Dumitru Constantin Dulcan – “În spatele tuturor lucrurilor se află Dumnezeu”
E medic neurolog şi psihiatru, doctor în ştiinţe medicale, bun cunoscător al filosofiei ştiinţei şi pionier în scrierile din domeniul conştiinţei.
O minte strălucită, cu o curiozitate ştiinţifică ieşită din comun, care nu încetează să caute răspuns la marile întrebări ale existenţei. Nu doar distincţiile medicale internaţionale i-au adus recunoaşterea, ci şi curajul de a răsturna viziunea materialistă asupra lumii, demonstrând, într-o carte publicată prima oară în 1981, că există o “minte universală”, care ordonează şi coordonează toate lucrurile din jur. “Inteligenţa materiei”, cartea care a bulversat lumea ştiinţifică românească, a fost bestsellerul acelor ani. Au existat chiar voci care au considerat-o demnă de premiul Nobel. Ascensiunea ei a fost curmată brusc de regimul comunist, speriat de ideile prea îndrăzneţe pe care le susţinea. A fost retrasă de la Premiul Academiei Române, care i s-a înmânat abia la a doua ediţie, în 1992. După mai bine de trei decenii de la apariţie, cele mai multe din intuiţiile domnului profesor Dulcan au fost confirmate de ştiinţa actuală. Dacă destinul cărţii i-ar fi fost favorabil şi ar fi beneficiat la timp de o traducere, numele lui Dumitru Constantin Dulcan ne-ar fi reprezentat azi la nivel internaţional, aşezat cu mândrie alături de al celorlalţi trei mari promotori ai Noii Spiritualităţi: Stanislav Grof, Ervin Laszlo şi Peter Russell.
Dimineaţă de vară
– Domnule doctor, vă propun să pornim pe firul biografiei. Întreaga dvs. viaţă aţi dedicat-o studiului. Ce v-a condus spre ceea ce sunteţi astăzi? Aţi simţit fascinaţia pentru cunoaştere de mic?
– De foarte mic. Îmi amintesc o dimineaţă de vară din satul meu argeşean, Mârghia. Eram copil. Dormisem pe prispă şi m-am trezit cu faţa spre răsărit. Cerul avea o culoare înnebunitor de frumoasă şi, privindu-l, mi se părea că mi se adresează, că vrea să-mi spună, uite, exist! Existam, dar nu ştiam ce sens are viaţa. Eram prea mic ca să-mi pot răspunde. Dar mi-am propus atunci să aflu. Ştiu că pare de necrezut, dar de la vârsta aceea, mi-am făcut, pas cu pas, un program de instruire pe care nu l-am mai abandonat niciodată.
– Aţi studiat medicina. De ce, dintre toate disciplinele, aţi ales tocmai neurologia?
– Era parte din planul făcut în copilărie. Am intuit de mic că medicina îmi poate oferi ceea ce eu nu puteam afla doar din cărţi. Iar neurologia mă ajuta să descifrez complexitatea creierului uman. Creierul e cel care deţine misterul întregii noastre existenţe. Înţelegând creierul, înţelegem în bună parte funcţionalitatea organismului viu. După absolvirea Medicinei, am urmat însă şi cursuri serale de iniţiere muzicală, de istoria culturii şi civilizaţiei. Am citit fizică, matematică, istoria religiilor şi filosofie. Şcoala îmi impunea concepţia ei materialistă, religiile îmi spuneau că există un Dumnezeu. N-aveam decât o finalitate în toate căutările mele: să aflu cine are dreptate şi să răspund întrebării din copilărie: cine sunt eu? După ce am terminat facultatea, căutând să văd dacă e adevărat ce postulează ştiinţa, cum că lumea anorganică (pietrele, apa) face la un moment dat saltul spre lumea organică (spre viu), într-o seară a anului 1976, am avut revelaţia răspunsului. Dacă nu introducem în această ecuaţie o raţiune de dincolo de noi, pietrele niciodată n-or să ajungă Adam şi Eva.
Există o inteligenţă a materiei
– O revelaţie care a dus, patru ani mai târziu, la apariţia “Inteligenţei materiei”. Cartea a făcut vâlvă la vremea ei prin teoriile pe care le propunea. I-aţi putea rezuma conţinutul pentru cititorii revistei noastre?
– Dacă ar trebui să rezum într-o frază ce am scris în cartea asta, aş spune aşa: există o inteligenţă a materiei. Orice manifestare din univers, începând de la macrocosmos şi până la microcosmos, are ca substrat o inteligenţă. De pildă, doi atomi de hidrogen şi unul de oxigen vor da întotdeauna o moleculă de apă, nu altceva. Până şi particulele, cuantele, au un rudiment de inteligenţă al lor. Exact asta încerc să arăt în cele peste 300 de pagini ale cărţii, survolând toate sursele de informaţie accesibile, de la ştiinţă la religie, de la experimentul de laborator la experienţa personală ca medic neurolog. Cu alte cuvinte, demonstrez că în spatele tuturor lucrurilor se află Dumnezeu. Ca să scriu această carte, am citit materia multor discipline universitare. Astăzi, bazându-mă pe o cunoaştere ştiinţifică, pot afirma cu certitudine că lucrurile nu au pornit dintr-o întâmplare şi viaţa nu e accidentală pe pământ, aşa cum spun manualele de biologie. Ba mai mult, afirm că universul se sprijină pe legi morale. Am ajuns la concluzia că şi creierul respectă un cod etic, un cod moral, similar cu al marilor religii. Cum ştim asta? Iată un experiment. La începutul anilor 2000, la Universitatea Wisconsin, s-au făcut cercetări pe călugări tibetani. S-a constatat că la emoţiile pozitive – empatie, respect, admiraţie etc – se activa o arie din lobul frontal stâng, în timp ce trăirea sentimentelor negative activa o arie din lobul frontal drept. În consecinţă, creierul face o distincţie între bine şi rău. Dar creierul e o masă de carne şi nu are cum să facă selecţia între bine şi rău doar prin sine. E clar că există o conştiinţă care face această triere, iar ea se supune la rândul ei unei legi morale, altfel cum ar face-o? Deci, legea lui Dumnezeu este legea Binelui. Dar poate argumentul acesta nu e suficient ca să înţelegeţi de ce universul e construit pe tiparul Binelui. Vă dau alt exemplu, la nivel de chimie: gândurile negative la nivel de chimie a sângelui determină în corp un viraj spre aciditate (care înseamnă îmbătrânire, boală, degenerescenţă). Faptele pozitive şi senine duc corpul către un ph alcalin, care se traduce prin longevitate şi vitalitate. Până şi ADN-ul nostru face diferenţa între bine şi rău. S-a luat o probă de ADN de la un individ, a fost dusă la distanţă şi monitorizată prin mijloace de laborator. Asupra individului s-au exercitat diverse influenţe, negative sau pozitive. La cele negative, spirala ADN-ului se contracta, la cele pozitive se decontracta. Până şi în ADN-ul nostru sunt înscrise premisele sănătăţii şi bolii.
Devenim ceea ce gândim
– Boala e prin urmare rezultatul tuturor influenţelor negative?
– Venim pe pământ pentru a evolua, dar prin erori repetate ne creăm nişte dezechilibre, nişte energii negative, care nasc suferinţa.
– Suferinţa este rezultatul comportamentului nostru, care a ajuns, de-a lungul secolelor, să fie într-un mare dezacord cu biologia noastră şi cu legile fiinţării noastre. N-am fost creaţi de Dumnezeu să suferim, biologia noastră o demonstrează: avem nevoie de fericire. În concluzie, devenim ceea ce gândim, sănătoşi sau bolnavi, fericiţi sau nefericiţi. Chiar şi la nivelul creierului, înnoirea celulelor noastre nervoase este favorizată de o gândire constructivă, optimistă şi este inhibată de agresivitate, furie şi depresie.
– Orice emoţie negativă blochează celulele sistemului imunitar pentru cinci, şase ore. Asta înseamnă că un gând de invidie, de răutate, un necaz ne lasă organismul fără apărare pentru câteva ore. Ştim din descoperirile fizicii cuantice că orice gând are un substrat de câmp, acest câmp are efect de dispersie, se propagă în spaţiu. Când ne gândim insistent la un lucru, îl creăm în planul de dincolo de noi, iar el se întoarce la noi. Putem, deci, face rău cu un gând, nu numai nouă, ci şi celorlalţi din jur şi întreg universului. Am avut ocazia să verific şi în practică lucrurile astea. Pacienţii optimişti, ferm convinşi că se vor vindeca, îşi ajutau organismul să lupte cu boala şi chiar se recuperau. Ceilalţi, pesimiştii care se plângeau în permanenţă, se otrăveau cu propriile gânduri, iar starea lor se deteriora. Îmi pare rău că nu am avut resurse financiare să-mi fac un sanatoriu, în care să le vorbesc bolnavilor despre boala lor şi despre comportamentul care duce la vindecare. A învinge boala înseamnă, în primul rând, a o înţelege şi a nu te revolta contra ei.
– Autosugestia e foarte la modă în ziua de azi. Credeţi şi dvs. că am putea fi mai sănătoşi doar prin puterea gândului?
– Sunt şi boli care ne sunt date ca lecţii.
– Dar în cele mai multe cazuri, bolile noastre au cauze spirituale: invidia, răutatea, competiţia acerbă, egoismul şi dorinţa de răzbunare, la care se adaugă frica şi stresul generat de o societate ultratehnologizată.
Stresul înseamnă moartea celulei. Încă de la anul 1000, Avicenna a făcut un experiment şi a pus un miel într-o cuşcă lângă cuşca unui lup. Mielul a murit, pur şi simplu, de frică.
Când ne e frică, nu se mai secretă chimia necesară şi celula moare. -Pe termen lung, asta înseamnă:
-scleroze,
-boli degenerative,
-Parkinson şi
-demenţă.
Ce să mai vorbim despre faptul că epoca noastră e una din epocile cu cele mai multe cazuri de depresii şi suicid.
-Ştiaţi că depresia este unul din factorii care favorizează apariţia bolii Alzheimer? Depresia este o otravă pentru organism. Ca să răspund însă la întrebare, ar trebui să înţelegem că nu ne putem păstra sănătatea decât gândind şi făcând binele, pentru a fi în armonie cu universul. Iisus avea dreptate când îndemna pe fiecare să-şi iubească aproapele ca pe sine însuşi.
“Când crezi, îţi mobilizezi toate mecanismele de vindecare”
– Faptul că aţi demonstrat ştiinţific existenţa lui Dumnezeu v-a întărit şi mai mult credinţa? V-aţi apropiat şi mai mult de Hristos?
– Eu nu cred în Iisus doar pentru că aşa am fost educat de părinţi. Sunt un intelectual trecut prin şcoli, care a căutat să-şi explice lumea. Dar dintre toate marile spirite care au trăit pe Terra (Buda, Confucius, Pitagora etc) Iisus are cea mai perfectă acoperire ştiinţifică. Am luat rând pe rând toate noţiunile predicate de el şi toate pot fi explicate în termenii ştiinţelor actuale. Vă dau doar un exemplu. Ce înseamnă iertarea?
-Din punct de vedere spiritual, înseamnă pace şi armonie.
-Din punct de vedere ştiinţific, prin iertare, la nivel de ADN, modelul negativ este pur şi simplu şters şi se instalează în corp o bună chimie şi un echilibru energetic. E fantastic, e pur şi simplu ca resetarea unui computer. Despre puterea credinţei, am vorbit deja. Iisus ar fi putut zice “eu te-am vindecat”, dar a ales să spună “credinţa ta te-a vindecat”. Când crezi, îţi mobilizezi toate mecanismele de vindecare. Dar a şti că Dumnezeu există nu e totul. Doar religia îţi dă trăirea emoţiei transformatoare, acea deschidere a sufletului prin care trăieşti cu adevărat relaţia cu Dumnezeu. Nu doar mersul la biserică e important, ci şi puterea rugăciunii pe care o poţi face oriunde.
– Mai sunt oare canoanele şi dogmele Bisericii în acord cu spiritul vremurilor noastre?
– Din păcate, istoria ne dovedeşte că şi ştiinţa a greşit, negându-l pe Dumnezeu, şi Biserica a greşit, arzându-l pe Giordano Bruno pe rug sau condamnându-l pe Galilei. 200 de ani i-au trebuit Bisericii să accepte că pământul se învârte în jurul soarelui şi nu invers. În viitor, ştiinţa şi religia trebuie să-şi dea mâna, să se întâlnească la jumătate de drum, pentru a ajunge la o singură teorie care explică lumea. Orice excludere a unei părţi sau aducere la exagerare a alteia duce la rigiditate sau fanatism. Fundamentaliştii susţin că la Dumnezeu nu se ajunge decât pe o singură cale. Şi totuşi, Dumnezeu însuşi ne spune prin o mie de surse că drumurile spre el sunt nenumărate. Vârful muntelui e unul singur, indiferent pe ce versant îl urci. Până la urmă, religiile vor ajunge la o concordie universală. Nu este admisibil să spun că, dacă eu sunt ortodox, iar tu catolic, eu sunt agreat de Dumnezeu, şi tu nu.
– Criza lumii de azi nu e şi o criză a spiritului?
– Criza lumii actuale este în primul rând o criză morală, pentru că oamenii nu ştiu cine sunt cu adevărat. Omenirea se îndreaptă spre o nouă conştiinţă, spre o nouă umanitate. Suntem într-un moment de cotitură. În următorii 10, 15 ani, vom ajunge în cu totul altă lume, o lume a spiritualităţii. Această aliniere a planetelor care s-a produs acum nu e doar un detaliu de ordinul amuzamentului catastrofic. Este o realitate astronomică. N-o să ne crească cinci mâini, cu siguranţă! Schimbările vor fi la nivel de conştiinţă. Intrăm într-o zonă de energie cu o frecvenţă mult mai înaltă decât cea în care eram. Asta va produce mutaţii fundamentale în creier şi la nivel de ADN. Deja s-au făcut teste pe un lot de copii născuţi între 1982-1983 şi s-a constatat că nivelul lor de inteligenţă e mult peste nivelul stabilit anterior pentru genii. Se crede şi că ADN-ul nostru ar putea să ajungă, în plan energetic, la 36 de spirale în loc de 2. Aproape îmi pare rău ca nu am vârsta s-o mai trăiesc.
Lumea viitoare va fi a spiritualităţii şi a celor supradotaţi.
“Îi mulţumesc lui Dumnezeu că nu m-a făcut o frunză”
– V-aţi dedicat întreaga viaţă eforturilor de a cunoaşte. A meritat? Se spune că atunci când înţelegi totul, viaţa devine mai tristă.
– Din contră, cunoaşterea aduce cea mai mare bucurie. Ea aduce adevărul despre tine. E exact cum spune Iisus, “şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi”. Să înţelegi lumea îţi aduce o eliberare enormă de erori de gândire şi prejudecăţi. Îţi dă bucuria de a descoperi singur resorturi şi corespondenţe. Îi mulţumesc lui Dumnezeu că nu m-a făcut o frunză, o piatră sau un câine. Că mi-a dat posibilitatea să fiu om şi să ajung să ştiu ceea ce ştiu. E extraordinar să poţi afla cine eşti, de unde vii şi încotro te duci.
– Şi cine suntem noi, oamenii? Poate ştiinţa de azi să răspundă la o întrebare cu care filosofia se chinuie de milenii?
– Suntem conştiinţă întrupată şi suntem nemuritori.
Timpul nostru în raport cu timpul de dincolo este doar o clipă fără importanţă. Venim de undeva şi plecăm spre altceva, viaţa pe Pământ e doar o scurtă vizită, o lecţie pentru evoluţia noastră. Facem cu toţii parte dintr-un plan divin şi suntem trimişi aici cu o misiune. Venim cu un bagaj de talente şi predispoziţii care servesc misiunii noastre pe pământ. Despre lucrurile acestea putem afla mai multe de la cei care au traversat experienţa morţii clinice.
– Aţi întâlnit, în practica dvs. medicală, cazuri de moarte clinică? Ce ne spune experienţa lor?
– Experienţa morţii clinice pledează pentru existenţa unei alte dimensiuni, spirituală, în univers, dincolo de cea a lumii de pe Pământ, în care trăim adevărata noastră viaţă. Cei care au trecut prin moartea clinică şi au descris lumea de dincolo vorbesc despre întâlnirea cu o Fiinţă de Lumină, pe care o asimilează cu Dumnezeu.
Continue reading “Dumitru Constantin Dulcan despre Dumnezeu” →
Aceasta poezie este scrisa la intrarea in biserica de la Sadinca, jud. Sibiu, loc unde s-au pus bazele unei mici manastiri condusa de parintele-calugar David. Este o poezie atat de frumoasa pe cat de adevarata care descrie cu fidelitate efemeritatea vietii. Sensibilitatea se desprinde din aceste versuri si ne face sa ne dam seama de lucrurile cu adevarat importante din viata. Viata ca un tren ce se deplaseaza rapid, cu scurte opriri de unde coboara, pe parcurs, cei pe care-i iubim, nestiind cand va fi randul nostru. Trist, dar foarte frumos scris, si foarte adevarat:
Virginia Satir este o psihoterapeuta americana, autoare a multor carti despre terapia familiei, este initiatoare a unor teorii ce stau la baza programarii neuro-lingvistice. Prima oara cand am auzit de aceasta autoare a fost din interviurile lui Richard Bandler, care intotdeauna a vorbit cu o mare admiratie despre ea. Iar cine l-a citit pe Bandler (autor a multor carti de Nlp) stie ca el isi exprima rareori admiratia fata de cineva, mai ales cineva din acest domeniu (al psihologie)i. Asa ca mi-am zis ca trebuie sa fie o autoare tare buna.
O carte deosebita scrisa de un om deosebit, Anita Moorjani, care aproape a murit, iar toata aceasta experienta in apropierea mortii a facut-o sa realizeze importanta trairii vietii pe deplin. Bolile sunt diferite, iar bolnavii de cancer au unele lucruri in comun, majoritatea au frustrari diverse. Boala nu vine din prea multa fericire, viata are multe incercari iar felul in care reactionam la ele difera, pentru ca unii sunt mai puternici ca personalitate, iar altii mai sensibili. Unii au mai multe responsabilitati pe care ar vrea sa nu le aiba, iar rezistenta la incercarile vietii e cea mai problematica, pentru ca atunci cand acceptam tot ceea ce vine si vedem partea pozitiva, e mai usor sa trecem peste orice. 
A crea un echilibru intre spiritualitate si prosperitate este foarte important. Banii sunt o forma de energie care poate fi folosita in scopuri bune atunci cand fluxul ei este pozitiv. Daca ai bani din belsug, atunci ii poti ajuta pe altii in cautarile lor spirituale, emotional si fizic sau in oricare aspect al vietii lor. Atunci ciclul a da/a primi se repeta. Cu cat oferi mai mult, cu atat vei primi mai mult.
“How to make friends” este o carte scrisa de Ruth Macconville, destinata, in mod surprinzator, copilor cu varsta intre 9-12 ani. Este structurata in 26 de capitole, avand ilustratii si exercitii pentru copii. O carte destinata profesorilor care sa-i indrume pe cei mici cum sa socializeze si sa-si faca noi prieteni. Acum suntem mari, dar atitudinea fata de ceilalti si capacitatea de a ne mentine prietenii, vin din copilarie. Totusi putem sa ne mai revizuim aceste atitudini, si sa-i invatam si pe cei mici, si de ce nu…sa invatam si noi o data cu ei:
Un rege avea un fiu destept si curajos. Ca sa-l pregateasca pentru a infrunta viata, il trimise la un batran intelept. 
Cu ceva timp in urma aparea in Rusia, concomintent la doua edituri diferite, “Karma sau armonia dintre fizic, psihic si destin” o carte care prin argumente intemeiate pe fapte concrete, a dinamitat intreg edificiul filozofiei materialiste afirmand si demonstrand cu fapte greu de contrazis prioritatea spiritului asupra materiei. Autorul lucrarii, Serghei Nikolaevici Lazarev, un cunoscut bioenergetician rus, a facut o descoperire care ar putea revolutiona intreaga conceptie contemporana asupra diagnosticarii si tratarii bolilor.
In cartea sa “Cum imposibilul devine posibil”, Robert Anthony ne vorbeste despre importanta acceptarii unei situatii asa cum este. In zilele noastre ne-am invatat cu o anumita viteza, cea a internetului, a mancarii, trebuie sa se prepare rapid, si sa mai fie si sanatoasa pe deasupra. Iar cand apare o problema si aceea trebuie sa dispara cat mai repede. Lumea se intreaba adesea de ce lucrurile sunt incorecte pentru ei, de ce numai lor li se intampla toate necazurile de pe lume. Dar daca studiem fizica cuantica putem observa ca universul are o ordine haotica a sa, adica o dezordine ordonata de fapt, si ca nimic nu e intamplator, si ca tot ce ni se intampla este efectul unui gand, a unei actiuni trecute. Nu exista nici o solutie mai buna decat sa acceptam ceea ce traim, si orice problema vine, sa o acceptam mai intai, fara sa ne enervam prea mult, iar din acel calm va veni si o solutie buna. Robert Anthony are teoria ca orice problema vine ca noi sa invatam din ea, si ca degeaba ii cautam o solutie rapida, daca peste ceva timp ne vom confrunta cu o problema asemanatoare pentru ca nu am invatat nimic din anterioara. 
Interviu CNBC cu Warren Buffett, al doilea dintre cei mai bogati din lume, care a donat 31 milioane dolari pentru caritate. Cateva aspecte foarte interesante ale vietii lui:
Baza vietii spirituale a fost cel mai bine descrisa de Apostolul Pavel. El a notat una dintre cele mai importante dezvaluiri ale lui Dumnezeu: “Si acum raman acestea trei: credinta nadejdea si dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.” (1 Cor. 13, 13) El spune:”Si acum raman” cu alte cuvinte, asta este ceea ce dainuie, asta este ceea ce ramane, asta este ceea ce rezista.
Intregul sistem educational si de pregatire profesionala este un filtru extrem de elaborat vare pur si simplu elimina persoanele care sunt prea independente si care sunt capabile sa gandesca si care nu stiu cum sa accepte obedienta, pentru ca sunt o amenintare la adreda oricarei institutii statale – Noam Chomsky.
Părinții întotdeauna speră, iar speranțele lor devin otrăvitoare. Eu vă spun: iubiți-vă copiii și dați-le sentimentul că au fost doriți așa cum sunt. Ei n-au venit pe lume ca să vă îndeplinească vouă dorințele. Dacă vor face un lucru sau altul, nu trebuie să vă zdruncine dragostea pe care le-o purtați. Aceasta este necondiționată. Atunci va apărea o lume complet nouă. Oamenii se vor îndrepta automat spre lucrurile care le plac, își vor găsi calea spre a se împlini.
Desi doar o mica parte dintre cei care incearca sa urce pe culmile realizarilor omenesti ajung in apropierea varfului, e necesar sa existe o multime de cataratori. In caz contrar, varful ar fi in pericol de a nu mai fi escaladat de nimeni. Multimea oamenilor rataciti si uitati nu a trait fara rost, cata vreme a facut efortul de a urca.