera ca este normal.

Solutii:

– sa invatam sa punem limite, sa tragem granite, pentru a nu ne lasa vampirizati de catre celalalt. Astfel riscam sa ne supunem patologiei celuilalt si sa devenim victima sa si apoi sa ne afundam in agresivitate si ranchiuna.

Adeseori ii putem ajuta pe cei din jurul nostru, dar prea rar ii putem salva!

A lua rolul de salvator este mai degraba un semn al slabiciunii Ego-ului.Atunci cand ne creste nervozitatea, se impun doua intrebari:

– sunt eu oare persoana care trebuie sa se ocupe de aceste probleme?

– trebuie eu sa fiu persoana care ajuta sau eu trebuie sa-mi vad de lectiile mele?

In oricare dintre cazuri, cel mai bun semnal de alarma sunt emotiile noastre: sentimentul de nefericire-frustrare este semnul ca trebuie sa punem stop!

Terapeutii, de obicei, recomanda ruperea totala si imediata (macar pentru un timp) a legaturii dintre cei doi. Si abia aici incepe problema.Cel care este vampir energetic va simti revolta donatorului de a-l alimenta. Ruperea legaturilor patologice, dintre cei doi, provoaca automat dezechilibru la vampirul energetic, trezind protest activ energetic la el (sigur, depinde si de stadiul “bolii vampirice”).

Secretul eliminarii acestui comportament este sa invatam sa iubim si sa daruim mai mult decat sa asteptam de la altii; astfel vom primi o uriasa cantitate de energie din Univers.

Un vechi proverb spune:”Daruind vei dobandi”. Darul suprafiresc se reflecta asupra-ti, se intoarce la tine ca un bumerang, ca o raza de lumina proiectata de oglinda si te va implini. Vei fi fericit si implinit cu tine insuti si astfel pregatit sa daruiesti din nou. Continue reading “Eul energetic”

spritual being 2

Omul este programat sa-si doreasca a fi dorit

imbratisare ursuletiIubirea ca terapie

– Osho: Într-o lume plinã de iubire, terapia nu ar fi necesarã deloc.

In timpul uneia dintre intalnirile cu discipolii sai, Osho a fost rugat sa raspunda la urmatoarea intrebare:

”De ce este îmbrãţişarea un instrument vindecãtor atât de eficient? Pânã nu demult credeam cã luciditatea, inteligenţa şi autoanaliza sunt principalele instrumente vindecãtoare, dar ele nu înseamnã nimic prin comparaţie cu îmbrãţişarea.”

Te invit sa citesti raspunsul sau, mai jos.
Lectura placuta!

Omul simte nevoia sã fie dorit. Aceasta este una din principalele nevoi ale fiinţei umane. Dacã nu se simte iubit, omul începe sã moarã. Dacã simte cã viaţa sa nu conteazã pentru nimeni, ea îşi pierde semnificaţia chiar pentru el însuşi.

De aceea, iubirea este cea mai mare terapie posibilã.
Lumea are nevoie de terapie tocmai pentru cã îi lipseşte iubirea.

Într-o lume plinã de iubire, terapia nu ar fi necesarã deloc; iubirea ar fi mai mult decât suficientã. Îmbrãţişarea nu este altceva decât un gest de iubire, de cãldurã, de atenţie. Simpla senzaţie de cãldurã provenitã de la cealaltã persoanã poate vindeca multe boli, inclusiv rãceala şi egoul. Ea este suficientã pentru a te transforma din nou într-un copil.

La ora actualã, psihologii au înţeles cã dacã nu este îmbrãţişat şi sãrutat suficient de mult, copilul nu poate creşte normal. Lui îi lipseşte un anumit tip de hranã. Sufletul are nevoie de hranã, la fel ca şi trupul. Îi poţi îndeplini copilului toate nevoile fizice, dar dacã nu îl îmbrãţişezi niciodatã, el nu va creşte normal. Psihicul lui nu se va dezvolta. Se va simţi tot timpul trist, neglijat, ignorat, neiubit. A fost hrãnit fizic, dar nu şi afectiv.
Cercetãtorii au remarcat faptul cã dacã nu este îmbrãţişat, copilul scade în dimensiuni şi poate chiar muri, chiar dacã îi este asiguratã hrana fizicã. Corpul este îngrijit, dar sufletului îi lipseşte iubirea. El se izoleazã, devine rupt de existenţa-mamã.

Iubirea asigurã aceastã punte, ea este rãdãcina noastrã.
Aşa cum respiraţia este esenţialã pentru corpul fizic – dacã încetãm sã mai respirãm, corpul moare –, iubirea reprezintã respiraţia interioarã a sufletului. Acesta trãieşte prin iubire.
Luciditatea, inteligenţa şi autoanaliza nu sunt suficiente. Poţi sã cunoşti toate terapiile din lume, poţi deveni un expert, dar dacã nu cunoşti arta iubirii nu vei rãmâne decât la suprafaţa activitãţii terapeutice.
Din 100 de cazuri, 90 de oameni bolnavi suferã în primul rând pentru cã nu au avut parte de iubire. De aceea, dacã terapeutul simte o grijã deosebitã faţã de pacientul sãu, hrãnindu-l cu iubire şi împlinindu-i aceastã nevoie, starea acestuia din urmã se poate schimba în mod miraculos.

Dincolo de orice îndoialã, iubirea este cel mai terapeutic fenomen care existã.

Sigmund Freud se temea foarte tare de iubire; de fapt, se temea de propria sa iubire reprimatã. Se temea sã nu se implice. Dorea sã rãmânã în afarã, nu sã se implice în sufletul pacientului sãu, sã fie doar un observator ştiinţific, detaşat, rece, la distanţã. El a creat psihanaliza ca şi cum aceasta ar fi o ştiinţã. În realitate, nu este o ştiinţã şi nu va fi niciodatã! Este o artã, fiind mult mai apropiatã de iubire decât de logicã.
Îmbrãţişarea nici nu intra în discuţie, dar el prefera chiar sã nu dea ochii cu pacientul, temându-se sã nu simtã o stare de simpatie faţã de acesta dupã ce i-a ascultat toate plângerile şi coşmarurile interioare.
Se temea sã nu înceapã sã plângã, sã nu i se umezeascã ochii, sau sã nu simtã chiar nevoia de a-l lua de mânã pe pacient.
IUBIREA se spune ca ar creste fata in fata.
Omul şi-a creat un întreg univers al relaţiilor pentru simplul motiv cã este singurul care face dragoste faţã în faţã. Ochii partenerilor comunicã între ei, expresiile lor faciale devin un limbaj subtil. În acest fel, intimitatea creşte, bazându-se pe împãrtãşirea emoţiilor, atât de intense în asemenea momente (bucurie, extaz). Continue reading “Omul este programat sa-si doreasca a fi dorit”

spritual being 2

Decalogul Parintelui Savatie Bastovoi

Savatie BastovoiDecalogul a apărut în revista moldovenească VIP Magazin (februarie 2013, nr. 104-105).

1. Să nu uiţi că trebuie să mori
Când aveam doi ani, am căzut din sania înhămată la cal, iar tata s-a dus fără să mă observe. Tata era pădurar pe atunci şi întâmplarea a avut loc chiar la poarta cantonului din Oricova. Când calul a pornit, eu am căzut pe spate, în zăpadă, amestecându-mă cu cerul alb de iarnă. Atunci am avut pentru prima oară descoperirea singurătăţii şi a morţii. Nu am plâns şi nici nu am strigat. Ţin minte că eram îmbrăcat într-o salopetă albastră cu glugă. M-am întors tăcut în casă, la mama, mergând atât de încet, încât să-i dau răgaz tatei să mă ajungă din urmă.

2. Să nu uiţi că trebuie să iubeşti
Cel mai cumplit lucru care i se poate întâmpla unui om este să nu fie iubit. Dar cred că şi mai cumplit este să nu iubeşti. Întotdeauna mi-a fost uşor să iubesc oamenii, să mă bucur că-i văd. De aceea, nu am avut nicio piedică în a înţelege Evanghelia. Când făceam vreo bazaconie, mamica îmi spunea: „Du-te de la mine, nu te mai iubesc”. Asta era pentru mine pedeapsa supremă, pe care eu o trăiam ca pe o izgonire din Rai. Sfântul Isaac Sirul spunea că focul iadului nu este altceva decât dragostea pierdută pe care eşti condamnat să o contempli veşnic.

3. Să nu preţuieşti în bani ceea ce Dumnezeu ţi-a dat în dar
Am înţeles asta în adolescenţă. Eu fiind elev la Liceul de Artă („Octav Băncilă”) din Iaşi, mama m-a dus la Petersburg să văd Ermitajul. Acolo, am stat la o familie de abhazi, o femeie divorţată cu doi copii, dar foarte descurcăreaţă. O chema Izolda şi ea mi-a cumpărat prima mea chitară. Dumnezeu să-i dea sănătate! Avea grătar şi făcea mulţi bani. Eu niciodată nu am văzut atât de mulţi bani. Vindea frigărui noaptea, până spre dimineaţă, că erau nopţile albe. Uneori ieşeam şi eu cu ei, că era interesant. Ei făceau şi vindeau frigărui, iar eu desenam într-o mapă pe care o sprijineam pe genunchi. Cât oamenii mâncau, eu aveam timp să le „fur” portretele. Un bărbat chel şi vesel s-a apropiat de mine şi a început să exclame: „Păi ăsta sunt eu! Sunt chiar eu! Cât să-ţi dau ca să mi-l vinzi?”. Eu zic, vi-l dau aşa, eu nu vând. Şi i-am dat acel portret. Bărbatul totuşi mi-a dat un dolar, era în 1991. Apoi s-a dus. Eu am rămas cu acel ban. L-am pus într-un caiet şi nu l-am folosit niciodată.

4. Să nu crezi răul

De câte ori am crezut un rău despre cineva, am avut doar de pierdut. M-am simţit murdar, părtaş la o lucrare de urâţire a omului. Am vorbit şi eu de rău, iar timpul mi-a demonstrat de fiecare dată că nu am avut dreptate. Prefer să greşesc prin a-mi păstra o părere bună despre un om rău decât să ajung să cred o vorbă proastă despre un om bun. Orice rău este o minciună. Răul, aşa cum spunea fericitul Augustin, nu există. Răul este o mare absenţă, absenţa binelui şi a iubirii. De aceea, a crede răul este totuna cu a te cufunda în absenţă, în minciună.

5. Să nu te crezi pierdut
Eu sunt o fire înclinată spre deznădejde, cunoscând toate relele care ies din această cădere sufletească. Dar într-o zi mi-a venit gândul salvator. Mi-am zis că Dumnezeu cunoştea căderile mele, şi cele trecute, şi cele viitoare şi totuşi m-a creat, iar Dumnezeu nu aduce pe nimeni pe lume spre pierzare. Dacă ne-am născut înseamnă că Dumnezeu şi-a pus toată încrederea în noi. E o mare încurajare să te gândeşti că Dumnezeu are încredere în tine. La disperare omul e capabil de orice rău, el se porneşte cu război împotriva propriei fiinţe, având parcă o plăcere demonică din a-şi călca propriile principii, practic sinucigându-se spiritual. Cred că orice duhovnic adevărat îşi începe sfătuirea de după spovedanie prin cuvintele: „Să nu deznădăjduieşti”.

6. Să nu te crezi sfânt
Sfântul Siluan Athonitul zicea: „Două gânduri să nu le primeşti şi să nu le crezi, primul că nu te vei mântui şi al doilea că eşti sfânt”. Să nu te crezi mai bun ca alţii. Lucrarea pe care o faci, prin darul lui Dumnezeu, poate fi mai bună decât a vecinului, dar asta nu înseamnă că tu eşti mai bun ca el, doar lucrarea e mai bună. Darurile date de Dumnezeu nu se iau înapoi, dar oricine se mândreşte cu lucrările sale ajunge să se întunece şi să folosească darul prosteşte, după care ajunge să-şi piardă demnitatea. Continue reading “Decalogul Parintelui Savatie Bastovoi”

spritual being 2

Casa sufletului

casa sufletului
Atentie! Va claditi viata moment de moment!

Un batrân tâmplar se afla în pragul pensionarii. Era înca în putere de aceea patronul sau îl mai dorea la lucru în echipa sa. Cu toate acestea batrânul era hotarât sa se retraga, pentru a duce o viata mai linistita alaturi de familie. Renunta la un salariu bunicel dar prefera linistea.Cu parere de rau pentru pierderea unui mester asa de priceput, patronul îi ceru sa mai construiasca doar o singura casa. Batrânul accepta, însa nu mai punea suflet în ceea ce facea. Chema ajutoare nepricepute si folosea scânduri nepotrivite. Si lui îi era rusine de cum arata ultima lucrare. Când în cele din urma o ispravi, patronul veni sa o vada. Îi darui tâmplarului cheia de la intrare, zicându-i :- Aceasta este casa ta, darul meu pentru tine ! Tâmplarul ramase uimit…. Ce mare rusine ! Daca ar fi stiut ca îsi zideste propria casa, atunci ar fi facut-o cu totul altfel. Asa e si cu noi. Continue reading “Casa sufletului”

spritual being 2

O pilda despre consecintele maniei

caine pisica ceartaSa-ti pierzi cumpatul si sa-i faci pe altii martorii lipsei tale de control te transforma in vampir energetic. Doar ca tot ceea ce iei trebuie sa dai inapoi. Sub o forma sau alta. Esti pregatit sa dai?

A fost odata un baiat cu un caracter foarte urat. Tatal lui i-a dat intr-o zi un saculet cu cuie si i-a spus sa bata cate un cui in usa gradinii de fiecare data cand isi pierde cumpatul si/sau se cearta cu cineva.
In prima zi a batut 37 de cuie in usa. Saptamanile cu au urmat a invatat sa se controleze si numarul cuielor batute in usa s-a micsorat de la o zi la alta. Descoperise ca este mult mai usor sa te controlezi decat sa bati cuie intr-o usa.
In sfarsit a sosit ziua in care baiatul nu a mai batut nici un cui in usa. S-a dus prin urmare la tatal sau sa ii spuna ca nu a mai batut nici un cui in aceasta zi. Tatal lui i-a spus atunci sa scoata un cui din usa pentru fiecare zi care trece in care nu isi pierde rabdarea. Zilele au trecut si in sfarsit baiatul a putut sa-i spuna tatalui ca a scos toate cuiele din usa.
Tatal l-a condus pe baiat pana in fata usii si s-a spus: « Fiule, te-ai purtat bine dar priveste cate gauri sunt in usa !

Nu va mai fi niciodata ca inainte. Cand te certi cu cineva si cand ii spui lucruri urate ii lasi o rana ca aceasta. Continue reading “O pilda despre consecintele maniei”

spritual being 2

Cele patru legaminte

cele patru legaminteEste cea mai cunoscuta carte a lui Don Miguel Ruiz, om de spirit mexican. “Cele patru legaminte” reprezinta de fapt instrumente ce te pregatesc sa iti gasesti calea catre tine insuti, sa iti pastrezi integritatea, iubirea de sine si pacea interioara.
Invataturile sale provin din intelepciunea toltecilor, popor care a trait in partea de sud a Mexicului, “popor de femei si barbati ai intelepciunii”. Maestrii lor au fost nevoiti sa ascunda intelepciunea din cauza cuceririi europene, pentru a nu fi folosita in scopuri personale, egoiste de acestia. Cunoasterea tolteca pe care o raspandeste provine din aceeasi unitate esentiala a adevarului ca si celelalte traditii sacre ezoterice de pe glob. Ea nu reprezinta o religie, dar este un mod corect de viata si o cale de a ajunge la fericire si iubire .
– Totul in existenta este o manifestare a fiintei vii pe care o numim Dumnezeu. Totul este Dumnezeu.
– “Sunt o oglinda fumurie, deoarece ma vad pe mine in fiecare dintre noi, dar noi nu ne recunoastem unul pe celalalt din cauza fumului dintre noi. Acel fum este Visul, iar oglinda esti tu, Visatorule”.
– Atentia este capacitatea noastra de discriminare prin care ne focalizam numai asupra lucrurilor pe care dorim sa le percepem. Pe cand eram copii, adultii din jurul nostru ne-au captat atentia si ne-au inoculat in minte informatii, prin repetitie. Acesta este modul in care invatam tot ce stim.
– Ca si copii, nu am avut ocazia sa ne alegem credintele, dar am fost de acord cu informatiile care ne-au fost transmise de visul planetar prin intermediul altor oameni. Singura modalitate de a inmagazina informatiile este acceptarea lor . Visul exterior ne poate capta atentia, dar daca nu suntem de acord cu el, nu vom inmagazina informatia. Suntem de acord cu el inseamna ca credem in el. A avea credinta, acesta este modul in care invata copiii. Zi de zi, acasa, la scoala, prin televiziune, ei invata visul exterior, cum trebuie sa se poarte.
– Ei invata precum sunt domesticite animalele: sunt pedepsiti si recompensati. Astfel el invata frica. Astfel invata ca trebuie sa se comporte conform cerintelor pentru a fi apreciati- deci pentru a se simti bine si daca nu se supun, vor fi pedepsiti- deci se vor simti rau, exclusi. Omul invata sa faca tot posibilul pentru a fi cat mai mult in zona apecierii si a evita suferinta. Asa invata el sa isi ascunda adevarata fata si sa pozeze in omul perfect care se asteapta altii sa fie, doar pentru a se simti bine intre membrii societatii. Asa incepem sa pretindem ca suntem cine nu suntem, doar pentru a fi suficient de buni pentru cei din jur, pentru mama si tata, profesori, biserica, sefi. Apare frica de a nu fi respins si de a nu fi suficient de bun.
– Sistemul functioneaza atat de bine incat la un moment dat nu mai e nevoie de parinti, profesori, preoti, sefi sa ne spuna ce trebuie sa facem si cum sa fim, ci devenim proprii nostri dresori si ne impunem singuri cenzura. Asa ajungem sa ne pedepsim pe noi, sa nu ne simtim demni de ceva mai bun. Ne dezvoltam un Judecator interior.
– Judecatorul este cel care ne stabileste cat succes vom avea in functie de cat consideram ca meritam. Judecatorul da pedepse de fiecare data cand gresim, insa ce te faci cand trebuie sa platesti de mai multe ori pentru aceeasi greseala. Pentru ca avem o memorie puternica. La fel facem si cu cei din jur, ii punem sa plateasca pentru aceeasi greseala reamintindu-le ca au gresit.
– Simtim nevoia sa stim ca noi avem dreptate si ceilalti gresesc. Suntem supusi credintelor noastre si ele ne duc la suferinta. Traim intr-o mare iluzie, iluzia ca “eu sunt”. De aceea nu suntem liberi si suferim: traim in functie de viziunea celor din jur, traim pentru ca ei sa ne aprobe si sa ne placa.
Primul legamant: Fii impecabil in tot ceea ce spui.
Pornim de la cuvinte, cuvantul este puterea prin care noi cream. Intentia noastra se manifesta prin cuvant. Este o putere pe care o avem, care poate construi sau distruge. El poate elibera sau inlantui. Cu ceva ani in urma un om din Germania a manipulat prin puterea cuvantului unul dintre cele mai inteligente popoare. A activat frica oamenilor doar prin puterea cuvantului. Constientizand forta cuvantului se poate intelege ce putere se poate manifesta prin cuvantul nostru. Dar ce inseamna “impecabilitate”? Este “fara de pacat”. Un pacat este orice faci impotriva ta. Pacatul incepe cu respingerea propriei persoane. Autorespingerea este cel mai mare pacat pe care il poti face.

“Daca te vad pe strada si iti spun ca esti prost, acest lucru poate aparea ca o folosire gresita a cuvantului impotriva ta. Dar, de fapt, eu folosesc cuvantul impotriva mea, deoarece tu ma vei uri pentru aceasta, iar ura ta nu este buna pentru mine. Trimitandu-ti otrava mea emotionala, eu ma otravesc pe mine.”
Atunci cand devii impecabil in ceea ce spui, mintea ta nu mai este un sol fertil pentru ideile negative. Iubirea de sine si bunastarea interioara sunt direct proportionale cu calitatea si integritatea cuvantului nostru. Atunci cand esti impecabil in ceea ce spui, te simti bine; te vei simti fericit si impacat.

Legamantul al doilea: Nu lua nimic personal.
Folosind un exemplu anterior, daca eu vad pe cineva pe strada, si ii spun: “Esti un prost” fara sa-l cunosc, asta nu inseamna ca este ceva in neregula cu el, ci cu mine. Daca el va lua cuvintele mele in serios, atunci probabil ca el va credere ca este intr-adevar un prost. Noi nu ne-am implica personal daca nu am crede ceeea ce ni se spune. Imediat ce am fost de acord cu ce ni se spune, otrava se raspandeste in interiorul tau. Motivul: importanta de sine. Importanta de sine sau faptul ca luam lucrurile personal. Eu, eu si iar eu. Astfel, daca se supara cineva pe noi, stim ca acel lucru il priveste. Eu sunt pretextul pentru ca el sa se enerveze. Si el se enerveaza deoarece ii este frica, deoarece se confrunta cu frica. Altfel nu ar avea de ce sa se enerveze pe mine.
Orice ar face oamenii, orice ar spune, sa nu luati aceste lucruri personal. Daca ei va spun ca sunteti minunat, ei nu fac acest lucru din cauza dumneavoastra, ci numai pentru a va face placere. Tu stii, ca esti minunat oricum. Continue reading “Cele patru legaminte”

spritual being 2

Cum iti implinesti dorintele

copac superbOrice lucru la care va puteti gandi este o notiune. Durerea este o notiune, suferinta este o notiune, bunastarea este o notiune, saracia este o notiune. Nimic din ceea ce exista nu se manifesta fara sa fi fost mai intai o notiune, o idee, un concept sau o forma de dorinta. Dar sursa gandului- ganditorul de dincolo de gand- nu este o notiune. Este fiinta pura, potentialitate pura.
Ce face fiinta pentru a se manifesta in materie? Isi face o idee, o notiune, iar acea notiune localizeaza imediat campul tuturor posibilitatilor, intr-o forma sau alta a realitatii. Scripturile spun “La inceput a fost Cuvantul, si Cuvantul s-a facut trup si Cuvantul era cu Dumnezeu”. Acesta este mecanismul precis al materializarii.
Fiinta este sursa gandului si de asemenea, este si locul de unde vine implinirea dorintelor. Ce sunt dorintele? Dorintele sunt potentialitate pura, care cauta sa se exprime. Dar implinirea dorintelor presupune ca mai intai sa Fim – iar apoi, simpla aparitie a notiunii in constienta va crea, spontan, realitatea. Aceasta este mecanica creatiei, in acest fel ia nastere universul. Universul este un camp de posibilitati, care interactioneaza cu sine insusi. Prin urmare, in fiecare dorinta este inclusa mecanica pentru realizarea ei. Conditiile sunt atentia si non-interferarea.
Cand am intentia de a merge dintr-un loc in altul, trupul meu face acest lucru. Nu este nevoie sa verbalizez niste instructiuni, pentru ca trupul meu sa se miste adecvat; lucrul acesta se intampla in mod spontan. Cand ma duc seara la culcare, nu ma asez in pat si spun “Haide, trupule, schimba-ti starea de constienta, din veghe, in somn”. Nu ma straduiesc sa adorm. Mecanismul transformarii fiziologice a adormirii este inerent dorintei de a adormi. De fapt, tot ce se intampla in trup este o vaga dorinta si, cu cat ma preocup mai putin de mecanismul sau, cu atat functioneaza mai bine. Din momentul in care incep sa ma preocup de mecanismul sau, el isi pierde eficienta si interfereaza cu fluxul de inteligenta innascuta.
Indiferent care este dorinta, nu trebuie sa interferam cu ea. A interfera inseamna a provoca un rezultat nedorit, iar noi interferam cu manifestarea dorintei, prin faptul ca
– ne straduim prea mult,
– depunem prea mult efort,
– atunci cand de indoim,
– cand aplecam urechea la parerile celorlalti
– cand ne ratacim in atasamentul fata de rezultat
Trebuie sa Fim, pur si simplu si sa ne formulam dorinta sau optiunea.
Universul se exprima pe sine prin fiintarea fara efort. Este pura potentialitate, cautand sa se exprime prin formularea unei dorinte si permiterea manifestarii acesteia. Muzicienii buni va pot spune ca experientele cele mai inalte se intampla atunci cand parca nu mai canta ei muzica, ci muzica se canta pe sine, prin ei. Dansatorii desavarsiti va pot spune ca, dupa un timp, nu li se mai pare ca ei danseaza – dansul se exprima pe sine. Continue reading “Cum iti implinesti dorintele”

spritual being 2

Matei, vorbeste-mi despre rai

paradisO carte care vorbeste despre tranzitia sufletului dupa moarte de pe Pamant in ceea ce noi numim “Rai”.
Povestea este simpla si frumoasa, dar in acelasi timp dureroasa: fiul, Matei, moare si apoi poarta un dialog neconventional cu mama sa despre viata dupa moarte.
Am descoperit si citit aceasta carte acum doi ani si de atunci alte cateva pe aceasta tema. Principiul intelegerii intre suflete inainte de incarnare in privinta principalelor evenimente din viata este unul pe care l-am mai intalnit. Sufletele se aleg in urma afinitatilor si vietilor petrecute impreuna si stabilesc impreuna modul in care se vor ajuta in viata ce urmeaza sa o inceapa. Fiecare isi va juca rolul, dar dupa un senariu pre-stabilit, dar asta doar in linii mari.
Este si cazul lui Matei si al mamei lui: au stabilit impreuna sa vina in aceasta viata ca mama si fiu, Matei sa plece mai devreme dintre cei vii pentru ca sa ii transmita mamei informatii despre viata de dupa moarte si adevaratele valori eterne versus cele lumesti.
“O intelegere facuta inainte de nastere nu este niciodata o pedeapsa sau un contract impersonal. Intelegerea noastra a fost facuta de catre noi toti, la nivelul sufletului. Noi am trait multe vieti impreuna si am castigat forta emotionala impreuna in timpul acelor experiente. Ne alegem unul pe celalalt ca sa facem parte din aceeasi familie, deoarece fiecaruia dintre noi ni se dau conditiile si situatiile de care avem nevoie pentru a progresa in evolutia noastra spirituala. Viata pe Pamant este legata numai de evolutia spirituala. “
Si aici apare ideea de unitate: “Sufletele nu sunt niciodata separate de Dumnezeu. Capacitatea creatoare a tuturor fiintelor isi are originea in Creator. Prin urmare, nu exista separatie intre Creator sau Dumnezeu si oricare suflet intrupat sau nu. “

Despre homosexualitate: “Homosexualitatea este un stadiu de evolutie a spiritului, mai mult decat un aspect al fiintei fizice si nu este nici de condamnat, nici de laudat, mai mult decat orice stadiu de dezvoltare, fizic sau spiritual. Oamenii care neaga cel mai vehement homosexualitatea sunt cei al caror suflet a trait, intr-o viata trecuta imediata, experienta uneui personaj cu aceasta orientare. “

Despre rugaciune: “Ce anume se considera a fi o rugaciune “cum trebuie?” –Daca pot fi numite “cum trebuie”, gandurile si sentimentele voastre de iubire si grija fata de altii, atunci sunt rugaciuni. Ele pot fi lansate in orice moment, in orice loc, cu orice cuvinte sau fara de cuvinte, doar cu sentimente. Efectele rugaciunii sunt legate direct de intentia si intensitatea gandurilor si a sentimentelor.
Efectele rugaciunilor sunt diminuate daca omul nu merge la biserica?
Dumnezeu nu a intentionat niciodata ca bisericile sa fie cladiri de vreun fel sau altul. Catedralele magnifice au fost ideea omului nu a lui Dumnezeu. Multi oameni se roaga doar ca un ritual vag, fara energie adevarata. Alti oameni se roaga fiind atat de distrusi sau disperati, incat energia lor este distorsionata si are un efect advers asupra lor insilor.
Rugaciunea pentru altcineva: “Cand cineva se roaga pentru ceva anume in privinta altei persoane, nu cunoaste intelegerea facuta inainte de nastere de catre acel suflet. Conditiile si evenimentele pe care cel care se roaga implora sa fie schimbate, ar putea fi exact cele pe care sufletul le-a ales ca lectii ale vietii. Prin urmare, rugati-va pentru binele cel mai inalt al vostru sau al celorlalti si nu directionati o emotie intensa inspre un anumit rezultat al alegerii voastre. Rezultatul NU este alegerea voastra constienta. Afland acest lucru, veti avea un sentiment de usurare, ce va fi inregistrat in interiorul vostru printr-o stare de pace. Mama, stiu ca ai auzit ca rugaciunile pentru morti sunt foarte importante si te-ai intrebat de ce ar fi ele necesare. Nu ma refer aici la cei care sosesc si au nevoie de mangaiere si vindecare, dar si la aceia dintre noi ale caror vieti sunt pline de forta si vibratie, de lectii continui si evolutie spirituala. Rugaciunile acestea sunt benefice si pentru noi, dar si pentru voi.”

Despre petrecerea timpului liber: “Avem si noi toate sporturile: inot, tenis, golf, ciclism, toate sporturile de iarna cu exceptia celor care fac rau sau distrug alte forme de viata (box, vanatoare, pescuit). Avem sporturi individuale sau de echipa, Broadway si Hollywood,cu actori admirati in trecut pe Pamant.”

Despre Isus: ”Isus este o creatie a lui Dumnezeu, iar energia lui Christica este cea mai pura, iubitoare si inalta pozitie angelica- cea mai apropiata de creator. Energia Christica este cea mai respectata si este atotputernica pretutindeni in Univers. Influenta, binefacerea si inspiratia lui Isus sunt necesare in esaloanele mai inalte – ca si aici de altfel, iar Pamantul are foarte mare nevoie de ele.”

Despre evolutia spirituala : “Mama, a locui aici (in Rai, Nirvana) nu inseamna niciodata evolutia automata a sufletului sau acces automat la cunoasterea Universala. Iti amintesti ca ti-am spus ca Nirvana a fost creata ca un loc pentru sufletele ranite in vremurile vechi si care aveau nevoie de vindecare intr-un loc protejat? Prin urmare, vezi ca ea nu a fost desemnata sa fie locul unde se ofera cunostinte sau constienta sufleteasca suprema si nici acum nu este. A fi un rai pentru luptatorii raniti nu mai este scopul nostru, bineinteles, asa ca, acum, acest amplasament este inca doar un stadiu pentru invatatura, inca un pas pe calea spre evolutie a sufletului. Mai mult decat atat, faptul ca tu esti aici si eu sunt acolo nu reprezinta o diferenta in ceea ce priveste progresul sufletelor noastre. Viata in spirit este la fel cu existenta fizica in privinta lectiilor ce urmeaza a fi invatate. Nicaieri nu exista un moment al existentei care sa nu ofere modalitati de invatare.” Continue reading “Matei, vorbeste-mi despre rai”

spritual being 2

Edgar Cayce despre rugaciune

raiulIata ce spune Edgar Cayce, celebru medium american, despre rugaciune: In clipele cele mai grele ale vietii mele, fara ca cineva sa ma invete, cind traiam stari ale constiintei joase, deprimare, suferinta, indoiala, frica, spuneam “Tatal nostru”.

De fapt cred ca reuseam sa alung gindurile negre repetind la infinit aceasta rugaciune. Si miracolele au inceput sa apara. Am incercat sa-mi explic.

Tatal Nostru este rugaciunea pe care ne-a lasat-o Iisus Hristos, ori numai aceasta cunoastere, a provenientei sale, ne vorbeste de la sine despre puterea si lumina sa.

Multi descinta de deochi cu “Tatal Nostru” si efectul este intotdeauna imediat. Si nu-i o pura intimplare faptul simplu ca aceasta rugaciune purifica si parca topeste… orice energie tulbure care-l impresoara pe cel deocheat.

De fapt, noi, cu totii, sintem ca si deocheati cind traim astfel de stari. Sintem ca intr-un intuneric, ca intr-o pisla groasa de ceata, in stare de prizonieri. Mintea noastra si energiile interioare sint atunci inchise in suferinta mentala. Vedem cum ne gindim obsedant la un lucru, la un om, la o situatie, ne cuprinde insomnia, teama paralizanta, ori ingrijorarea si nemultumirea, senzatia ca lumea este facuta numai din durere si… nu mai stim cum sa iesim de acolo.

Nu sta prea multa vreme in deprimare, in suferinta. Nu te gandi prea mult la ce-ai gresit, la ce ai facut rau, ori la ce au gresit altii fata de tine! Iesi din grota starilor joase ale constiintei, care te indeamna sa te simti rau, nefericit, infricosat, ingrijorat si nemultumit. De vei sta prea mult acolo, te vei scufunda in Iad si o vei face prin libera ta alegere. Viziteaza Iadul, dar nu locui in el.

Spune “Tatal Nostru” cind nu te simti bine.

Cind esti ingrijorat peste masura, ori nemultumit. Cind simti ca urasti, ori ca nu mai poti. Cind esti deprimat, tulburat, ori nefericit. Cind gindul la ziua de miine te copleseste spune “Tatal Nostru”!…
Ai sa observi ca te vei lovi de o dificultate puternica. Nu poti sa spui rugaciunea. Nu te poti concentra asupra ei, caci gindul tau zboara tot acolo, in negriciunea mentala, in suferinta care te bintuie. S-ar putea sa spui primele doua-trei rinduri ale rugaciunii, apoi te trezesti ca ai uitat cuvintele urmatoare, ori ca te gindesti tot la suferinta ta.
Nu renunta ! Spune rugaciunea ! Cauta-o cu mintea, cu tot sufletul tau si spune-o mai departe ! Pune mintea ta sa se concentreze asupra rugaciunii, pina ce o poate spune fara gres, de la inceput si pina la sfirsit.
Daca uiti rugaciunea si daca te trezesti ca nu te poti concentra asupra ei… este semn ca te afli in cimpuri de suferinta, care vor sa te retina in ele, prin puterea Legii Atractiei. Mintea va fi atrasa tot mai mult spre constiinta suferintei pina ce va iesi de acolo concentrindu-se asupra rugaciunii.

Este foarte important sa stii ca “Tatal Nostru” trebuie repetat.
Trebuie spus fara intrerupere, din nou si din nou, cu tot sufletul, cu toata concentrarea mentala, pina ce vei simti ca te-ai eliberat… din cimpurile care te-au inlantuit, din suferinta. Cind vei iesi de acolo, te vei simti linistit si vei putea sa atragi la tine ginduri si sentimente de incredere, de bucurie, de iubire sau macar de multumire.

Avantajele rugaciunii

Edgar Cayce, celebrul medium american considera ca modalitatile de patrundere a bolilor si suferintei corpului uman, sunt urmarea otravurilor cognitive, secretate de gandurile negative.
Astfel in Statele Unite s-a lansat o adevarata campanie a optimismului si celebrul indemn “think positive” (gandeste pozitiv) s-a popularizat tot mai mult in randul oamenilor.
Cayce spunea: Gandind pozitiv putem vindeca, gandurile optimiste avand puterea de a actiona benefic asupra organismului regland activitatea glandelor vitale.
Cayce recomanda pentru aceasta un mijloc simplu si fundamental de meditatie, prin intermediul rugaciunii Tatal Nostru. Totodata, el explica corespondenta dintre fiecare verset al rugaciunii si respectivii centrii glandulari ce sunt influentati de aceasta. Continue reading “Edgar Cayce despre rugaciune”

spritual being 2

Automatism sau vrem sa traim viata constient?

pilot automatRefuz sa cred ca exista o minte inconstienta care ne sfideaza, fiind complet inaccesibila. Pentru mine acesta este doar o scuza pentru a crede ca in majoritatea vietii suntem controlati de forte din interior, nevazute si necontrolabile. Recunosc ca uneori nu putem explica de ce ne comportam intr-un anumit fel, dar asta inseamna doar ca nu avem control in acea situatie. Constienta este cheia pentru a le evita.

Initiaza discutii cu subconstientul tau – aminteste-i ca nu vrei sa treci prin viata pe pilot automat. Spune-i ca nu vrei sa fii o victima la cheremul unui “duh” ce iti conduce masina/corpul ale carui ordine isi au originea in virusii si obiceiurile de gandire cu care am fost programati.
De obicei eu ii spun mintii incarcate de obiceiuri adesea nefolositoare : ”Stiu ca am niste obiceiuri proaste capatate de mult, si vreau sa fie clar ca nu mai vreau sa actionez conform lor. Aduc la suprafata acum aceste obiceiuri si voi face un efort pentru a trai mai constient de toate aspectele vietii mele.”

Am avut o conversatie de genul acesta despre vechiul meu obicei de a-mi rataci cheile. Am vorbit cu acea parte din mine ca parea ca imi “pune” cheile mereu in locuri mai putin accesibile, si am vorbit ca si cum ar fi o persoana. Poate parea un lucru nesemnificativ, dar schimbarile au fost uriase. Acum rareori imi mai ratacesc cheile.
La un moment dat chiar imi gasisem scuze, gen “sunt uituc”. Chiar imi amintesc vorbele mamei si sotiei “Asa esti tu, un profesor distrat”. Vorbe de genul acesta intra in subconstient si devin scuze care contribuie la mentinerea obiceiului. Hotaraste ca nu vei mai permite comportamentul acesta din partea subconstientului tau. Continue reading “Automatism sau vrem sa traim viata constient?”

spritual being 2

Despre viata, moarte si sinucidere

viata-moarteDespre viata si moarte

Viata ia multe forme, este ascunsa in toate lucrurile materiale care exista, nu doar in natura, animale sau oameni. Viata este nevazuta, se prelungeste in afara corpului vizibil, se intinde spre orizont, trece de el si se continua la infinit. Viata este mai presus de repiratie, mancare sau somn, viata este iubire nemarginita, restul este doar un vis. Am auzit pe cineva spunand ca abia dupa ce murim incepe adevarata viata. Asa o fi. Ceea ce am vrut sa spun pana aici este ca moartea este doar un element din cadrul vietii, viata cuprinzand si moartea, asa este ea de mare. Moartea este obligatorie fara ca totusi sa pierdem viata. Este o contradictie, pentru ca asa am fost invatati sa gandim, totusi este ceea ce religia a incercat sa ne spuna de mult timp. Raiul si iadul sut concepte cunoscute, si ele de fapt sunt simboluri ale existentei acelui “ceva” a vietii dupa moarte. As dori sa reamintesc prin asta ca raiul acela poate exista, atat timp cat credem in el, si cat timp actionam in numele unei energii pozitive menite sa ne indrepte inspre acea directie luminoasa.
Ati incercat sa stati o zi nemancati? Adica sa tineti post? Daca da, ati observat atunci ca tot felul de sentimente ciudate apar: stari de nervozitate, de tristete, senzatia ca trebuie sa mancam, ca altfel… Altfel ce? Murim?
Cu cat frica de moarte e mai mare cu atat va fi si imposibilitatea de a tine post negru mai mare. Cu cat credinta e mai mare, cu atat mai usor ne va fi sa luam o zi de tacere, post si rugaciune. De ce? Ca sa ne golim mintea si sa facem fata starilor tensionate interioare. Cu cat facem fata sentimentelor ascunse, scotandu-le la suprafata, cu atat ne este mai usor sa ascceptam viata si moartea. Acestea sunt doua concepte oricum. Negru alb, noapte zi, moarte, viata. Cine practica yoga sau meditatia, sau rugaciunea stie undeva in adancul sau ca suntem suflete mai intai, si apoi corpuri. Suntem lumina, suntem energie si iubire care nu poate disparea, ne transformam, este adevarat, luand forma corpurilor, pentru ca mai apoi sa ne intoarcem in lumina.

Despre sinucidere

Si totusi corpurile se dizolva mai devreme sau mai tarziu. Cum facem fata?
Lasam lucrurile asa cum sunt, le primim, fara sa reactionam prea mult. Nu e nimic de facut. Doar de observat senzatiile, tristetea, suferinta. Sunt parte din viata. Si daca o persoana apropiata a ales sinuciderea? Cum o acceptam? Vom simti cu siguranta un gol mare in stomac, incercand sa invinuim pe toata lumea, inclusiv pe noi insine, cei care am ramas. Adevarul este ca nu este vina nimanui. Sinuciderea este doar o alegere facuta de cel ce a plecat. Pentru acea persoana, acest lucru a fost o rezolvare a unor probleme. Persoana respectiva s-a gandit mai putin la cei din jur, si mai mult la el/ea.
S-a gandit la o modalitate de a pune capat unei suferinte sau unei situatii care i se parea fara alta rezolvare. Chiar daca din afara situatia de viata a unui sinucigas ni se pare simpla, pentru persoana in cauza a fost una tragica. Dar sa nu judecam acest lucru, pentru ca oamenii vad viata diferit. Ceea ce mie mi se pare greu, altuia i se pare usor. Cel ce a plecat ori a ajuns la o stare de inconstienta mare, fie prin droguri, alcool –unde claritatea gandirii nu mai exista, fie a fost tulburat de emotii, depresii mari, care nu au avut nici o legatura cu familia.
De obicei cand cineva vrea sa iasa dintr-o situatie cere ajutorul, cauta raspunsuri, accepta sprijin, daca nu, gaseste aceasta cale, mai putin benefica prin care nu-si da seama ca raneste pe multa lume.

Inainte sa te invinuiesti pentru moartea cuiva drag, ia-ti putin timp sa reflecti la urmatoarele despre aceasta persoana:

-era sensibil/a, avea toane?
-avea stari emotionale schimbatoare (trecea repede de la bucurie la tristete)
-era usor influentabil?
-era orgolios si ambitios (uneori canalizat pe aspecte negative)
-se inchidea in el/ea si iesea mai greu din aceste stari
-avea o neincredere mare in propria persoana (uneori manifestand accese de gelozie)
-era razbunator, neiertator
-persoana visatoare, uneori nerealista
-inflexibil la schimbare (suferind unele blocaje in anumite aspecte ale vietii)
-idealist (nu poate accepta realitatea)

Acest timp de persoane sunt oameni mai sensibili care cu greu pot fi ajutati, pentru ca in primul rand sunt prea orgoliosi sa accepte ajutorul, sau nu asculta, fiind foarte interiorizati. Pot fi tipul descris prin deficit de atentie, nu isi poate mentine focusul asupra unei sarcini pentru prea mult timp, isi pierde rabdarea si se enerveaza repede. Unii sunt usor manevrabili, iar altii dimpotriva, sunt prea incapatanati –deci extremele. Sunt fie idealisti fie fixati pe anumite idei, neacceptand viata cu bune si cu rele. Continue reading “Despre viata, moarte si sinucidere”

spritual being 2

Cel mai fericit om din lume

cel mai fericit omNe-am obişnuit să credem că fericirea este ca o probă olimpică pentru a avea mai mult succes, plăceri şi multe lucruri.
Acum, cercetătorii Laboratorului de Neuroştiinţă Afectivă a Universităţii Wisconsin ne surprind cu rezultatele lor.
Cel mai fericit om de pe planetă este un individ care trăieşte într-o chilie de doi pe doi, nu este nici proprietarul, nici directorul vreunei companii din revista Fortune 500, nu întreţine relaţii sexuale de mai mult de 30 de ani, nu este dependent de celular, nu are Blackberry, nu merge la sala de gimnastică şi nici nu conduce un BMW, nu se îmbracă de la Armani, nici de la Hugo Boss, nu cunoaşte nici Prozacul, nici Viagra, sau Extasy şi nici nu bea Coca-Cola.
Numele său este Matthieu Ricard, francez, occidental prin naştere, budist prin convingere şi unicul, dintre 100 de voluntari, al cărui creier nu numai că a primit calificativul maxim de fericire prevăzut de cercetatori (-0.3), dar a ieşit complet din “fericirometru”: -0.45.
Cei 256 de senzori şi zeci de rezonanţe magnetice la care a fost supus, de-a lungul mai multor ani, pentru a valida experimentul, nu mint: acolo unde nivelele simplilor muritori este ridicat – stres, curaj, frustrare – în creierul lui Ricard, aceste senzaţii negative practic nu există.
În schimb, acolo unde majoritatea voluntarilor a prezentat nivele foarte scăzute – satisfacţie şi împlinire existenţială – Ricard a depăşit toţi indicii.
Şi aceasta, în toate şi în fiecare din senzaţiile pozitive, de unde şi titlul de “cel mai fericit om de pe planetă” (www.elmundo.es, 22 aprilie).
Paradoxul cazului nu este că el e un om fericit, ci cum a ajuns acolo, desprinzându-se de tot ceea ce occidentalii credem că ne aduce fericirea: credinţa într-un Dumnezeu salvator, reuşita profesională, descoperirile ştiinţifice, bani, bunurile, relaţiile umane şi consumul, consumul, consumul…
Iar Ricard nu este străin de nimic din toate acestea, fiind fiul unui membru emerit al Academiei Franceze, Jean François Revel, Ricard nu s-a lăsat influenţat nici de ateismul tatălui său, nici de credinţa primită la naştere. Nici măcar studiile personale de genetică celulară, la Institutul Pasteur, nu i-au adus satisfacţie.
Cu lumea la picioarele sale şi pe punctul de a deveni o eminenţă ştiinţifică, într-o bună zi a decis că nu aceasta era ce-şi dorea de la viaţă.
A plecat în Himalaia, a adoptat celibatul şi sărăcia călugărilor, a învăţat să citească tibetana clasică şi a început o viaţă nouă, de la zero.

Azi este mâna dreaptă a lui Dalai Lama şi a donat milioane de euro – produsul vânzărilor cărţilor sale – mănăstirilor şi operelor de caritate.
Dar aceasta nu este cauza, ci consecinţa fericirii sale.
Cauza trebuie căutată în altă parte, zice şeful studiului, Richard J. Davidson, şi nu e nici mister, nici graţie divină: se cheamă plasticitatea minţii.
Este capacitatea umană de a modifica fizic creierul, cu ajutorul gândurilor pe care le alegem. Precum muşchii corpului, creierul dezvoltă si întăreşte neuronii pe care îi utilizăm mai mult. Continue reading “Cel mai fericit om din lume”

spritual being 2

Totul este schimbator

transformareInvatatura fundamentala a vietii este cea despre impermanenta.
Adevarul fundamental al fiecarei existente este acela ca totul se schimba.
Construirea ego-ului, sinelui rotund si impresionant este astfel in zadar, daca totul se schimba.
Nu ne putem gasi pacea si linistea daca nu acceptam ca totul este schimbator. Dar, din pacate, chiar daca acest lucru este adevarat, greu este sa-l acceptam. Suferim pentru ca nu suntem capabili sa acceptam adevarul si realitatea impermanentei.
Ceea ce este etern exista din cauza non- eternitatii. Ceea ce este bun exista din cauza raului. Prin contrast se defineste fiecare lucru. Pentru a ne descoperi pe noi insine, pentru a descoperi fericirea, bucuria, trebuie sa trecem si prin durere si suferinta. Sunt doar fete ale aceleiasi monede. De aceea tot ce urca si coboara. Placerea alterneaza cu dificultatea. Daca nu ar exista momente dificile, cand si-ar mai face omul autocritica, cand s-ar mai intreba el daca drumul sau este cel bun? Daca omul nu ar cunoaste suferinta, cum i-ar mai putea el ajuta pe cei din jur cand sunt la nevoie, stiind astfel cum se simt acestia in momentele grele, si cat de binevenit este cateodata ajutorul. Dificultatile sunt deci prilej de evolutie. Nu sunt de dorit, dar au rolul lor. Cand avem probleme, invataturile vieti sunt mai usor de acceptat. Ideal este sa le acceptam si in celelalte momente.
Pentru ca totul este schimbator. Si tot ce urca si coboara.
Partea buna a povestii: conform aceluiasi principiu, tot ce coboara, urca.
Cum spunea balada aceea: “Nothing lasts forever, even cold November Rain”.

“Niciodata sa nu intrebi pe cineva ce este bine si ce este rau. Viata este un experiment ca sa afli.
Intotdeauna fii deschis, mereu pregatit sa mergi pe cai noi. Cine stie? Chiar daca se dovedeste a fi fara rost, este totusi o experienta.” (Osho)

“Durerea este cea care sparge cochilia care va acopera judecata”. (Khalil Gibran)
Continue reading “Totul este schimbator”

spritual being 2

Yoga este pentru oricine?

meditatieSpiritualitatea indiana, yoga, Buddha, meditatie sunt concepte de care lumea occidentala se simte foarte atrasa. Pe mine m-au fascinat inca din adolescenta, iar Mircea Eliade era scriitorul meu preferat. Mi-am cumparat carti de yoga cu poze, am incercat…dar nu mi-a iesit. Mai ales ca stiam ca yoga este pentru asceti, noi cei care traim in lumea mare si libera nu avem cum sa atingem Nirvana. Invidiam o colega care mergea la Bucuresti in fiecare sfarsit de saptamana sa faca yoga cu unu, i se zicea Bivolaru, pe atunci un tip nu foarte celebru.
Intre timp lucrurile s-au schimbat, am ajuns in Bucuresti, si cumva drumul meu a fost in asa fel incat am intalnit si sansa de a face yoga. Asta pentru ca s-au schimbat multe in acceptarea pe care oamenii o au fata de aceasta practica si nu mai este oarecum exclusivista, in sensul de doar cei “in curs de sau aproape iluminati” au acces la ea. Acum o practica multi, mai mult sau mai putin ca aerobic, in functie de profunzimile fiecaruia, ca sa spun asa. Tocmai pentru a da o profunzime aerobicului, am pus mana pe o carte sa studiez problema acum cand am dublu de ani fata de cand citeam Maitreyi. Bineinteles ca avand de ales, am preferat Eliade. Mircea Eliade. “Yoga, nemurire si libertate”.

Sunt 4 concepte fundamentale in spiritualitatea indiana: karman, maya, nirvana, yoga. India a cautat sa inteleaga cu precadere:
1. karman– legea cauzalitatii universale care solidarizeaza omul cu cosmosul
2. maya– procesul misterios care genereaza si sustine cosmosul, facand posibila aceasta reintoarcere a existentelor: maya, iluzia cosmica suportata (si mai rau, valorizata) de catre om
3. realitatea absolutia situata undeva dincolo de iluzia cosmica tesuta de maya si dincolo de experienta umana conditionata de karman. Fiinta pura, oricare ar fi numele prin care ea ar fi desemnata: Sinele (atman), neconditionatul, Nirvana.
4. mijloacele pentru atingerea fiintei, tehnicile adecvate obtinerii eliberarii finale, aceasta suma de mijloace numindu-se yoga.
Teoriile si practicile yoga permit raportarea la toate conceptele de baza ale spiritualitatii.
Etimologic yoga provine din radacina yyi “a lega laolalta”, “a tine strans” , “a pune in jug”, care determina si latinescu “jungere”. Cuvantul yoga serveste in general desemnarea unei tehnici de asceza, a unor metode de meditatie.

postura yogaYoga implica mai intai detasarea omului de materie, emanciparea in raport cu lumea. Accentul se pune pe efortul omului (“a pune la jug”), pe autodisciplina sa, datorita careia el poate obtine concentrarea spiritului. “A lega laolalta”, “a tine strans”, “a pune la jug” toate acestea au drept scop sa unifice spiritul, sa suprime automatismele constiintei profane. Caracteristica pentru yoga nu este doar partea sa practica, ci mai ales cea initiatica. Yoga nu se invata de unul singur, este nevoie de indrumarea unui maestru (guru).
Experienta umana, oricare i-ar fi natura, genereaza suferinta. “Corpul este durere fiindca este lacasul durerii: simturile, obiectele, perceptiile sunt suferinta, deoarece conduc la suferinta. Si totusi, aceasta durere universala nu duce la o “filosofie pesimista”. Nu esueaza in disperare. Revelatia durerii ca lege a existentei umane poate fi o conditie sine qua non a eliberarii. Suferinta capata o valoare stimulatoare, pozitiva.

Eliberarea de suferinta este scopul tuturor filosofiilor indiene, si aceasta se face prin “cunoastere”. Doar prin cunoastere omul se trezeste din realitatile lumii fenomenale. Efectul va fi regasirea propriului centru, contopirea cu adevaratul spirit (atman). Va suna cunoscut, eventual crestin?
Suferinta nu se datoreaza pedepsei divine, ci ignorantei cu privirea la adevarata natura a sufletului, ignoranta care ne face sa-l confundam cu exerienta psihomentala. Se confunda spiritul cu activitatea simturilor, sentimentele, gandurile si volutiunile. Continue reading “Yoga este pentru oricine?”