spritual being 2

Importanta basmelor la copii

mamica copiiIn urmatoarele randuri vom afla ce importanta au basmele pentru copii, cum ii ajuta la dezvoltarea lor personala, si cum putem sa raspundem mai bine la intrebarile lor:

“- Mama, de ce frige focul?
– Pentru ca e fierbinte.
– Si de ce e fierbinte?
– Pentru ca lemnul arde si se transforma în energie.
– Si de ce se transforma în energie?

Conversatie de-a surda. Pe adulti îi irita aceasta cautare exasperata de motive, care îi pune în dificultate, ridicând pro- bleme la care de multe ori nici ei însisi nu au o solutie. Întrebarile pe care le pun copiii ramân asadar fara un raspuns propriu-zis, pâna ce se resemneaza si îsi reorienteaza demersul explorator într-o alta directie.
Explicatiile logico-rationale sunt absolut ininteligibile pentru copilul mic, care nu dispune înca de categorii de baza pentru a le putea recepta.
Asa se face ca “energia” devine un omulet verde care manânca lemn si scuipa foc.

– Mama, de ce bate vântul?
– Pentru ca aerul se deplaseaza din zonele cu presiune ridicata în cele cu presiune joasa.

Aha! “Zonele de presiune” devin niste formule magice care evoca tarâmuri unde Împaratul Vânt cutreiera în goana pe calul sau înaripat, oare de ce o fi gonind asa de tare, dar mai bine sa nu întreb, ca se supara mama.

Adultii cred ca ofera o informatie completa si exhaustiva atunci când îi explica în termeni rationali copilului cum se petrec fenomenele naturale. Dar copilul nu poate întelege aceste “explicatii”. Ele îi ramân în minte ca niste formule magice, pe care se va stradui sa le repete, când va fi cazul.
Vorbe, vorbe lipsite de înteles pentru copil, dar importante prin ceea ce adultul nici macar nu banuieste: pentru valoarea lor magica! Explicatiile logice ale adultilor devin pentru copiii mici “formule magice” incontestabile, care nu sunt pasibile de vreo critica, nu sunt inteligibile în continutul lor, dar au o semnificatie datorita sursei din care provin: Pe aceasta tema am scris o alta carte, Come rispondere ai perche dei nostri bambini (Cum sa raspundem la întrebarile copiilor nostri), RedEdizioni.

– Mi-a spus mie tata!
– ‘” si mie mi-a spus mama mea!

La urma urmei, ceea ce conteaza este confruntarea puterilor celor doi “vrajitori” care au pronuntat vorbele respective!
Basmul ne spune de ce, basmul vorbeste întotdeauna despre întelesul celor ce se petrec în lume.
Printul coboara pe fundul marii pentru a cauta inelul cu diamant pierdut de batrânul rege, ca s-o poata lua de sotie pe frumoasa printesa cu cosite de aur…
Cum reuseste printul sa coboare pe fundul marii fara tub de oxigen e absolut nerelevant pentru copil, el nu se întreaba niciodata cum se face ca inelele regilor ajung mereu în cele mai improbabile locuri si nici cum de se pun conditii atât de ciudate pentru o casatorie. Pentru copil este evident ca printul va coborî pe fundul marii, caci vrea s-o ia de sotie pe printesa, iar ajutorul miraculos acordat de Pestisorul de aur e aproape garantat: asa merg lucrurile în lumea basmelor, care lui îi este familiara! În basme animalele vorbesc, glasuiesc si plantele, si obiectele. Regele Marii e un domn barbos care locuieste sub apa, Soarele e un zeu razboinic ce calareste prin ceruri, Luna e o doamna palida, împodobita cu perle – în legatura cu toate acestea, paradoxal, copilul nu întreaba niciodata “de ce?” Pentru el este firesc ca orice element al lumii înconjuratoare sa fie animat, ca un sac sa vorbeasca sau un elefant sa-si ia zborul, si nu are nevoie de nici o explicatie.
De data asta, noi, adultii, ne putem însa întreba de ce. Pentru ca lumea vrajita a basmului e lumea în care copilul mic traieste zi cu zi, e lumea “magiei primitive”, în care au vietuit la începu- turile speciei toate popoarele si în care mai vietuiesc înca toti indivizii, la începuturile existentei lor. O lume pe care o cunoastem cu totii, chiar daca nu ne mai amintim ca am trait în ea pe vremea copilariei. E o lume în care toate sunt animate, în care vorbesc si obiectele si plantele, toate actionând în virtutea unei logici si urmarind o finalitate. E totodata o lume a luptelor, a biruintelor si a înfrângerilor dramatice.

Basmele pun întotdeauna o problema. În basm, prin defi- nitie, totul se termina cu bine, dar lucrurile nu merg totdeauna bine. Dimpotriva. Tipicul basmelor consta în a ne prezenta la început o situatie care, fericita sau nu, are doar un rol de intro- ducere rapida în drama în care curând va fi implicat prota- gonistul. Printii sunt pusi totdeauna sa savârseasca ispravi imposibile, ca sa nu-si piarda viata, printesele lipsite de aparare cad victime unor personaje malefice, copiii sunt prizonieri ai vrajitoarelor ce îi pun la îngrasat ca sa-i manânce.

Basmul îi duce pe copii de mâna spre iesirea din aceste situatii îngrozitoare. Tocmai în asta rezida valoarea basmului: în capacitatea lui de a prezenta în termeni imaginari, asadar usor de înteles pentru copil, o situatie dramatica de conflict grav, de posibila tragedie, si de a indica o cale de iesire din aceasta situatie. Basmul ne prezinta problema si solutia problemei, toate acestea în singurul limbaj accesibil unui copil- cel al fanteziei.

Basmele sunt pline de copii: copii abandonati în padure, copii chinuiti de mastere crude, copii care nu sunt iubiti, copii nedoriti, copii rataciti … Copiii din basme nu respecta niciodata interdictiile: deschid toate usile care ar trebui sa ramâna încuiate, se abat de la toate drumurile pe care ar fi trebuit sa mearga, se duc totdeauna exact unde n-ar trebui sa se duca. În felul acesta basmele îi vorbesc unui copil despre problemele cu care se confrunta zilnic: abandonul, lipsa de iubire, singuratate a, neascultarea, frica …

În basme copiii înving. Ei supravietuiesc în ciuda parintilor care îi abandoneaza, în ciuda masterelor rele, a vrajitoarelor nemiloase, înving împotriva unor figuri amenintatoare si mult mai puternice decât ei: basmele reprezinta pentru copii glasul sperantei.

Pe de alta parte, în basme nu apar numai copii: sunt si adolescenti, tineri, adulti si batrâni. Prin intermediul întâmplarilor prin care trec eroii, basmele anticipeaza viitoarele etape ale existentei, cu dificultatile ce vor putea sa apara si cu modali- tatile în care acestea pot fi depasite. În acest sens, basmele sunt pentru copil un curs complet de formare pentru viata. Continue reading “Importanta basmelor la copii”

spritual being 2

Fii eroul principal al vietii tale

povestea taAtunci cand suntem copii, noi suntem martorii felului in care comunica adultii, si este firesc sa le imitam comportamentul.
Ne vedem fratii mai mari, unchii si matusile, parintii si vecinii, angrenandu-se in relatii amoroase. Practic, nu fac altceva decat sa sufere, dar ei cred ca se iubesc. Vedem cum se cearta si abia asteptam sa crestem, ca sa putem face si noi acelasi lucru. Mentalitatea copiilor este de tipul: “Uau, ce amuzant tre sa fie!” Intreaga de care ajungem sa suferim se datoreaza faptului ca asistam la atatea mincinui atunci cand suntem inocenti, din care ne alcatuim apoi propria poveste personala. Am continuat sa-mi studiez astfel povestea vietii mele si am descoperit ca tot ce exista in ea avea legatura cu mine. Acest lucru este firesc, caci eu sunt centrul perceptiei mele, iar povestea nu face decat sa reflecte punctul meu de vedere. Principalul caracter care traieste in povestea mea are la baza un erou real, dar ceea ce cred eu despre mine nu este adevarat – nu este decat o poveste. Am creat eu insumi eroul numit “Miguel”, care nu reprezinta altceva decat o imagine bazata pe ceea ce am convenit eu insumi sa cred despre mine insumi. Mi-am proiectat apoi aceasta imagine asupra celor din jur, care au perceput-o, au modificat-o si au reactionat la ea in functie de propriile lor povesti personale.

Am descoperit apoi ca am creat asemenea imagini si in legatura cu celalalte personaje secundare din povestea mea.
Si acestea au la baza oameni care exista in realitate, dar tot ce cred eu despre ei tine de propria mea creatie. De pilda, am creat o eroina numita mama, un erou numit tata, cate un erou pentru fiecare din fratii si surorile mele, din prietenii mei, din iubitele mele chiar si pentru cainele si pisica mea. De cate ori intalnesc o persoana, o calific si emit anumite judecati bazate pe cunoasterea care exista in mintea mea. In acest fel, ii pot pastra imaginea in memoria mea.
In povestea mea, tu vei fi intotdeauna un erou secundar, creat de mine insumi si cu care interactionez. Tu proiectezi asuprea mea ceea ce doresti sa cred despre tine, iar eu modific aceasta perceptie in functie de ceea ce cred eu despre tine. Abia acum sunt convins ca esti cel care cred eu ca esti. Iti pot spune chiar ca “te cunosc”, desi in realitate nu te cunosc deloc. Tot ce cunosc este povestea pe care mi-am creat-o in legatura cu tine. Mi-a trebuit ceva timp sa inteleg ca unicul lucru pe care il cunosc este povestea mea personala, legata de mine insumi.

Am crezut ani de zile ca ma cunosc, pana cand am descoperit ca acest lucru nu era deloc adevarat.
Tot ce cunosteam erau convingerile mele legate de mine. Am descoperit apoi ca nu eram deloc cel care credeam ca sunt! Aceasta descoperire a fost extrem de interesanta, dar si inspaimantatoare, caci am realizat ca nu cunosc pe nimeni si nimeni nu ma cunoaste cu adevarat pe mine.
Adevarul este urmatorul: noi nu cunoastem decat ceea ce cunoastem, iar unicul lucru care il cunoastem cu adevarat este povestea noastra. De cate ori nu i-ati auzit pe oameni spunand: “Imi cunosc foarte bine copii; nu ar face niciodata asa ceva!” Chiar credeti ca va cunoasteti copii? Sau partenerul de viata? Ei bine, va asigur ca acest lucru nu este adevarat, la fel cum nici el nu va cunoaste pe dumneavoastra! Puteti fi sigur ca numeni nu va cunoaste cu adevarat, dar va cunoasteti macar pe dumneavoastra pe dumneavoastra insiva? Cunasteti cu adevarat pe cineva?

Candva credeam ca imi cunosc foarte bine mama, dar unicul lucru pe care il cunosc cu adevarat despre ea este rolul care i l-am atribuit eu insumi in povestea mea.

Mi-am creat o imagine pentru eroina din poveste care joaca rolul mamei mele. Tot ce cunosc despre ea este ceea ce cred despre ea. In realitate, nu am nici cea mai mica idee despre lucrurile care exista in mintea ei. Numai ea stie ce gandeste, si probabil nici ea nu se cunoaste mai bine pe sine.
Acest lucru este valabil si in ceea ce va priveste pe dumneavoastra. Probabil ca mama dumneavoastra poate sa jure ca va cunoaste foarte bine, dar credeti ca acest lucru este adevarat? Personal, eu nu cred. Stiti foarte bine ca ea nu are de unde sa stie ce exista in mintea dumneavoastra. Tot ce cunoaste ea este ceea ce crede despre dumneavoastra, adica aproape nimic. Nu sunteti decat un erou secundar in povestea ei, in care jucati rolul fiului sau fiicei. Mama dumneavoastra creeaza o imagine in ceea ce va priveste, dupa care spera sa va integrati in aceasta imagine. Ce credeti ca se intampla daca nu corespundeti acestei imagini pe care si-a facut-o in legatura cu dumneavoastra? Mama dumneavoastra se va simti ranita si va incerca sa va faca sa corespundeti acestei imagini. De aici, nevoia ei de a va controla, de a va spune ce trebuie sa faceti si ce nu, de a va transmite toate parerile ei in legatura cu modul in care ar trebui sa va traiti viata. Continue reading “Fii eroul principal al vietii tale”

spritual being 2

Legatura dintre emotii si sanatate

emotii sanatate

Se stie ca de-a lungul timpului s-a facut o mare legatura intre starea emotionala si cea fizica, ca sanatatea emotionala o determina pe cea fizica. In ce fel? Gandurile noastre determina emotiile, iar in functie de natura emotiilor vom trai niste stari care ne vor influenta sanatatea. Cu cat emotiile sunt mai pozitive, mai incarcate de recunostinta, de iubire, de generozitate, acceptare si iertare, cu atat starea noastra emotiionala va fi mai pozitiva.

In cartea “Dezvaluirea spiritului” de Jon Whale, se afla o schema cae ne ajuta sa ne identificam nivelul la care ne aflam din punct de vedere emotional. Personal, citind fragmente din aceasta carte am putut intelege de ce nu m-am putut niciodata apropia de anumite persoane, de ce altele imi erau antipatice, sau de ce au esuat alte relatii. Vorbesc de relatii de prietenie mai ales. Am inteles ca cu totii functionam pe anumite “frecvente”, si atunci cand suntem prea diferiti este greu sa ne adaptam unii la ceilalti, iar in acel moment are loc ruptura. Auzisem ca e normal, ca prieteniile dureaza atat timp cat ai nevoie sa inveti ceva de la persoana respectiva, si iata, ca intr-adevar asa e. De ce? Pentru ca o persoana pozitiva cu greu va putea rezista in preajma uneia pesimiste. O persoana conservatoare cu greu va sta langa una excentrica, o persoana ambitioasa nu va accepta delasatorii, lenesii. Pasivii cu greu vor accepta agresivii, curajosii pe cei fricosi-poate doar sa abuzeze de ei. Iar atunci cand lectia a fost invatata, fiecare va merge pe calea sa.

Haideti sa ne identificam emotiile si nivelul unde ne aflam pe scara sanatatii emotionale:

Seninatate, Calm, Toleranta, Stapanire, Incredere Pozitiv +5
Euforie, Armonie, Triumf, Abundenta, Coerenta Pozitiv +4
Bunavoie, Extaz, Entuziasm, Vitalitate, Ambitie Pozitiv +3
Avant, Apreciere, inflacarare, Recunoastere, Devotament Pozitiv +2
Conservatorism, Conservare, Moderatie, Independenta, Discretie Pozitiv +1
Indiferenta, Plictiseala, Letargie, Pasivitate Neutru 0,0
Respingere, Condamnare, Dispret, Critica, Antagonism Negativ -1
Furie, Agresivitate, Delincventa, Razvratire Negativ -2
Manipulare ascunsa, Ostilitate ascunsa, Rea-vointa secreta Negativ -3
Anxietate, Mila, Conformism, Tristete, Frica Negativ -4
Apatie, Descurajare, Suferinta, Nefericire, Dezintegrare Negativ -5

Integrarea celor unsprezece niveluri de sanatate in viata voastra este o chestiune simpla. Incercati sa faceti o lista cu oamenii pe care i-ati cunoscut sau pe care ii cunoasteti bine. Pot fi rude, vecini, colegi, politicieni, prim-ministri, presedinti, personaje istorice, personalitati de televiziune si media, reporteri de stiri si comentatori, de fapt ii puteti include pe toti cei pe care ii cunoasteti, vii sau decedati.
De exemplu, multe seriale de televiziune (gen telenovele) prezinta personaje care actioneaza in nivelurile inferioare cronice ale starii emotionale de pe scara, in timp ce scenaristii, care scriu comedii, folosesc, adesea, personaje care actioneaza la nivelurile superioare de sanatate emotionala. Dupa ce ati intocmit lista, comparati comportamentele fiecarei persoane cu cele unsprezece niveluri de snaatate emotionala, pentru a le determina nivelul emotional cronic sau de lunga durata. (Jon Whale)

Din spusele autorului am aflat ca in timp, el si-a cultivat pacea si iubirea interioara pentru ca mai apoi sa isi dea seama ca nu erau deajuns. In momentul in care incerca sa influenteze alti oameni, cei negativi profitau de el, si incercau sa-l aduca la un nivel scazut emotional. Atunci si-a dat seama ca trebuie sa aleaga cu atentie si sa se afle mereu in compania celor care sunt pe aceeasi frecventa cu el. Pentru a recunoaste mai bine acesti oameni iata caracteristicile acestor niveluri, mai in detaliu:

Nivel -5 -apatie, descurajare, suferinta, nefericire, dezintegrare

-cel mai scazut nivel de sanatate emotionala
-comportament antisocial
-nivelul dependentilor de droguri, alcoolici, dependenti de jocuri de noroc, sinucigasi, vagabonzi, traficanti de droguri, criminali
-nu vad rostul de a detine ceva, fac datorii care sunt rareori achitate.
-permit ca bunurile si proprietatea sa se deterioreze.
-se simt neajutorati si incapabili sa-si poarte de grija.
-se autodistrug, si ii demoralizeaza si pe ceilalti.
-isi pun bazele in pomeni si caritate.
-s-au saturat de viata, de lume, de societate, care pentru ei sunt supeficiale si nu mai prezinta interes.

Negativ -4 Anxietate, mila, conformism, tristete, frica

-coplesiti de frica
-ii ajuta pe ratati, bolnavi, nefericiti in scopul de a-i folosi pentru a-si demonstra generozitatea plina de mila, de compasiune si de intentii bune.
-aceste strategii fatarnice sunt folosite pentru a induce sentimente de vina si rusine in oamenii aflati la niveluri emotionale superioare pozitive.
-au o mare frisa de a-i rani pe ceilalti si nu intorc niciodata spatele cuiva, care, cred ei, ca se afla la nevoie.
-dau nenumarate justificari pentru esec, presupun ca nimeni nu este cu adevarat rau si ofera intotdeauna prezumtia pentru nevinovatie.
-prin faptul ca le fac tuturor hatarurile, ii servesc, le fac favoruri, dar refuza ceva in schimb, toate acestea ii impiedica pe jeajutorati sa-si recapete increderea in sine, in valoarea de sine si in demnitatea lor.
-copiii lor sunt tratati la fel. Acestia vor fi copii care vor vrea sa primeasca atentie si mila, vor plange mult, vor tipa, vor fi agresivi tocmai pentru a primi atentie, fara sa invete sa se simta bine cu ei insisi, sau sa se autoeduce.
-se agata de sentimentalism, tristete si suferinta pentru a se autoproteja si pentru a atrage sentimente de milam simpatie si empatie.
-isi fac mereu griji in privinta sanatatii, a accidentelor, a crimei si dezastrelor.
-paranoici si suspiciosi, aproape totul este amenintator: microbii, boala si criminalii se afla la fiecare colt, abia asteapta sa atace.
-prin urmare, nu-si asuma niciodata riscuri si sunt prea atenti, intrucat nu stiu niciodata ce s-ar putea intampla
-viata i-a tratat cumplit, se plang ei, sunt melancolici, traiesc in trecut, se simt tradati.
-totul este dureros, nu au bani, sluja si nimeni nui iubeste.
-le este frica sa nu raneasca pe ceilalti si sunt caracterizati de indecizie.
-dau dovada de loialitate oarba si accepta mereu ceea ce li se propune.

Negativ -3 Manipulare ascunsa, ostilitate ascunsa, rea-vointa secreta

-prezinta intotdeauna o fatada vesela, adesea cu un ras nervos, si un zambet constant.
-par calmi, placuti si descurcareti.
-par sa fie preocupati de persoana ta, si de ceea ce ti se intampla.
-furia lor este invizibila, dar sunt ingroziti de oricine se infurie.
-gelosi si extrem de periculosi.
-lasi si cruzi.
-manipulatori, barfesc usor.
-intrucat sunt prea lenesi sau fricosi pentru a intreprinde ceva de unii singuri, ii manipuleaza si ii subjuga pe ascuns pe cei aflati la nivelurile cronice -4, -5 si -2, pentru a le inplini ordinele.
-nu au timp pentru copii, decat pentru a se folosi de ei.
-obiectivul lor de neclintit este acela de a cauza distrugere, de a discredita realizarile celorlalti si de a dezmembra relatii.

Negativ -2 Furie, agresivitate, delincventa, razvratire

-persoanele aflate la acest nivel sunt macinate de animozitate si sunt furioase.
-ii domina si ii intimideaza pe ceilalti, pentru a-i face sa se supuna si sa-i asculte.
-ii invinuiesc pe toti pentru problemele lor.
-aduna ranchiune pentru a-si justifica furia si le arunca asupra oricui sau oricarei situatii care le iese in cale.
-distrug proprietati, locuri publice si vieti.
pentru ei, orice persoana pe care o intalnesc nu este potrivita si considera ca se interpune in calea ambitiilor lor.
-ii trateaza pe copii cu tiranie, si, uneori, ii pedepseste cu brutalitate pentru a-i forta, prin durere, sa faca tot ceea ce vor ei.
-nu sunt interesati de alte puncte de vedere, decat daca le reintaresc pe ale lor, nu asculta interlocutorul, si intrerup mereu discutiile celorlalti.

Negativ -1 Respingere, condamnare, dispret, critica, antagonism

-se bucura, chiar rad, de nefericirea altora si nu se joaca niciodata doar din placerea de a se juca.
-vor sa domine orice activitate
-pentru ca sunt pizmasi si sfidatori, subzistenta lor depinde de gasirea si antrenarea unui roval.
-sunt insensibili, nepoliticosi, incorecti.
-le place sa se certe si sa argumenteze totul, ca sa-i aduca pe ceilalti in pragul furiei si al sentimentelor mai joase.
-nu asculta niciodata, intrerup mereu, nu accepta niciodata ca persoana cealalta sa0si prezinte punctul de vedere.
-denatureaza realitatea pentru a-si apara si satisface propria realitate si fac tot ce le sta in putere pentru a sabota pozitia celorlalti.

Neutru 0,0 Indiferenta, plictiseala, letargie, pasivitate

-sunt observatori, indiferenti, usor placuti, inofensivi, lipsiti de scopuri si neinteresati de nicio chestiune,
-totul reprezinta prea mult efort.
-pentru ca le lipseste concentrarea si ambitia, nu realizeaza niciodata ceva extraordinar.
-deoarece nu au vreun obiectiv, insa sunt lasi si neglijenti, nici multumiti dar nici nemultumiti, ei nu sunt de ajutor si nici nu intimideaza pe nimeni.
-la fel ca toti cei aflati la nivelurile negative inferioare, ei vor sa aiba mai multa abundentam sar nu pot accepta sa detina prea multe lucuri.
-desi trec neobservati si raman blocati la vreo sujba de rutina, fara sa deranjeze vreodata pe cineva, ei sunt acceptati de majoritatea oamenilor.

Pozitiv +1 Conservatorism, conservare, moderatie, independenta, discretie

-conformistul, persoana reticenta, care ia in considerare totul cu multa atentie.
-cer dovezi, inainte de a crede sau de a actiona.
-aleg varianta usoara, sigura, pentru a ramane multumiti, si se bazeaza pe autoritati ca sa0i protejeze si sa-si faca datoria.
-se opun schimbarii si descurajeaza explorarea si inovatia.
-nu sunt foarte toleranti cu ce aflati la nivelurile negative cronice si insita ca ar trebui sa se creeze legi care sa-i stapaneasca. Continue reading “Legatura dintre emotii si sanatate”

spritual being 2

Furia mea inconstienta

fetita nervoasaPrin excelenta, ideea de furie este una negativa. Si in baza acestei conotatii, o negam atunci cand o traim noi insine si o criticam atunci cand o vedem la altii.

Eu sunt o persona calma, foarte calma. Asa spun cei din jur despre mine. La fel cred si eu. Dar furia este un sentiment tipic omenesc, desi o au si animalele, la modul inconstient. Dar nu si eu: daca sunt o persoana calma, inseamna ca nu sunt furioasa, nu? Nu mi-am recunoscut furia din mine, am numit-o poate in fel si chip, dar nu am manifestat-o decat foarte rar in exterior. Si, bineinteles, nu am numit-o furie. De ce?

De ce mi-am negat furia?

Pentru ca am fost victima ei si stiu ce efecte are asupra celor din jur. Tata furios, mai tarziu prieten furios. Amandoi furiosi pe mine din diverse motive, dar mai ales pentru ca nu ma ridicam la inaltimea asteptarilor lor. Imi stiam defectele, slabiciunile, furia nu era unul dintre ele.

Cum am ajuns sa ma gandesc la furia proprie? Dureri de ficat. Mancam de ceva ani sanatos (vegan spre raw-vegan, fara tigari, fara stres aparent, fara oameni furiosi in viata mea). Si totusi ma durea ficatul. Sunt ferm convinsa ca toate afectiunile fizice au cauze psihologice, la fel si problema mea cu ficatul. Am cautat explicatia lui Valeriu Popa legata de afectiunile ficatului si erau legate de furia ascunsa sau manifestata. Asta m-a facut sa ma verific la nivel emotional. Stiam ca nu o manifest, deci probabil era ascunsa, disimulata, nerecunoscuta.
Fiind o victima a manifestarilor furioase, am ales, inconstient, sa nu o manifest, recunosc sau accept. Asa mi-am dezvoltat o mare toleranta cu privire la aspectele negative ale vietii. In loc sa ma infurii pe ele, pe oamenii care nu s-au comportat asa cum ma asteptam, am ales sa accept. Acceptarea nu a fost totala, de aici si ficatul care m-a avertizat ca ceva nu este in regula in viata mea.

asculta-ti-corpulAsa am ales sa merg la mini-atelierul Luminitei Baltaretu despre furie. O mai vazusem cu ocazia atelierului despre Rani si m-a impresionat placut. Daca eu nu am reusit sa imi rezolv problema singura, am apelat la ajutor. Si da, s-a dovedit a-mi fi de folos.

Ce-am aflat?
Ca nu exista persoane care sa nu traiasca acest sentiment. Pe unii ii recunoastem de la distanta cand se infurie. Altii, ca mine, o ascund, o reneaga si nu o recunosc. De ce? Furia este negativa si raneste. Pe noi si pe cei din jur. Si tuturor ne place sa avem o imagine frumoasa si fata de altii si fata de noi, asa ca o inabusim. Continue reading “Furia mea inconstienta”

spritual being 2

Nu mi-e frica de moarte

moarte“Stiu ca vine, dar nu mi-e teama de ea pentru ca stiu ca nu este nimic de partea cealalta a mortii de care sa-mi fie frica. Sper sa fiu crutat de durere atat cat e posibil in drumul catre ea. Am fost foarte multumit inainte sa ma nasc si la fel pot spune si inainte sa mor. Sunt recunoscator pentru darurile de inteligenta, iubire, minune si ras. Nu poti spune ca nu a fost interesant. Toate amintirile vietii si ceea ce am adunat in aceasta calatorie.

Nu ma astept sa mor prea curand, dar s-ar putea intampla in timp ce scriu. Vorbeam zilele trecute cu Jim Toback, un prieten de 35 de ani, si conversatia a inclinat spre moarte, asa cum se intampla mereu. Intreaba pe cineva ce simte legat de moarte, spune el si o sa-ti raspunda ca fiecare o sa moara. Intreaba-i, in urmatoarele 30 de secunde? Nu, nu, nu asa. In dupa- amiaza asta? Nu. Ceea ce vrei ca ei sa recunoasca este ca “Doamne, eu nu exist cu adevarat, pot sa mor oricand”.
Si eu. Dar sper sa nu. Am planuri. Totusi boala m-a adus in situatia de a contempla moartea. Asta m-a adus la tema evolutiei si am ajuns sa vorbesc pe blog despre Dumnezeu, viata de dupa, religie, teoria evolutionista, design inteligent, reincarnare, natura realitatii, ce a fost inainte de Big Bang, ce ne asteapta la sfarsit, natura inteligentei, realitatea sinelui, moarte, moarte, moarte.

Multi cititori mi-au spus ca este tragic sa ma apropii de moarte fara a avea credinta. “Credinta” este neutra, totul depinde in ce iti pui credinta. Nu vreau sa fiu nemuritor, ideea asta ma sperie. Am 69 de ani, am cancer si voi muri mai repede decat cei multi vor citi aceste randuri (nota mea: a murit peste 1 an si, intr-adevar, a devenit viral eseul dupa moarte). Asta este natura lucrurilor. Planurile mele de viata dupa moarte sunt la fel ca ale lui Whitman:

“Ma ofer taranei sa cresc din iarba pe care o iubesc
Si daca ma vrei din nou, cauta-ma sub talpile ghetelor”.

Si coincid si cu ale lui Saul Bellow in “Herzog” : “cauta-ma in buletinele meteo”.

Crescut ca romano-catolic am interiorizat valoarea sociala a credintei chiar daca teologia ei nu ma mai impresioneaza. Nu am nicio discutie cu oricine altcineva care crede altfel, fiecare crede in ce vrea si nu am niciun adevar de propovaduit. Tot ce cer de la o religie este sa fie toleranta cu cei care nu o impartasesc. Stiu un preot ai carui ochi sclipesc atunci cand spune “tu sa il urmezi pe Dumnezeu in felul tau, ca eu il urmez in felul Lui”.

Ma astept ca al meu corp sa cedeze, mintea nu va mai functiona si asta va fi sfarsitul. Genele mele nu vor supravietui pentru ca nu am copii. Dar ma linisteste conceptul lui Richard Dawkins despre meme (despre care am vorbit si noi aici si aici ). Memele sunt acele unitati mentale: ganduri, idei, gesturi, notiuni, cantece, credinte, rime, invataturi, proverbe, clisee care au circulat de la o minte la alta, generatii la rand si care au devenit adevaruri populare in timp. Dupa o viata intreaga de scris, invatat, transmisiuni si glume spuse, voi lasa in urma mai multe meme decat altii. Vor muri si ele, dar asa e viata.
O’Rourke avea o fotografie pe perete si sub ea un citat pe care l-am memorat:

“Eu respect la oameni bunatatea pentru ei si apoi pentru animale. Nu respect legea, nu am respect pentru tot ce tine de societate cu exceptia regulilor de circulatie, a celor care fac berea mai puternica, mancarea mai ieftina si batranii mai bine incalziti iarna si mai fericiti vara”.
Asta cam spune lucrurilor pe nume. Bunatatea acopera toate convingerile mele politice. Nici nu este nevoie sa le mai rostesc. Cred ca, la sfarsit, potrivit posibilitatilor noastre, daca am facut cumva ca ceilalti sa fie putin mai fericiti, si ceva care sa ne fi facut pe noi mai fericiti, astea sunt cele mai bune lucruri pe care le puteam face. Sa ii facem pe altii mai putin fericiti este o crima. Sa ne facem pe noi nefericiti este punctul unde incepe crima. Trebuie sa incercam sa aducem bucurie in lume. Asta este valabil indiferent de problemele, de sanatatea noastra, de circumstante. Trebuie sa incercam. N-am stiut asta intotdeauna, dar ma bucur ca am trait suficient de mult incat sa o aflu.

In una din zilele astea o sa intalnesc ceea ce Henry James numea pe patul de moarte “chestiune aceea distinsa”. Nu voi fi constient in momentul trecerii. In aceasta viata am fost deja declarat mort. Nu a fost chiar asa de rau. Dupa prima artera rupta doctorii au crezut ca am terminat-o. Sotia mea, Chaz, a spus ca simtea ca sunt inca viu si ca ii spuneam cumva ca nu am murit. Spunea ca inimile ne bat la unison, desi bataile inimii mele nu se auzeau atunci.

O cred? Absolut. O cred la propriu, nu la figurat sau spiritual. O cred ca era constienta cumva ca traiam, de bataile inimii mele si nu vad de ce nu ar exista o astfel de comunicare. Nu vorbesc de telepatie, fenomene paranormale sau miracole. Singurul miracol a fost ca era acolo cand s-a intamplat. Era acolo si a stiu asta. Ceea ce s-a petrecut acolo depaseste granitele stiintei, misticii, filosofiei, psihiatriei. Este doar un lucru uman.

La un moment dat nu voi mai striga, inima nu va mai batea. Voi fi mort. Ce se intampla apoi? Din punctul meu de vedere, nimic. Absolut nimic. Toate la fel, asa cum i-am spus Monicai Eng, pe care o stiu de cand avea 6 ani, “mai bine sa plangi la inmormantare”. Corespondez cu un prieten, blandul australian Paul Cox. Cateodata vorbim despre moarte. In 2010 a fost foarte aproape cand a suferit un transplant de ficat. In 1988 a facut un documentar “Vincent: Viata si moartea lui Vincent van Gogh”. Paul mi-a spus ca in zilele petrecute la Arles, Van Gogh isi spunea “un simplu credincios al unui Buddha extern”. Vincent scria: Continue reading “Nu mi-e frica de moarte”

spritual being 2

Corpul, prietenul tau cel bun

ploaieDe curand am fost la un mini atelier de vindecare a sufletului. Iar de atunci multe lucruri in creierul meu functioneaza mai diferit, mi-am reamintit multe cunostinte vechi, si am realizat multe lucruri pe care incercasem sa le pun cap la cap singura. A fost ca o experienta de autocunoastere, iar dupa ce am plecat de acolo am avut mai multe insighturi. Printe aceste lucruri, a fost decizia de a studia mai mult metoda Lisei Bourbeau, asa ca recitesc iarasi cartea ei: “Asculta-ti corpul”. De-a lungul anilor am fost o impatimita a lui Eckhart Tolle care sustine mult ideea ca traind viata in prezent ne simplificam existenta, si ne imbunatatim toate sectoarele ei. Am incercat aceasta metoda si functioneaza, iar metoda Lisei Bourbeau este ca o ramura a puterii prezentului, de aceea a inceput sa imi fie atat de draga, pentru ca este simpla, si ne apropie, ne conecteaza la corpul nostru, iar acesta are atat de multe sa ne spuna. Nu incerc sa va conving, o las pe Lise sa o faca mai bine:

“Atunci când ceri sau doresti ceva, când crezi cã ai o nevoie realã si-i dai un ordin subconstientului, e important sã-i spui sã-ti consulte supraconstiinta pentru a afla dacã aceea ce vrei e bine pentru tine. Dacã nu este, îti va da de veste printr-un mesaj si vei ajunge sã doresti altceva. Casa de pe malul apei nu este neapãrat cel mai bun lucru pentru tine. Poate existã ceva mai important. Dupã un anumit timp, se va întâmpla, fãrã îndoialã, ceva care te va face sã-ti dai seama ce vrei cu adevãrat. Schimbarea ta va fi radicalã: „Asta e ceea ce vreau, nu casa”. Prin ceea ce-ti este prezentat, vei întelege cã ai primit mesajul.E atât de linistitor sã stii cã ai în tine aceastã fortã extraordinarã, legatã direct demarea putere universalã, de cosmosul întreg, de subconstientul fiecãruia dintre cei ce trãiesc pe pãmânt, tot asa cum celulele corpului uman sunt legate între ele! Supraconstiinta ta e întotdeauna acolo, cu tine, 24 de ore din 24, pentru a te conduce si a te sprijini. Ar fi bine sã-i dai un nume. Când vei învãta sã-ti vorbesti,sã-i vorbesti supraconstiintei tale, vei avea impresia cã te adresezi unui bun prieten. Alegerea numelui e la discretia ta. Totusi, îti recomand sã-i gãsesti unnume care nu poate fi confundat cu altul si care sã nu-ti trezeascã nici o amintire.Vorbeste-i. Acum ai pe cineva în care poti avea încredere.Vei vedea cã n-o sã mai fii niciodatã singurã. Aceastã mare putere ascunsã în tine stie întotdeauna ce-ti este benefic. Si dacã gândesti, spui sau faci ceva împotriva acestei puteri interioare, ea îti va transmite un mesaj prin intermediul subconstientului. Mesajul primit te va ajuta sã întelegi cã ceva din ceea ce faci acum nu e bine pentru tine. Vezi cât e de minunat! Esti propriul tãu terapeut. Poti sã-ti duci viata asa cum doresti si la fiecare pas gresit ti se transmit semnale. Nu mai e cazul sã-ti faci griji, sã te gândesti si rãzgândesti, sã analizezi totul înainte de a lua o hotãrâre. Marea ta fortã interioarã, Dumnezeul tãu este acolo pentru a o face în locul tãu. E un mijloc fantastic de a-ti lãsa capul deoparte si de a accepta cã ai în tine pe cineva care te conduce mereu în luarea deciziilor.

Iatã diferitele mesaje pe care ti le poate transmite supraconstiinta pentru a te avertiza cã, în prezent, existã ceva ce nu-ti este benefic: emotiile care te coplesesc, indispozitiile, bolile, accidentele, dorinta de a bea sau de a te droga, de a dormi prea mult sau prea putin, de a mânca prea mult sau prea putin etc. De la nasterea ta ai primit mii de semnale. Si, cum n-ai putut sã le decodifici, ai atribuit bolile si angoasele tale conditiilor externe. Acesta e motivul pentru care oamenii au mereu un reflex de împotrivire în viata lor personalã: nu cautã unde trebuie. Dacã ti se întâmplã un accident, te îmbolnãvesti sau te coplesesc diferite emotii, în loc sã te superi, acceptã situatia si multumeste-i supraconstiintei tale pentru acest mesaj. Revoltându-te, nu faci decât sã agravezi situatia. Încearcã sã întelegi ce vrea sã-ti spunã supraconstiinta ta. Aceasta te va elibera, te va ajutasã fii în armonie cu tine însuti si sã câstigi o mai mare pace interioarã.

Tu stii cã ai fost creat dupã chipul si asemãnarea lui Dumnezeu, adicã perfect. Dar întotdeauna când ti se întâmplã ceva care nu e conform cu legea perfectiunii, Dumnezeul tãu interior este cel care îti indicã faptul cã nu esti pe drumul cel bun, cel al dragostei. Dumnezeu ne-a dat liberul arbitru si ne-a lãsat libertatea sã gresim si sã ne trãim experientele cum vrem; de aceea ni se întâmplã atâtea neplãceri. Dumnezeu te iubeste ca un pãrinte pe copilul lui. Dacã acesta din urmã vrea sã plece de acasã de foarte tânãr si sã-si trãiascã propriile experiente, de cele mai multe ori pãrintii se opun si-i relateazã propriile experiente trãite la vârsta lui. Când existã o dragoste adevãratã, aceasta îi va convinge pe pãrinti sã-l lase sã plece pentru a-si trãi propriile experiente.Este exact ceea ce face
Dumnezeu cu tine. Continue reading “Corpul, prietenul tau cel bun”

spritual being 2

Calmare prin respiratie

respiratieRitmul vietii tot mai nebun, cerintele tot mai multe, timp tot mai putin. Cu toate acestea, trebuie sa fim competitivi, trebuie sa dam ce-i mai bun in timp cat mai scurt.
Deciziile cele mai bune le luam intr-o stare de calm.
Solutia cea mai buna la o problema o gasim intr-o stare de calm.
Eficienta cea mai mare o avem intr-o stare de calm.
Sa-ti pierzi calmul nu este un lucru dificil. Dimpotriva. Starea de echilibru nu este definitiva, ea trebuie mentinuta constient, mai ales cand sunt atatia factori perturbatori in societate si in interior (subconstientul).
Ce este de facut?

Iata 3 exercitii simple de calmare prin respiratie recomandate de Dr. Andrew Weil:

Primul
Urmareste respiratia. Nu incerca sa o influentezi, nu fa eforturi sa o schimbi, doar urmareste-o. Respiri din burta, sau din piept? Este o respiratie profunda? Sau poate scurta. Este rapida? Lenta. Doar observ-o timp de cateva minute. Observa si efectele respiratiei la finalul exercitiului.

Al doilea
El poate fi asul pe care oricand il ai in maneca: cheia lui este sa inspiri in mai putin secunde decat expiri. De exemplu: inspira in 2 secunde, expira in 4, relax 1 secunda. Apoi se reia in aceleasi intervale. Daca respiratia pare fortata, atunci mariti intervalele: inspira in 4 secunde, expira in 6. Poti adapta, astfel incat sa iti fie comod.

Al treilea

Acest exercitiu se cheama 4-7-8 datorita numarului de secunde la care trebuie sa fim atenti. Iata cum se executa:
1. Stai drept
2. Pozitioneaza-ti limba in spatele dintilor din fata. Mentine-o acolo pe durata intregului exercitiu.
3. Respira usor numarand pana la 4
4. Tine-ti respiratia numarand pana la 7
5. Expira pe gura numarand pana la 8
6. Acum ai terminat o serie din cele 4 recomandate, mai repeta acelasi exercitiu de inca 3 ori.

Acest exercitiu este extrem de benefic pentru calmarea sistemului nervos. Il putem repeta de cate ori vrem pe zi, recomandarea doctorului Weil fiind sa nu trecem de 4 serii. Este recomandat sa il facem de cel putin 3 ori pe zi.

Practicarea regulata a respiratiiei constiente ne ajuta si ne energizeaza si poate chiar sa indeparteze problemele de sanatate de la atacuri de panica pana la probleme digestive.

– Andrew Weil

Invatand sa respiram constient putem sa modificam si sa acceleram mecanismele fiziologice si bionergetice ale corpului.
Aceste schimbari au loc datorita faptului ca ne oxigenam corpul adecvat si corectam exchilibrul energetic intern, lucru ce are un impact direct asupra sistemului nervos. Continue reading “Calmare prin respiratie”

spritual being 2

Vindeca-ti ranile sufletesti

vindecareIn ultima vreme am inceput sa fiu mai constienta de emotiile si trairile mele, mai ales dupa mini atelierul sustinut de Luminita Baltaretu despre ranile sufletesti. Din acest motiv am scris despre experienta la atelier aici, si am continuat dupa aceea sa ma gandesc la ce ma impiedica pe mine sa fiu eu insumi si am condensat in acest articol toata intelepciunea dobandita de la acest workshop.
Cu toti am avut anumite suferinte, neplaceri in copilarie care ne-au marcat, ne-au lasat in suflet niste rani. Si tocmai aceste rani ne-au determinat sa actionam intr-un anume fel, si sa adoptam anumite masti. Adica ne ascundem, incercam sa parem altfel decat suntem, pentru a ne proteja mai bine de suferinta. Atitudinile noastre sunt de fapt niste automatisme, nu sunt naturale, pentru ca ne este teama sa nu fim noi insine, sa nu fim vulnerabili. De ce este bine sa constientizam si sa recunoastem aceste rani? Rana sufleteasca are ca si corespondent pe cea fizica. Ne zgariem, sau ne ranim, punem un pansament, dar pana la urma il indepartam, tocmai pentru ca rana are nevoie de aer ca sa se vindece. Ea trebuie sa iasa la suprafata, la aer, la lumina.

În medie, omul este 10% constient si 90% inconstient de ceea ce face, spune, gândeste si simte. Surprinzãtor, nu-i asa? Aceasta înseamnã cã în cursul unei zile folosim 90% din timp pentru a actiona, a vorbi si a gândi mecanic. Acum vom încerca împreunã sã modificãm starea ta de inconstientã, fiindcã pentru a realiza ceea ce vrei este esential sã fii constient de tot ce faci, spui, simti si gândesti. – Lise Bourbeau

Pentru a constientiza ranile, si implicit mastile ce determina viata noastra pe pilot automat, ne va ajuta sa citim urmatoarele tipologii, pentru a vedea unde ne incadram. Scopul este de a le vindeca ca sa putem fi relaxati, fericiti, impacati cu noi insine si sa putem sa actionam la potentialul maxim.

Vom incepe identificarea ranilor pe care le avem. Dupa ce citim descrierile ranilor putem incepe sa notam pe hartie trasaturile care ni se par ca ni se potrivesc. Cu mult curaj, si mai ales multa sinceritate fate de noi.

1. Rana Respingerii – Persoana in cauza dezvolta masca Fugarului
2. Rana Abandonului – Persoana in cauza dezvolta masca Dependentului
3. Rana umilirii – Persoana in cauza dezvolta masca Masochistului
4. Rana de tradare – Persoana in cauza dezvolta masca Dominatorului
5. Rana de nedreptate – Persoana in cauza dezvolta masca Rigidului

1. Fugarul
– Cei ce au suferit o experienta care le-a dat de inteles ca au fost respinsi vor deveni „fugari”, adica o data ce vor fi pusi intr-o situatie dificila vor alege sa se retraga, fara sa cauzeze probleme, fara sa se certe, dar asta inseamna ca nici nu-si vor apara drepturile.

-Sunt capabili de a renunta si la ceea ce este a lor de teama de conflict, de teama de a fi respinsi. De obicei aceste persoane s-au simtit respinsi de catre un parinte, atunci cand cresteau.

-Aceste persoane nu sunt ancorate prea bine in lumea materiala

-Evadeaza in lumea spirituala, literatura, fantezii, calatorii

– Sunt persoane perfectioniste si cred ca daca vor face greseli vor fi respinsi

-Cred ca nu au valoare si ca nu merita sa traiasca printre ceilalti, cu drepturi egale

-Sunt slabi, le lipseste apetitul adesea

-In situatiile publice le lipseste increderea, si vor incerca sa atraga cat mai putin atentia.

-Traiesc in singuratate, de frica sa nu fie respinsi.

2. Dependentul – nu are incredere in el si asteapta ca altii sa-l sprijine

-se considera o victima

– nu poate lua decizii singur

-are voce de copil

-emotia principala este tristetea

-se ataseaza de ceilalti oameni

-se imbolnaveste frecvent pentru a atrage atentia asupra lui

-face totul pentru a face pe plac

-ii place sexul si il foloseste ca sa-si mentina partenerii in relatii

-are nevoie de mult timp si de atentie de la partener

-frica cea mai mare este cea de a ramane singur

-stari emotionale schimbatoare

3. Masochistul

-ii e rusine de persoana sa, asa ca se ascunde de ceilalti

-este obsedat de curatenie, haine perfecte, felul in care arata ca ceilalti sa nu-l dispretuiasca

-nu vorbeste despre el, mai ales situatiile care i se par umilitoare

-nu-si asculta nevoile

-crede ca este murdar, egal cu zero fata de alti oameni

-este usor ranit de altii, foarte sensibil la critici si se simte umilit

-cea mai mare frica este libertatea (nu stie ce sa faca cu ea, prefera regulile)

-atrage oameni care-l persecuta si-l fac sa se simta umilit

-ajuta pe altii voluntar, dar ajunge in situatii in care va servi pentru ca el crede ca daca se face util va fi si placut pentru asta.

-se refugiaza in mancare pentru a uita de el

-se recunoaste prin fata rotunda, corpul plinut

4. Dominatorul

-crede ca este foarte puternic si are multe responsabilitati

-vrea sa fie perceput ca puternic, special.

-vorbeste mult despre el si realizarile sale

-nu isi tine promisiunile

-minte cu usurinta

-crede ca totul i se cuvine

-este seducator si manipulator

-isi ia puterea din ridicularizarea altor oameni

-este intolerant

-se straduieste sa isi depaseasca limitele, sa atinga performante pentru a fi recunoscut

-isi sustine cu tarie punctul de vedere si il impune asupra celorlalti

-nu-si accepta vulnerabilitatea si slabiciunile

-privire intensa, seducatoare

-intoleranti cu cei ce se misca lent

-tind sa poarte haine tipatoare sau scumpe pentru a iesi in evidenta

-barbatii au umerii mai lati, iar femeile soldurile late

5. Rigidul
-incearca din rasputeri sa fie corect

-este obsedat de dreptate

– isi blocheaza sentimentele

-isi incruciseaza bratele frecvent

-ii place ordinea si disciplina

-este intolerant cu greselile altora

-nu admite ca are probleme

-vocea este inflexibila

-i se pare greu sa primeasca lucruri de la altii,

-are convingerea ca trebuie sa munceasca din greu pentru tot ce are

-cand se bucura de viata se simte vinovat pentru asta.

-are asteptari de la el, si incearca sa-si depaseasca limitele

-este sensibil dar isi controleaza sentimentele pentru a fi perceput ca puternic.

-mersul este soldatesc

-privirea directa

Pana nu vei inceta sa mai lupti, rolurile inconstiente constituie cea mai mare parte a interactiunilor umane. In abandonare, nu mai aveti nevoie de apararile si mastile sinelui fals. Deveniti foarte simplu, foarte real. Acest lucru este periculos”, spune sinele fals. Vei suferi. Vei fi vulnerabil.” Ceea ce sinele fals nu stie, desigur, este faptul ca numai prin renuntarea la rezistenta, devenind vulnerabil, va puteti descoperi invulnerabilitatea adevarata si esentiala. -Eckhart Tolle

Continue reading “Vindeca-ti ranile sufletesti”

spritual being 2

7 ELEMENTE PENTRU MANIFESTAREA DORINTEI

multumire
1.VIZIUNE
Pentru a manifesta ce iti doresti, in primul rand, trebuie sa ai o imagine, o idee, o dorinta , o imagine cu ce vrei tu sa manifesti in realitatea fizica.

2.DORINTA
Entuziasmul, care isi are radacinile in grecescul “enthousiasmos” (intru Dumnezeu), tradus in limba noastra ca “ emotie puternica” trebuie sa fie elementul cheie in acest proces. Viziunea ta a ceea ce doresti sa experimentezi in realitatea exterioara trebuie sa fie acompaniata de o energie foarte puternica. Dar unde gasim aceasta energie? Tocmai am spus, prin emotie. Emotia este rugaciunea catre Matricea Divina.

3.CONVINGEREA
Este foarte important sa ai o convingere ca tot ce vrei tu sa se intample este posibil si ca meriti cu varf si indesat ceea ce iti doresti. Daca nu crezi in asta, nu se va manifesta oricat de multa dorinta ai avea.

4.ACCEPTARE
Va trebui sa accepti total noua convingere formata si pe tine insuti ca fiind ADEVARATE.

5.INTENTIE
Probabil ca tu vrei ceva, dar probabil nu intentionezi sa o manifesti.Este ceva foarte important. Este necesar sa intentionezi prin VOINTA ta, prin FOCUSUL tau…s.a.m.d. Alergerea pe care o faci este esential sa fie una CONSTIENTA.

6. ACTIUNEA
Elementul la care toata lumea se incurca si considera ca ei sunt cei care trebuie sa faca totul ca dorinta sa se manifeste. Ei bine, nu e asa. Actiunea fizica nu este decat o actiune care reflecta starea noastra interioara. Daca putem alinia starea interioara cu actiunea fizica, am reusit. Asadar, trebuie sa actionam ca si cum am fi deja in posesia lucrului/relatiei/starii dorite. Trebuie sa te comporti ca si cum realitatea pe care o doresti exista deja in prezent. Si nu in ultimul rand, este deosebit de important sa faci lucrurile pe care le-ai face daca ai stii ca realitatea pe care o vrei exista deja pentru tine. Continue reading “7 ELEMENTE PENTRU MANIFESTAREA DORINTEI”

spritual being 2

Cum am facut cunostinta …cu mine

peisajMereu am fost adepta independentei, inca de mica. Daca a fost un lucru pe care l-am auzit non stop a fost acela de a fi independenta, lucru insuflat la greu de catre tatal meu. Am inteles ca trebuie sa ma descurc, ca trebuie sa muncesc si sa reusesc…si asta singura. Culmea este ca frica mea cea mai mare este de singuratate, si n-ar trebui sa fie asa, nu? Totusi fiind o mare fana a independentei, am incercat, pe cat posibil sa fac toate lucrurile singura. De asemenea am incercat permanent sa ma cunosc mai bine, sa ma inteleg, si sa mai schimb pe ici pe colo ceea ce nu-mi placea la mine.

Acum imi vine in cap metafora casei. Trupul nostru ca o casa ce trebuie locuita, si cu cat petreci cat mai mult timp in ea cu atat observi mai multe detalii la ea. Si ai mai vrea sa faci curatenie intr-o camara, sa varuiesti un perete, sa mai adaugi un tablou. Si e tare frumos cand casa e frumoasa, si tare ti-ai dori sa ai si vizitatori, sa impartasesti acest spatiu frumos cu cineva. Si tare bine ar mai fi ca acesti musafiri sa aiba lucruri in comun cu tine, sa aveti ce povesti. Atunci iti dai seama ca dupa tot timpul petrecut cu tine, in care ti-ai construit casuta, ai infrumusetat-o, poti sa te simti bine cu tine si sa cunosti alti oameni asemenea tie. Asta mi s-a intamplat mie, ani de zile am petrecut timp in familie, timp cu mine, timp acasa, in care m-am analizat, m-am schimbat, mi-am renovat sufletul. Si credeam ca mi-e bine asa, pana am primit o invitatie ” intre prieteni” -cel putin asa m-am simtit la atelierele “Asculta-ti corpul” realizate de Luminita Baltaretu. As vrea sa vorbesc despre aceasta experienta, pentru ca in cadrul ei m-am simtit foarte bine si m-am regasit pe mine. Continue reading “Cum am facut cunostinta …cu mine”

spritual being 2

Cum gestionam dialogul cu copiii

relatiePredicile si criticele indeparteaza oamenii si trezesc resentimente

Parintii se plang ca dialogurile cu copiii sunt aproape inexistente, copiii nu au rabdare sa asculte, li se pare ca parintii vorbesc prea mult si din cauza aceasta nu au timp de joaca. Ei nu au chef sa se simta criticati, certati. “Un observator atent care aude conversatia dintre un parinte si un copil va remarca, uimit, cat de putin se asculta cei doi unul pe celalalt. Conversatia suna de fapt ca doua monologuri, unul format din critici si instructiuni, celalalt din negatii si pledoarii de aparare. Tragedia unei asemenea comunicari nu sta in lipsa de iubire, ci in lipsa de pricepere.
Limbajul nostru de fiecare zi nu e potrivit pentru comunicarea de adancime cu copiii. Ca sa ajungem la copii si sa ne reducem, ca parinti, frustrarea, trebuie sa invatam un anume fel de a conversa cu ei.”

Sa reactionam la sentimentele copiilor nu la comportamentul lor.

Comunicarea ideala este bazata pe respect si pricepere. Acest lucru inseamna ca trebuie sa avem in minte tot timpul ca prin mesajul trimis trebuie sa mentinem intact respectul fata de copil iar afirmatiile sa contina intelegerea noastra inaintea sfaturilor sau criticilor. Asta inseamna pe scurt sa respectam si sa intelegem inainte de toate.
Atunci cand copilul e suparat, nu avem cum sa aducem argumente logice unei situatii, pentru ca “atunci cand copiii se afla in vartejul unor emotii puternice ei nu mai pot asculta pe nimeni. Nu pot accepta nici sfaturi, nici consolari sau critici constructive. Vor ca noi sa intelegem ce se petrece inauntrul lor, ce simt in acel moment. Mai mult, vor sa fie intelesi fara sa fie nevoie sa ne dezvaluie complet ce traiesc. E ca un joc, in care ei ne arata doar un pic din ceea ce simt. Iar noi trebuie sa ghicim restul.”

Totusi cum putem intelege ce simt copiii? Simplu. Ii ascultam, le acordam atentia, si ne folosim de experientele proprii. Ne imaginam, sau ne punem in locul lor si le vorbim astfel incat sa inteleaga ca sunt ascultati si intelesi. Pe scurt, dam dovada de empatie. Continue reading “Cum gestionam dialogul cu copiii”

spritual being 2

NOUA MEDICINA (GERMANA) Legatura CREIER-BOALA Psihologie

vindecareDoctorul german Ryke HAMER a tratat cu succes peste 31.000 de pacienti, doar stand de vorba cu ei.
Nu facea nimic magic, decat ca le explica logic si rational despre stransa legatura dintre starea mentala si boala. Adica, fiecare om s-a imbolnavit din cauza unui program mental distructiv, nascut in urma unui SOC emotional.
El a numit acest soc, dupa numele fiului sau : Dyrk Hamer Syndome sau DHS (sindromul Dirk Hamer).

Povestea doctorului Ryke Hamer
Dr. Hamer era in anii ’70 Cercetator si Sef al Clincii de Oncologie din Munchen unde trata cancerul folosind, la fel ca ceilalti doctori, tratamentele clasice de tratarea cancerului, care se dovedeau a fi mai mult sau mai putin eficiente.
Insa cursul vietii doctorului Hamer avea sa se schimbe radical, in luna decembrie a anului 1978, cand a primit teribila veste ca fiul sau DIRK , de doar 19 ani, a fost impuscat mortal. Mai mult decat atat, la cateva luni de la eveniment a murit sotia lui
Aceste socuri l-au ranit la nivel un profund, insa, ca si cum n-ar fi fost destul, peste cateva luni s-a imbolnavit de CANCER la TESTICULE.
Ajunsese un doctor care trata pancientii de cancer, iar in paralel trebuia sa se trateze pe el insusi de cancer. Era speriat de rata mare de insucces a tratamentelor clasice, pe care ar fi trebuit sa le urmeze si el, insa nu mai avea incredere in ele. Desi pare descurajator, acest context urma sa-l ajute pe Dr. Hamer sa revolutioneze lumea medicala.

Ce-a descoperit de fapt ?
Povestind zilnic cu pacientii pe care ii trata de cancer, a constatat ca fiecare dintre ei a suferit un soc emotional puternic, cu mai putin de un an sau maximum doi in urma.
A realizat ca acelasi tip de soc puternic, pe care-l descriau multi pacienti, l-a avut si sotia lui, in momentul in care a murit copilul, si dr. Hamer insusi, cand a ramas fara familie.
In urma acestor constatari, a intuit o posibila legatura intre socurile emotionalesi cancer.. Pentru a verfica aceasta ipoteza, i-a rugat pe pacientii sa-si sa faca o tomografie, pe care dr. Hamer a studiat-o in amanunt, in incercarea de a gasi ceva revelator. Si a gasit!
In urma studiului a sesizat o LEGATURA intre diferitele zone creiereului si anumite organe.
Mai exact, a sesizat aparitia unor vibratii mai anormale, vizibile pe tomografie, sub forma de cercuri concentrice, in diferite zone ale creierului. Mai interesant era ca oamenii cu acelasi tip de cancer, aveau vibratii mai intense, in EXACT aceleasi zone ale creierului.

Cu alte cuvinte, fiecare tip de cancer avea o zona corespondenta in creier, care nu mai functiona corect.

Cu aceasta descoperire a pus bazele a ceea ce se numeste NOUA MEDICINA (pentru care va fi desconsiderat de ceilalti doctori, dupa care i se va retrage dreptul de a mai profesa, pentru ca strica afacerile marilor companii farmaceutice)
Dr. Hamer si-a dedicat urmatorii ani exclusiv studiului in acest sens, reusind sa faca cunoscut in intreaga lume, conceptul de NOUA MEDICINA, prin care vindecase, dupa primii ani, in jur de 6000 de pacienti cu o rata de succes de 97%.
Noua medicina porneste de la Regula de Fier a Cancerului.

Regula de Fier a Cancerului:
a. Fiecare cancer sau alta afectiune grava, are drept cauza un CONFLICT care genereaza UN SOC EMOTIONAL: numit DHS(Sindromul Dirk Hamer), care imbolnaveste omul mai intai la nivel mental, cand apar dereglari in creier, iar in final boala se rasfrange asupra unui organ.
b.Tipul conflictului care a generat SOCUL EMOTIONAL (DHS) determina ZONA in care apar vibratii anormale in creier . Zona de pe creier in care apar aceste inele concentrice, determina organul in care va aparea boala.
c. Cu cat dureaza mai mult conflictul, cu atat se imbolnaveste mai rau organul corespunzator acestui tip de conflict.
Aceste concluzii au rezultat in urma experimentelor practice pe care dr. Hamer le-a facut pe oameni si pe animale.
A demonstrat mai intai cum si animalele, la fel ca oamenii, sunt predispuse bolilor un urma unui conflict care genereaza un soc emotional.
A aratat cum o caprioara care isi pierde puiul si nu face in scurt timp altul, dezvolta, in perioada imediat urmatoare, o forma de CANCER LA SAN. In schimb, daca dupa ce a pierdut puiul se imperecheaza din nou, cancerul nu mai apare sau, chiar daca a aparut, SE VINDECA (in general se calcifeaza, devenind inofensiv).
De ce se intampla asta?
Pentru ca, prin nasterea altui pui, ea rezolva conflicul emotional aparut la nivel incostient, cand a pierdut primul pui.
De ce cancer la san?
E o lege a naturii!
Pe fondul conflictului, se porenste automat un program natural si inconstient, care intensifica activitatea glandelor mamare, pregatindu-si corpul pentru a face un pui nou si a-l alapta. Insa daca nu are posibilitatea de a face alt pui, se produc dereglari la nivelul glandelor mamare, care duc spre cancer. E modul prin care natura o determina, instinctiv, sa mai faca pui. De aceea 90% din tumorile descoperite la animale sunt calcifiate, deoarece ele rezolva instinctiv si natural, conflictul.
Studiile dr-ului Hamer au mers mai departe demonstrand ca EXACT acelasi principiu functionaza pentru oameni. Continue reading “NOUA MEDICINA (GERMANA) Legatura CREIER-BOALA Psihologie”

spritual being 2

Atelier: Cum putem sa vindecam ranile sufletului

suferinttaPentru ranile trupului mai mereu exista leac, dar cine se ocupa de cele ale sufletului? Care sunt ranile sufletului?
Sunt acele frustrari si neimpliniri pe care le-am adunat inca din copilarie, din cauza modului in care am interpretat noi realitatea vis a vis de mediul in care am trait si mai ales a relatiei cu parintii. Daca nu ne-a fost oferita atentia, rabdarea si iubirea pe care le-am asteptat, noi am interpretat acest lucru ca nefiind iubiti, doriti. Unii dintre noi s-au interiorizat, altii au luptat din greu sa obtina acea iubire, crezand ca au facut ceva gresit. Dar in fiecare caz, am ramas cu niste rani care isi pot avea vindecarea mai usor decat credem. Despre acest subiect am mai vorbit cand am descris fiecara rana sufleteasca in parte: rana de nedreptate , rana de tradare, umilirea, abandonul, respingerea. Toate aceste rani au fost analizate de Lise Bourbeau in cartile ei: “Asculta-ti corpul, prietenul tau cel mai bun” si “Cele cinci rani care ne impiedica sa fin noi insine”.

Lise Bourbeau, autoare a 14 carti, printre care best-seller-ul „Asculta-ti corpul, cel mai bun prieten pe care il ai pe Pamant” si fondatoarea celei mai mari scoli de dezvoltare personala din Quebec, Canada, si-a dedicat viata studiului acestei legaturi dintre interiorul si exteriorul fiintei umane. In cartile sale, Lise Bourbeau subliniaza faptul ca toate suferintele prin care trecem, fie ca e vorba despre afectiuni, probleme in dragoste, lipsa banilor, nefericire, sunt semne ale Universului, ale Dumnezeului nostru interior, care vrea sa ne arate ca ne-am indepartat de la drumul corect. Ea mai spune ca afectiunile de care suferim ar trebui interpretate total altfel decat o face omul, in viata de zi cu zi. Afectiunile sunt un semnal de alarma, care ne atentioneaza ca nu suntem in armonie cu Sinele nostru. Nu sunt nicidecum o pedeapsa, ci sunt o atentionare.
La fel, experientele neplacute din vietile noastre, suferintele noastre, sunt niste aliati. Prin intermediul corpului nostru, ne soptesc unde gresim si ce avem de reparat.
In cadrul atelierelor organizate peste tot in lume, Lise vorbeste despre anumite „rani” pe care le dobandim in copilarie, si de care incercam sa ne ferim prin intermediul unor masti. Acest subiect il dezbate pe larg in cartea sa „Cele 5 rani care nu ne lasa sa fim noi insine”.
Daca stam sa analizam putin, este logic: cand suntem raniti fizic, ne doare! O rana deschisa, o taietura sau o vanataie doare! De ce doare? Pentru ca exista, pentru ca e acolo. Si atunci, prin analogie, cand spunem ca ne doare sufletul, cat de greu este sa ne dam seama ca exista o rana acolo, chiar daca nu o vedem? Acesta e adevarul: ne doare pentru ca suntem (deja) raniti!
Vestea buna este ca aceste rani pot fi vindecate. Cu putin efort, vom reusi sa le acceptam, sa le cunoastem si sa le vindecam.
Tot ceea ce trebuie sa facem, asadar, este sa ne ascultam corpul. Sa ii dam sansa sa ne vorbeasca, interpretandu-i mesajele in mod corect. Continue reading “Atelier: Cum putem sa vindecam ranile sufletului”

spritual being 2

Despre spirit si materie

forta gandurilorAm ales sa va prezint un fragment dintr-o carte de spiritualitate foarte profunda, si foarte interesanta pentru toti cei preocupati de forta gandurilor, materie/materialism, spiritualitate.

Cartea se cheama “Puterile gandului” dar vorbeste despre mult mai mult decat puterea gandului, este o carte pe care nu o poti lasa din mana, si o recomand. Maestrul Omraam Mikhael Aivanhov, este filosof si pedagog francez de origine bulgara, si un om spiritual deosebit. De ce? Iata mai departe un fragment care surprinde toate calitatile autorului de a sintetiza esenta lucrurilor:

“Trebuie sa intelegeti: tot ce se gaseste in afara voastra nu va apartine, ne este imprumutat pentru foarte scurt timp si nu acolo se afla adevarata forta. Ea se afla in Creatorul tuturor lucrurilor, adica in spiritul care se manifesta. Dovada este ca imediat ce spiritul paraseste corpul, chiar daca omul poseda inca toate organele, nimic nu mai functioneaza, stomacul nu mai digera, inima nu mai bate, plamanii nu mai respira, creierul nu mai reactioneaza. Daca il cantariti, vedeti ca el cantareste tot ca inainte, nimic nu este schimbat, el este insa mort, pentru ca acea existenta vie care gandea, care simtea, a plecat. Ei bine, ea era esentialul.
Esentialul este viata, spiritul. De ce sa cautam deci ceea ce nu este esential? Se poate spune ca singura diferenta adevarata intre un Initiat si un om obisnuit este ca Initiatul se opreste direct asupra esentialului. Initiatul cauta spiritul, cauta sa ii ofere niste posibilitati de dezvoltare, ii evidentiaza continutul, bogatiile.
Priviti o celula: ea este constituita din membrana, citoplasma si nucleu. La fel, fiinta noastra se compune din corp, suflet si spirit. De aceea in Stiinta Initiatica se poate considera corpul ca “tegumentul”sufletului, sufletul este asemenea citoplasmei unde circula forte, energii, viata, si in final spiritul la fel ca nucleul, locul unde se gaseste inteligenta care creeaza, ordoneaza, organizeaza. Nucleul creeaza in mijlocul citoplasmei, fiindca citoplasma serveste de materie nucleului. Forta se gaseste in nucleu. La fel, spiritul este in noi cel care vrea sa se manifeste si prin impulsul sau, sa creeze noi forme, sa modeleze materia. Daca omul a ajuns la nivelul sau actual de dezvoltare, aceasta se datoreaza eforturilor pe care spiritul le-a facut asupra materiei pentru a se putea manifesta.
Cand sunteti inspirati, cand simtiti o forta ce va determina sa actionati cu noblete, sa ii ajutati pe altii, sa va uniti cu Sufletul Universal, acesta este spiritul care se manifesta. Din contra, cand va simtiti secatuiti, descurajati, derutati, cand sunteti tentati sa abandonati totul, inseamna ca materia a devenit preponderenta si se opune eforturilor spiritului. Ce puteti face in acel moment? Apelati la intelect pentru a putea indrepta situatia. Continue reading “Despre spirit si materie”

spritual being 2

Jaques Salome despre pierderea unei persoane dragi

jack salomeAcest fragment este extras din cartea “Curajul de a fi tu insuti” de Jacques Salome si mi s-a parut deosebit de interesant, nu numai pentru cei ce au pierdut pe cineva, ci pentru toata lumea. Din pacate cu totii pierdem pe cineva drag la un moment dat. Iar ceea ce mi s-a parut foarte util este sfatul de a constientiza toata durerea, de a nu refula toate sentimentele ci dimpotriva sa le acceptam, sa le exprimam. Aceasta perioada mai sumbra o cunoastem sub forma doliului, si acesta nu are o semnificatie prea pozitiva in general, dar din acest fragment reiese exact de ce e util sa ne folosim de aceasta perioada.

Doliul poate fi folosit ca pe o sansa in care sa ne eliberam sufletul de toate emotiile ce mai tarziu ne pot cauza rau. Atunci cand cineva drag ne paraseste, noi nu mai suntem la fel, o astfel de experienta ne schimba, asa ca avem nevoie de un ragaz in care sa ne refacem si sa ne sa ne regasim pe noi insine. Iata si ceea ce Jacques Salome spune despre asta:

“Pierderile unei fiinţe dragi reprezintă una dintre constantele oricărei existenţe umane. A trăi înseamnă a avea o viaţă, iar această viaţă are o durată limitată, chiar dacă ne putem întreţine iluzia că asemenea nefericiri nu ni se întîmplă nouă, chiar dacă putem spera că vom fi cruţaţi si că vom scăpa de apariţia inevitabilă a morţii.

Orice organism viu este, prin definiţie, nu doar vulnerabil, ci mai ales efemer. Moartea este procesul final de evoluţie a vieţii, dar ea nu se transpune în viaţă doar în termeni de finalitate, ci ţine si de imprevizibil. Ea poate apărea nedreaptă, nemiloasă, bruscă si brutală sau lentă si inexorabilă în existenţa fiecăruia. Moartea este primită nu doar ca o pierdere, ci uneori si ca un abandon sau ca o trădare. Nu rareori spunem:

„Mi-am pierdut soţul/soţia/copilul/mama…”
„A plecat prea devreme, m-a lăsat…”

“Mi-a făcut el una ca asta, să moară înaintea mea, nu avea nici un drept!”

Cînd pierderea este resimţită ca un abandon sau ca o trădare, ea se va transpune în corpul celui care rămîne sub forma unui doliu rece sau greu de suportat, sau sub formă de resentimente, violenţe ascunse sau agresivitate negată.
Cîţi copii la începutul vieţii, după ce si-au pierdut o rudă apropiată, nu si-au exprimat violenţa incredibilă care îi stăpînea, îi invada, amestecată cu alte sentimente mai neclare cum ar fi tristeţea, regretele amarnice, neputinţa de a înţelege, revolta, furia sau resentimentele?

„De ce eu? De ce mi s-a întîmplat mie acum?”

Cînd un copil îşi aude mama spunîndu-i unei vecine: „De cînd l-am pierdut pe taică-său m-am întors la serviciu…”, ce înţelege el de fapt prin cuvîntul „pierdut”? îşi va imagina în decursul orelor, zilelor, lunilor următoare că „tatăl lui s-a pierdut, ca Tom Degeţel prin pădure… din cauza unei mame care prefera serviciul”? Se va certamai apoi cu mama sa ori de cîte ori aceasta va pleca la serviciu? Cîţi foşti copii vor căuta timp îndelungat, fără răgaz, acest tată pierdut în meandrele unui schimb ambiguu?

Pentru ca aceste pierderi însoţite de sentimente refulate să nu se traducă în somatizări (chisturi, cancere, ulcere, paralizii de tot felul…), cel sau cea care supravieţuieşte trebuie să înveţe să poarte doliul. Trebuie să înveţe să-si ofere mijloacele de a asimila absenţa nu ca pe o deposedare sau ca pe o privare, ci ca pe o schimbare de situaţie, renunţînd la sentimentele negative, de multe ori susţinute cu grijă si purtate îndelung în suflet pînă la manifestarea lor în momentul dispariţiei unei persoane apropiate, poate prea apropiate.

Doliul

A ţine doliu înseamnă a ne oferi mijloacele de a întreprinde trei demersuri principale:

• Să ne recunoaştem şi să ne exprimăm sentimentele pozitive sau de iubire pe care le avem pentru persoana dispărută.

• Să ne recunoaştem şi să ne exprimăm sentimentele negative pe care i le purtăm aceleiaşi persoane.

• Să recunoaştem şi să exprimăm prin ce anume această relaţie a fost importantă, dificilă şi incitantă, dăunătoare sau creativă pentru noi, în diferite etape ale vieţii noastre.

Să reluăm pe rînd, în detaliu aceste puncte:

Să ne recunoaştem si să ne exprimăm sentimentele pozitive sau de iubire pe care le avem pentru persoana dispărută. Nu este întotdeauna uşor să recunoaştem dragostea pe care am simţit-o, pe care am ascuns-o în noi pentru un tată, pentru o mamă sau pentru o fiinţă dragă, mai ales dacă aceasta nu ştia să o primească sau dacă noi am fost specialişti în autosabotare.

Cîţi dintre noi nu preferăm să ne negăm sentimentele în loc să le recunoaştem, sau păstrăm tăcerea şi refuzăm să le numim, să le mărturisim sau să le exprimăm faţă de persoana în cauză? Cîţi nu-şi refuză să le ofere, ca replică, ca pedeapsă, din răzbunare sau din resentiment? Ca si cum aceste sentimente ascunse, respinse ar urma să se descompună în ei, o dată cu dispariţia obiectului iubirii. Continue reading “Jaques Salome despre pierderea unei persoane dragi”