spritual being 2

Eliminarea mentalitatii lipsei

abundance Cu totii ne dorim in viata abundenta: de iubire, de lucruri, de situatii favorabile, ca totul sa se petreaca asa cum ne-am inchipuit. Si acestea intarzie sa apara. Dar oare care sunt credintele noastre? Ce stim noi cu adevarat despre abundenta? Ne consideram noi vrednici de tot ce ne dorim mai frumos in viata noastra?
Mentalitatea lipsei rezulta din perceptia ta ca nu esti vrednic de iubire. Daca nu te simti vrednic de iubire, vei proiecta in afara ta aceasta stare a lipsei. Vei vedea paharul pe jumatate gol. Daca vezi paharul pe jumatate gol, sa nu fii surprins ca, in curand, nu vei mai ramane cu nimic in el. Lipsa e rezultatul unei perceptii negative.

E de la sine inteles ca acelasi principiu functioneaza si invers. Vezi paharul ca fiind pe jumatate plin si, in curand, el se va umple pana la refuz. Cand stii ca esti vrednic de iubire,ai tendinta de a interpreta cuvintele si faptele altora in mod iubitor. Nu esti usor de ofensat. Daca cineva e nepoliticos cu tine, iei in considerare posibilitatea ca el sa fi avut o zi proasta. Nu te simt victimizat sau insultat. Continue reading “Eliminarea mentalitatii lipsei”

spritual being 2

Cine este frumos si cine este urat?

UglyDuckling-500x402“Intrebare: “Tot am sentimentul ca sunt foarte urat. Cumva, se pare ca ii hipnotizez pe prietenii mei, pentru ca altfel este foarte neplacut sa te uiti la mine.”
Mintea creeaza probleme inutile. Insa asta este functia mintii – sa creeze probleme fara baza. Si odata create, te prinzi in ele si incerci sa le rezolvi. Nu incerca sa le rezolvi. Pur si simplu vezi inconsistenta lor. Irelevanta trebuie vazuta, asta e tot. Daca incerci sa faci ceva, inseamna ca ai acceptat problema. Pur si simplu observa-i irelevanta.
Orice chip este frumos. Fiecare chip este frumos intr-un mod diferit. Fiecare chip este un chip distinct si fiecare chip este unic. De fapt nu exista niciun termen de comparatie si nicio posibilitate de a face vreo comparatie. Daca eccepti asta vei deveni frumos. Prin acceptare se iveste frumusetea. Daca tu insuti negi si respingi, atunci vei deveni schilod si urat. Este vorba de un cerc vicios.
Prima data respingi, nu accepti, apoi devii urat. Curand altii vor incepe sa simta uratenia si vei spune: In regula, este adevarat, deci am avut dreptate.Drept pentru care te respingi si mai mult. Devine astfel o autoprofetie implinita.
Nu exista niciun criteriu de frumusete. De fapt, timp de aproape 5000 de ani filosofii au incercat sa defineasca frumusetea. Si nu au reusit pentru ca nu exista niciun criteriu. O persoana este frumoasa pentru cineva, dar nu si pentru altcineva. Chiar si cea mai frumoasa femeie ii poate parea urata cuiva. Este o alegere absolut personala. Prin urmare, nu exista niciun criteriu stabil, el se schimba precum moda vestimentara.
Nu exista un criteriu pentru cine este frumos si cine nu, este o parere personala; de fapt, o toana. Insa daca nu te accepti pe tine insuti de la bun inceptul creezi o situatie in care nimeni nu te mai poate accepta, deoarece daca nu te accepti, nu vei permite nimanui sa te accepte.
Daca esti femeie si un barbat se indragosteste de tine, vei distruge aceasta dragoste deoarece vei spune” cum poti sa indragostesti de o vrajtoare urata”. Daca nu te iubesti pe tine, atunci nimeni altcineva nu va putea sa te iubeasca. Daca te iubesti pe tine insuti, daca esti multumit de tine insuti, vei atrage multi oameni. O femeie care se iubeste pe ea insasi trebuie sa fie frumoasa, este obligata sa fie frumoasa. Creeaza frumusete din dragostea fata de sine. Devine o gratie, o divinitate. “ Osho, Echilibrul corp-minte.

spritual being 2

Viata ca un joc

kitty Astazi am hotarat ca nu voi fi serioasa. Ca voi imbratisa copilul din mine si voi profita de fiecare prilej sa ma bucur si sa nu mai fiu atat de serioasa. In fond, ce am de pierdut? Doar niste ganduri de regret pentru trecut sau ceva ingrijorare pentru viitor. Altfel, am numai de castigat. Astazi si mereu.

“Noi luam viata prea in serios. De fapt, viata e un joc! In prezent, cea mai mare problema a oamenilor este ca incearca sa joace acest joc fara a fi citit mai intai instructiunile, fara a cunoaste regulile. Acum 2000 de ani, Iisus a venit sa ne invete aceste reguli. Noi abia acum incepem sa intelegem mesajul lui si sa inceram sa-l folosim. Iisus, care a fost modelul nostru, a afirmat “Eu sunt lumina lumii”. Rolul sau a fost sa ne invete ca Dumnezeu inseamna iubire.

O metoda extraordinara de a manifesta lumina interioara este exprimarea iubirii. Trebuie sa devenim constienti de iubirea in care ne scaldam si care ne umple. Si in acest caz trebuie sa exersam exprimarea iubirii. Cea mai buna metoda este de a ne iubi pe noi insine, a ne admira, a ne face complimente ,a observa in fiecare zi toate lucrurile frumoase pe care le vedem si care ni se intampla. Daca ne facem timp sa ne exprimam recunostinta pentru aceasta miraculoasa energie creatoare din noi, care ne creeaza propria lume, intreaga noastra viata se va schimba. Vom vedea ca numarul lucrurilor dezagreabile este mult mai mic fata de cel al sutelor de lucruri frumoase care ne umplu viata in fiecare zi”. (Lise Bourbeau, Cine esti tu?)

“Joaca trebuie sa ramna viata ta. Munca trebuie sa fie doar un mijloc de a te juca. Nu-ti transforma viata intr-o rutina de munca, pentru ca scopul vietii este joaca.
Egoul nu poate exista decat prin seriozitate. Nimic nu ucide mai rapid egoul decat rasul, joaca, bucuria. Cand incepi sa privesti viata ca pe un simplu joc, egoul nu mai poate exista. Egoul este o boala; el are nevoie de atmosfera tristetii pentru a exista. Si seriozitatea creeaza in tine aceasta tristete. Tristetea este solul in care se dezvolta egoul. Tocmai de aceea asa-zisii sfinti venerati de lume sunt atat de seriosi si gravi, pentru ca ei sunt cei mai egoisti oameni de pe pamant. Pentru ca unii incearca sa arate lumii ca sunt umili, insa sunt foarte mandri de piosenia lor. Pana si pe aceasta o considera ca fiind ceva serios. Un sfant adevarat nu poate fi serios. O persoana religioasa sarbatoreste viata.
Nu mai privi viata asa serios: ea este o joaca, o gluma cosmica. Permite-i rasului sa patrunda in tine. Rasul este mult mai semnificativ ca rugaciunea. Rugaciunea nu iti poate distruge egoul, dimpotriva, ea il poate face sa devina foarte pios si aparent sfant. Dar cand razi cu toata fiinta ta, ai observant? Egoul dispare pentru o clipa. Atunci redevii copil si uiti complet de seriozitate. Priveste-te cand razi: unde-ti este egoul? Cine mai esti tu? Deodata devii fluid, nu mai esti solid, ci curgator. Nu te mai vezi ca fiind o persoana in varsta, cu multe experiente si amintiri, cu o multime de informatii si invataturi.
Tocmai de aceea iubesc atat de mult glumele – ele sunt o otrava pentru ego!” (Osho)

spritual being 2

Despre optimism…cu realism

happy-baby-boy-laughing-joy-9422681 In articolul anterior vorbeam despre supravietuire si prosperitate in situatii de criza. De ce avem nevoie mai mult si mai mult: de rezilienta. In cartea sa “Nu e sfarsitul lumii”, Joan Borysenko numeste rezilienta ca pe o acceptare lucida a realitatii, cu credinta profunda ca tot ce se intampla are un sens chiar daca nedeslusit de noi. Si in aceste momente de adversitate, omul isi poate croi drum, cu imaginatie, incredere si creativitate.
Vom adauga si optimismul, ca ingredient secret. Desi acesta nu mai este un secret demult. Dovada o fac miile de articole in care este tratat. Alaturi de gandirea pozitiva, bineinteles.

“Pesimistul se plange ca vantul nu e favorabil, optimistul se asteapta sa-si schimbe directia, realistul se apuca sa regleze panzele”. William Arthur Ward

Cu alte cuvinte, optimismul este minunat, atata vreme cat nu este rupt de realitate.
In paginile din “Nu e sfarsitul lumii”, Borysenko il citeaza pe Jim Collins, autorul cartii “De la bine, la minunat” care presupunea ca firmele reziliente au angajati optimisti, insa s-a convins de altceva atunci cand a vorbit cu Jim Stockdale, prizonier de razboi:

“(Collins) L-am intrebat pe Stockdale: Cine n-a rezistat in lagare?
Iar el a zis: “Pai e simplu: optimistii. Mai intai au crezut ca vom fi liberi pana la Craciun, apoi pana la Paste, apoi de 4 Iulie, apoi pana la Ziua Recunostintei, pana cand a venit din nou Craciunul”.
Atunci Stockdale s-a uitat la mine si mi-a zis: Stii, cred ca au murit de inima rea”.
Studiile efectuate pe fosti prizonieri de razboi confirma faptul ca a vedea realitatea asa cum se prezinta este unul dintre secretele rezilientei. Dr. Stevan Southwick, director adjunct al Centrului National pentru Stresul Posttraumatic, a inventat termenul de optimism realist, dupa ce a observat ca persoanele rezilente “au un mod natural de a-si explica evenimentele. Ei vad ce e negativ, dar nu se cramponeaza de aceasta si nici nu generalizeaza.”
Mertin E.P. Seligman este fondatorul psihologiei pozitive. Daca, in cea mai mare parte, psihologia si-a indreptat atentia aspura aspectelor emotionale negative: anxietatea, depresia, gestionarea furiei, stresul, trauma, emotiile pozitive au ajuns sa fie studiate nu de mult timp.
Emotiile negative au de a face cu supravietuirea, sunt cumva mecanisme de aparare ce aduc tensiune si o stare de ingrijorare.
Multi dintre noi se considera optimisti, dar in realitate sunt pesimisti. Hai sa facem o verificare: ce inseamna cu adevarat gandire pesimista? Iata cei trei P ai lui Seligman:

P1: Sa iei lucrurile Personal
Pesimistii se invinovatesc pentru problemele pe care le au. Asta duce la vina si rusine, ceea ce adanceste problema. Asumarea responsabilitatii ar fi o varianta de a iesi din impas. Autoanaliza si o mai buna claritate in luarea deciziilor pe viitor. Autoeducarea continua pe drumul cunoasterii de sine si a crearii unei realitati mai bune.

P2: Sa consideri ca o problema este Predominanta
Da, poti avea un insucces intr-un domeniu, o anumita problema, dar generalizarea precum “eu nu sunt bun de nimic” sau “mie mereu mi se intampla asa” reprezinta o trasatura a pesimistilor. Optimismul realist ar sugera compartimentarea vietii, recunoasterea succesului si esecului deopotriva.

P3: Sa crezi ca problemele sunt Permanente
Al treilea P se refera la Permanenta
Ai putea crede ca tot ce este rau si lipsit de succes va tine o vesnicie. Ca soarta lucreaza impotriva ta. Ca totul este pierdut. Asa ar spune un pesimist. Nu, nu este sfarsitul lumii. Nu este cazul de deznadejde si depresie.

Sumarizate, cele 3 principii ale pesimistului ar suna cam asa in dialogul lui interior: ” Eu port toata vina. Eu stric tot ceea ce fac. Asta este povestea vietii mele”.
Primul pas al pesimistului catre optimism este recunoasterea tiparului de gandire, a gandirii defectuoase si de a ne manifesta rezilienta.
Odata ce iti dai seama ca privesti realitatea prin ochii unui om lipsit de incredere, ia o hotarare. Schimbarea vine din asumarea responsabilitatii ca ceva trebuie facut. Chiar daca situatia pare de nesurmontat, priveste catre scopul mai inalt, gaseste credinta si incredere.

Sursa foto

spritual being 2

Supravietuire…dar si prosperitate

supr Vremurile se schimba, neincetat si in viteza. Odata cu ele si noi. Sau cel putin ar trebui sa o facem. Traim intr-un secol al dramelor, cu multe schimbari pe plan personal, dar si la nivel planetar. Multe stiri, multe amenintari si indoieli. Toate intr-un ritm exacerbat. Toate pot purta generic numele de stres. Acesta vine la pachet cu frica. Si astfel viata pare sa curga impotriva noastra, drumul tot mai greu.
In toiul acestor schimbari, Joan Borysenko a renuntat la cariera de medic oncolog si de asistent universitar pentru a se respecializa in medicina comportamentala si sa fondeze impreuna cu mentorul sau Herbert Benson, o clinica pentru minte – trup intr-unul dintre spitalele universitare ale Facultatii de Medicina Harvard. A lucrat cu oamenii de toate varstele si toate profesiile si si-a clarificat viziunea despre cum sa alegi ce e mai bine in viata. A alege ce este mai bun pentru tine in conditii de schimbari bruste, de adversitati si drame presupune si autocunoastere si antrenament si autoeducare. Fiecare trebuie sa isi creeze un cadru care sa ii permita sa actioneze ca o persoana puternica si lucida.
“Nu e sfarsitul lumii” este o carte scrisa “pentru a va invata cum sa stai in fata fricii, fara ca vapaia ei sa va atinga. Orice s-ar intampla, nu e sfarsitul lumii. Este doar un apel catre geniul care dormiteaza in voi – si in noi toti – un geniu pregatit si capabil sa recreeze lumea”.
Conceptul care sta la baza cartii este rezilienta. “Ca resursa terapeutica, rezilienta este o adaptare psihologica pozitiva in fata unui factor de stres semnificativ ce afecteaza dezvoltarea, chiar supravietuirea. Conceptul de rezilienta inseamna capacitatea de a putea depasi traumele psihice si ranile emotionale. Rezilienta sau a fi rezilient inseamna:
– Capacitatea de a face fata cu success unor schimbari continue si majore.
– Capacitatea de a-ti reveni rapid dupa esecuri.
– Capacitatea de a-ti pastra sanatatea si energia cand te afli sub presiune constanta.
– Capacitatea de a gasi un nou mod de a munci cand cel vechi nu mai este posibil
– Capacitatea de a face toate acestea fara a actiona intr-un mod distructiv sau disfunctional.
Primul secret al rezilientei:
Acceptarea neclintita a realitatii
“Persoanele cu o gandire rezilienta intampina situatiile dificile cu capul sus si fac tot ce le sta in putinta sa supravietuiasca. O slujba la McDonald’s sau impachetarea alimentelor la un supermarket poate sa nu indeplineasca criteriile unei cariere de vis, dar va aduce un venit care poate sa faca o diferenta fata de statul acasa. Acceptarea unor astfel de slujbe atunci cand nu exista nicio alta variant imediata, inseamna sa accepti realitatea cu tarie si este una dintre caracteristicile unei minti reziliente.
Al doilea secret al rezilientei:
Credinta profunda ca viata are un sens
Cea mai cunoscuta carte care are sensul vietii ca idee de baza este “Omul, in cautarea sensului vietii”, scrisa de Viktor Frankl, despre care am vorbit si noi aici. “In ciuda traumei inimaginabile suferite in lagarele naziste din timpul holocaustului, Frankl a devenit un om fericit si o sursa de inspiratie pentru milioane de oameni. Secretul rezilientei, spunea el, este sa gasesti sensuri positive ale experientelor traumatizante. Cand era pe puntul de a-si pierde speranta in lagar, a gasit puterea de a continua, propunandu-si sa tina seminarii despre rezilienta dupa razboi.
Cei care au un “ce” pentru care traiesc, pot sa indure aproapre orice “cum”. Friedrich Nietzsche
Al treilea secret al rezilientei:
Abilitatea de a improviza la limita absurdului
“Persoanele reziliente sunt maestri ai inovarii. Intocmai ca un copil care poate sa transforme o oala de bucatarie intr-o palarie, persoanele reziliente isi folosesc imaginatia pentru a improviza solutii din orice . A improviza insemana sa creezi ceva nou care sa se dezvolte organic din resursele disponibile”.
Atunci cand vorbim despre rezilienta mai este un aspect pe care nu-l putem nicicum omite: optimismul.
Despre acesta vom vorbi data viitoare, foarte curand.

Sursa foto

spritual being 2

18 semne ca esti cu cel cu care trebuie sa te mariti

el este alesulEste el alesul? Iei cea mai buna hotarare marintandu-te cu el? Doar tu stii asta, insa ai putea citi cele de mai jos, te ajuta sa alegi si cu mintea, nu doar cu inima. Si este valabil si pentru cei care stau doar impreuna, fara a alege se semneze pentru asta:

1. Intotdeauna se lauda cu tine. Daca esti avansata la munca sau doar castigi bilete la un concert, nu se poate abtine sa le spuna cunoscutilor tai, chiar inainte ca tu sa apuci sa le spui. Pentru ca este cel mai mare fan al tau.

2. Face sacrificii pentru tine – si tu esti fericita sa le faci la randul tau pentru el. Se va muta din alt oras pentru tine, daca situatia o cere. Si tu esti gata sa faci si tu o mutare pentru a-l ajuta sa isi urmeze oportunitatile.

3. Aveti aceleasi valori. Amandoi va doriti copii si stiti ca veti imparti datoriile parentale in mod echitabil. Poate ati hotarat amandoi sa va alocati 45 de minute pe zi pentru mers la sala sau sa va mutati in afara orasului in 5 ani. Stii ca sunteti pe aceeasi frecventa de unda legat de lucrurile importante pentru ca ati discutat despre asta.

4. Chiar si dupa atatia ani, el inca face gesturi curtenitoare. Cum ar fi sa deschida usa pentru tine sau te ia cu masina atunci cand esti prea obosita sa conduci.

5. Nu incearca sa te schimbe. Stie ca esti mai dezordonata decat el, ca iti iubesti pisica foarte mult si nu gatesti nici daca viata ta ar depinde de asta si totusi nu il deranjeaza.

6. Cand te gandesti sa te mariti cu el, nu te gandesti neaparat la nunta, cat la faptul ca iti vei petrece restul vietii cu el. Nunta este un moment frumos, dar abia astepti cele doua saptamani de dupa, cand veti avea timp neintrerupt unul pentru celalalt.

7. Ati supravietuit unei perioade de relatie la distanta. A fost greu, dar v-ati iubit atat de mult, incat ati fost capabili sa faceti sacrificiile necesare sa rezistati, avand un singur gand in minte: sa locuiti in acelasi loc si sa fiti impreuna cand se termina perioada de separare.

8. “Mi-e dor de tine” nu sunt doar cuvinte dulci pe care le spuneti. Este o realitate. Chiar daca nu a trecut mult timp (vreo doua ore) de cand nu v-ati mai vazut.

9. Nu-ti place sa ai coleg de camera pentru ca ai nevoie de spatiul tau, dar tot nu poti trai fara el aproape. Abia astepti sfarsitul zilei, nu pentru ca termini munca, ci pentru ca il vei vedea.

10. La el te duci mereu atunci cand ai de povestit ceva despre munca, prieteni sau orice altceva. Inainte spuneai prietenilor, parintilor, dar acum nu-i mai suni atat de des. Ei nu se supara pentru ca stiu cat esti de fericita.

11. Poti face planuri pentru lucruri peste sase luni sau un an. Nu iti este teama ca va trebui sa le anulezi – ai incredere in relatia ta.

12. Cand prietenele se pland despre partenerii lor, tu taci pentru ca nu prea ai ce spune. Nu vrei sa te lauzi, dar in viata ta nu exista aceste probleme, pentru ca partenerul tau este minunat.

13. Poti plange in fata lui fara sa te simti stanjenita. El stie cand sa se ingrijoreze sau daca esti cumva afectata de o scena dintr-un film.

14. E apropiat de ai tai si te-a dus sa ii cunosti si pe ai lui. Il suna pe tatal tau sau pe bunica ta fara ezitare. Si tu mergi la aniversarile nepotilor lui.

15. Te lasa sa te descarci. Cateodata, cand esti frustrata, tot repeti ce te-a suparat. Pe el nu-l deranjeaza si nu trebuie sa te scuzi pentru asta. Ce-l deranjeaza este doar ca tu esti suparata si el ar vrea sa nu fii.

16. Iti spune, din senin, ca arati bine. Si e in ziua cand nu ai avut timp sa iti aranjezi parul sau sa te machiezi. Si porti si trening.

17. Ii pasa de prietenele tale. Daca una dintre ele are o zi proasta, iti sugereaza sa petreci timp cu ea sau sa o inviti pe la voi. Daca nu te-a mai auzit vorbind de cineva, te intreaba ce mai face.

18. Puteti face multe lucruri impreuna fara sa va certati. Puteti alege un restaurant, destinatia de calatorie, fara sa va contraziceti sau sa aveti dispute.

sursa articol

spritual being 2

11 invataturi de la Bill Gates

bill gates pFie ca iti place de el, fie ca nu, el pune punctul pe i. Bill Gates a sustinut recent un discurs intr-un liceu unde a punctat 11 lucruri despre care nu inveti in liceu. El vorbeste despre cum educatia gen sa ne simtim bine, “politically correct” a format o generatie de copii fara o cunoasterea a realitatii si cum acest concept ii duce spre esec in viata reala.

Regula 1: Viata nu este corecta – obisnuieste-te cu asta.

Regula 2: Lumii nu ii pasa de stima ta de sine. Lumea se va astepta sa realizezi ceva INAINTE ca tu sa ajungi sa te apreciezi pe tine insuti.

Regula 3: Nu vei face 60.000$ pe an imediat ce termini liceul. Nu vei fi un vice-presedinte cu un telefon de masina pana nu le castigi pe amandoua.

Regula 4: Daca crezi ca profesorul tau este sever, o sa vezi cum va fi seful.

Regula 5: Sa vinzi la McDonald’s nu este injositor. Stramosii tai aveau o alta denumire pentru munca la McDonald’s: ii spuneau oportunitate. Continue reading “11 invataturi de la Bill Gates”

spritual being 2

Despre iesirea din impas in Conversatii cu Dumnezeu

quotes about falling down Atunci cand a venit in Romania, Neale Donald Walsch a vorbit si despre site-ul lui, www.CWGconnect.com, unde raspunde intrebarilor celor care simt nevoia de ghidare, celor care au nevoie de ajutor, celor care nu reusesc sa aplice in viata de zi cu zi ceea ce este transmis in “Conversatii cu Dumnezeu”.
Este ca si in viata, cel care are nevoie de o solutie trebuie sa caute, cine vrea sa afle trebuie sa intrebe. Iata un exemplu:

“Draga Neale, sunt intr-o prapastie in viata acum. Sunt paralizata de frica. Tot ce incerc sa fac, pare sa nu functioneze. Cum poate un om sa aiba incredere, atunci cand nimic nu functioneaza? Am citit si recitit cartea ta, Conversatii cu Dumnezeu. Imi place foarte mult si cred tot ceea ce ti-a spus Dumnezeu. Incerc sa imi schimb gandurile in unele pozitive, dar frica si indoiala imi stau in cale. Am incercat sa-I scriu lui Dumnezeu pe hartie, dar pare ca nu ma asculta. Si totusi stiu ca imi vorbeste prin apusurile de soare si prin muzica de la radio. Dar eu aleg sa-mi schimb viata asa cum tu ai reusit, dar e atat de greu sa am incredere”.
Kathy Continue reading “Despre iesirea din impas in Conversatii cu Dumnezeu”

spritual being 2

Fericirea nationala bruta

copii fericitiCuvant inainte:

A fi fericit nu inseamna ca totul este perfect. Inseamna ca ai decis sa vezi dincolo de imperfectiuni

Titlul pare o gluma, insa notiunea a fost introdusa in anii ’70 in statul Bhutan, “Tara Dragonului” (in tinutul Himalayei). Regele acestei tari a propus intr-o intalnire a ONU ca toate tarile sa adopte acest indice, in locul celui de PIB. Care ar fi rationamentul?

Starea materiala pe care toti ne-o dorim cat mai buna este un factor pe care unii il considera major in descrierea calitatii vietii si deci a starii noaste interioare. Adica banii aduc fericirea. Cei din Bhutan, folosesc o scurtatura, elimina conditia banilor pentru a ajunge la fericire.

Pe ce isi bazeaza calculul indicelui fericirii?

In Bhutan, pe sanatate, educatie, protejarea mediului, cultura, bunastare pihologica. Cifrele care indica aceasta sunt putin neobisnuite: desi 19% din populatie traieste sub pragul saraciei, 96% se declara fericiti.
Aproape ¾ din populatie este buddhista in Buthan. Sa fie acest aspect o explicatie pentru starea de bine a oamenilor care nu locuiesc intr-o tara foarte civilizata?

Desi tara inca se lupta cu provocarea de a indeplini nevoile de baza ale oamenilor, ei au ales fericirea si nu dezvoltarea economica drept parametru pentru masurarea dezvoltarii. Pana la urma, chiar si super-dezvoltata natiune americana are un drept acordat in constitutie, acela de a cauta fericirea. Si judecand criteriile dupa care natiunile se raporteaza, gen produs intern brut, venit pe cap de locuitor, gradul de alfabetizare, toate se reflecta in starea de bine a oamenilor. Doar pana la un anumit punct. Punctul in care, in goana dupa profit si bunastare materiala comitem unele greseli care se intorc ca un bumerang impotriva noastra:

– Ne consumam tot timpul si energia pentru a castiga mai mult. Bani, bineinteles. Satisfactia muncii, respectul celorlalti vin abia apoi ca importanta

– In munca, profitul este primul criteriu. Pentru a-l atinge zdrobim concurenta, suntem nepasatori fata de mediu

– Atentia acordata exclusiv asupra lumii exterioare, materiale ii face pe oameni sa uite sa se priveasca in interior, sa isi acorde mai putin timp pentru ei insisi, pentru ceea ce le place cu adevarat, lucru care duce adesea la depresii

Tarile nordice (Suedia, Finalanda, Danemarca) au cel mai ridicat nivel de fericire, conform studiilor. Stim de asemenea ca gradul lor dezoltare din punct de vedere economic este foarte ridicat, iar oamenii au mai putine grij legate de viata materiala, iar profilul lor ii face sa se preocupe mai ales de viata exterioara decat de cea interioara.

In ciuda tuturor studiilor si sondajelor, gradul de fericire este relativ. Notiunea de fericire este diferita de la om la om, de la o civilizatie la alta. Este clar o diferenta intre ce considera un danez fericire fata de un locuitor din Buthan. Pentru ca este o diferenta in a avea zambetul pe buze cand nu ai incalzire si toaleta in curte, fata de un proprietar de casa moderna si utilata cu tot ce trebuie.
Oare ce il face pe buthanez sa fie fericit? Pentru ca nu am ocazia sa intervievez unul, pot doar presupune, plecand de la filosofia de viata specifica acelor locuri: buddhismul.

Iata cateva mostre din intelepciunea lui Buddha:

  • Un om înţelept trebuie să părăsească starea plină de întuneric, şi să urmeze calea luminii. Nefiind ataşat niciunui loc de pe lumea aceasta, el trebuie ca în retragerea sa să caute fericire acolo unde nu pare a fi nicio fericire. Lăsând toate plăcerile superficiale în urmă, şi nenumind nimic “al meu”, omul înţelept trebuie să elimine (din el însuşi) toate tulburările minţii.
  • Să ne ridicăm şi să mulţumim, căci chiar dacă nu am învăţat foarte mult azi, măcar am învăţat puţin, şi chiar dacă nu am învăţat puţin, măcar nu ne-am îmbolnăvit, şi dacă ne-am îmbolnăvit, cel puţin nu am murit; deci, să mulţumim.
  • Nu rămâne în trecut, nu visa la viitor, concentrează-ţi mintea asupra prezentului.
  • Tot ceea ce suntem este rezultatul a ce am gândit. Mintea este totul. Devenim ceea ce gândim.
  • Continue reading “Fericirea nationala bruta”

spritual being 2

Echilibrul iubire de sine vs iubire fata de ceilalti

incredere sineCum echilibram iubirea de sine si iubirea fata de ceilalti? Cum stim cat sa dam de la noi, pentru ca celuilalt sa-i fie bine?

Echilibrul apare atunci cand in primul rand nevoile noastre absolute ne sunt indeplinite: somnul, alimentatia, relaxarea. Atunci cand ne sacrificam pentru ceilalti vor aparea dezechilibre care ne strica ritmul vietii, tocmai pentru a ne aminti ca si persoana noastra este de mare importanta. In primul rand se incepe cu sine, cu auto-ajutorul, si apoi se continua cu restul, la fel ca in avion cand “in teorie” ne punem masca noua si apoi celorlalti. Cred ca in situatii de criza, psihicul uman lucreaza in asa fel incat incepe prin a-si salva viata, apoi continua cu restul. Dar in viata de zi cu zi, am fost invatati sa ne implicam prea mult in ajutorarea celorlalti, cu riscul propriului echilibru.

Si cred ca aici consta tot secretul: ajutam doar atunci cand putem, cand acest ajutor nu ne strica echilibrul emotional sau material, altfel nu vom putea sa ne mai ajutam nici pe noi, nici pe ceilalti. Un ajutor dat din obligatie, mila sau de “ochii lumii” nu ajuta pe nimeni de fapt, in schimb un ajutor dat din inima, cu toata disponibilitatea, va ajunge acolo unde trebuie, va avea rezultatele dorite.

Mai exista un aspect, incercand sa rezolvam problemele altora e ca si cum le-am baga intr-un rucsacel si le-am cara cu sine peste tot. Unii numesc acest lucru karma, am luat asupra noastra din greutatile altcuiva, un bagaj care nu ne apartinea.

Asa ca inainte sa-ti asumi responsabilitati gandeste-te bine, si raspunde la urmatoarele intrebari:

  • -Sunt dispus 100% sa ajut? (Am timpul, resursele, disponibilitatea?)
  • -E posibil ca omul pe care vreau sa-l ajut sa fi ajuns in aceasta situatie din actiunile intreprinse?
  • -Iar actiunea pe care omul respectiv insusi ar face-o l-ar ajuta, poate, mai mult in dezvoltarea proprie?
  • -Cat de mult ma incarc emotional prin ajutorul dat? Merita?
  • -Cum stau cu iubirea de sine?

Adesea, cand oamenii se confrunta cu probleme, acest fapt este cauzat de atitudinea emotionala pe care o au. Poate o lipsa de recunostinta, o furie mai veche care ii impiedica sa vada constient viata, cu toate posibilitatile si solutiile.

  • -Ce invata omul respectiv din aceasta poveste?
  • -Ce invat eu?
  • -Cum ne dezvoltam amandoi?

Inainte sa ne sacrificam, este util sa raspundem la aceste intrebari. E posibil, daca tu ca om esti evoluat spiritual sa fii inzestrat cu o iubire neconditionata fara margini, si atunci toate actiunile pe care le faci din aceasta vibratie sa ajute persoanele ce au nevoie de ajutor. Dar, daca atunci cand ajuti, pe undeva esti suparat pe persoana respectiva ca nu vede iesirile, si nu se ajuta singura, s-ar putea ca acest ajutor sa nu fie ajutor.

Alta poveste este atunci cand inveti pe cineva sa se ajute singur, cand ii arati o cale, si o indrumi din experienta ta.
Acela este un ajutor foarte benefic, cu efecte indelungate.

Pentru a nu avea indoieli iata cum se manifesta iubirea cea benefica, sa o numim iubire neconditionata, energia de unde se intampla toate miracolele. Iata ce spune Lise Bourbeau:

“Iubirea neconditionata, adevarata, poate fi exprimata intr-un mod general, pentru toate formele de iubire. Fie ca e vorba despre iubirea de sine, iubirea paternala, maternala, fraternala, intima sau amicala, iubirea neconditionata se exprima in acelasi mod. Exista mai multe moduri de a recunoaste aceasta iubire.

Iubirea de sine

-Sa-mi acord dreptul de a fi ceea ce sunt, in fiecare moment, chiar daca nu sunt ceea ce vreau sa fiu (de exemplu: sa fiu nerabdator, mincinos etc.)

-Sa-mi accept diferentele fata de ceilalti, fara nici o judecata.

-Sa fiu in stare sa imi fac pe plac, chiar daca cred ca nu merit sa acest lucru.

-Sa-mi acord dreptul de a fi uman (ex. Sa am temeri, slabiciuni, limite.)

-Sa imi reamintesc ca tot ceea ce traim este o experienta, nu o eroare, lucru care evita judecata.

-Sa imi las inima sa hotarasca in loc sa tin cont de notiunea de bine si de rau, sugerata de ceilalti.

-Sa invat din fiecare experienta, in loc sa ma condamn.

-Sa imi ascult nevoia, chiar daca ceilalti ma sfatuiesc sa fac altfel.

-Sa imi fie bine, chiar daca nu raspund propriilor mele asteptari sau daca nu imi tin promisiunea fata de mine sau fata de ceilalti.

-Sa observ ceea ce se intampla, chiar daca exista o mica voce interioara, care nu este de acord.

-Sa imi reamintesc ca nimeni nu se poate ocupa de fericirea mea, ca eu sunt singura persoana responsabila pentru ceea ce mi se intampla.

Iubirea fata de ceilalti

-Sa le acord dreptul sa fie ceea ce sunt, in fiecare moment, mai ales atunci cand nu sunt asa cum as vrea eu sa fie (ex. celalalt e lenes sau negativist). Continue reading “Echilibrul iubire de sine vs iubire fata de ceilalti”

spritual being 2

Cinci carti si un seminar despre abundenta

caiete colorateDe curand am participat la organizarea unui workshop de dezvoltare personala pe tema atragerii abundentei. Nu a fost lucru usor. In primul rand numarul participantilor a fost mare, aceasta insemnand multe detalii de pus la punct, dar nu voi intra in acest subiect acum. Fiind parte din echipa de organizare, am avut diverse sarcini, asa ca accesul in sala de curs a fost limitat. Dar am avut ceva momente, ce-i drept destul de scurte, in care m-am delectat cu informatia despre abundenta. Totusi seminarul il pot incadra in categoria de dezvoltare personala, pentru ca a fost bazat pe o abundenta pe toate planurile, si expus din mai multe puncte de vedere, holistic as putea spune. Adica ca sa fii bogat inseamna sa fii si sanatos, optimist, pozitiv, deschis spre schimbare. Seminarul a fost unul cu caracter informativ, gratuit, si a tinut doua ore jumatate. Dar eu am fost surprinsa de volumul informatiei, si de calitatea ei. Iar despre entuziasmul si deschiderea spirituala a trainerului Florin Pasat nu mai amintesc acum. Vreau sa clarific ca acest articol este de tip informativ, constituind doar expunerea unei experiente traite, fiind prima oara cand particip la organizarea unui eveniment de gen.

Initial nu am dorit sa scriu despre asta, dar asa am simtit, si am pornit-o ca pe o provocare, pentru ca am vrut sa iau 5 carti de dezvoltare personala, pe tema abundentei (pe toate planurile), si sa vad ce au toate aceste carti in comun. Nu vreau sa dau nici sfaturi de imbogatire, nici reviewuri, ci vreau sa vad ce au acesti scriitori in comun, si sa gasesc un numitor comun si cu cele exprimate in seminarul despre abundenta.

Prima carte:

Phillip Baker, in “Secretele oamenilor de succes” considera ca ceea ce iti aduce prosperitate, pe toate planurile vietii este imbinarea vietii interioare (spirituale) cu cea exterioara:

Performerii actioneaza mereu asupra caracterului, reactiilor emotionale si vietii lor spirituale. Inteleg faptul ca succesul se manifesta din interior spre exterior, ca inima sau esenta unei persoane este acolo unde trebuie depuse cele mai multe eforturi: ca pentru a te dezvolta in exterior trebuie sa te dezvolti in interior. Exista multe cai prin care se poate realiza acest lucru. Benjamin Franklin practica frecvent ceea ce el numise programul de 13 saptamani. A trecut pe o hartie toate cele treisprezece virtuti pe care dorea sa le mentina sau sa le practice in viata. Lucruri precum umilinta, prietenie, perseverenta, iertare sau disciplina. Fiecare dintre ele ii ocupa o saptamana, pe care i-o dedica in totalitate, concentrandu-se asupra acesteia si punand intrebari care atrageau nu numai analiza, dar si ameliorare. Astfel, trecand prin acest program, era capabil sa aloce, pe an, cel putin patru saptamani de imbunatatire concentrata fiecareia dintre aceste virtuti. Mai tarziu a declarat ca, cel mai probabil, acesta fusese obiceiul cheie al vietii sale, care il ajutase sa realizeze totul. Cu alte cuvinte, isi dedica fiinta, prin folosirea unei strategii practice, dezvoltarii personale.

A doua carte:

Napoleon Hill in “De la idee la bani” vorbeste despre importanta muncii cu sine prin autosugestie atunci cand vine vorba de subconstient:

Exista numeroase dovezi care sustin ideea ca subconstientul constituie conexiunea dintre mintea finita a omului si Inteligenta Infinita. Este intermediarul prin care un om poate atrage fortele Inteligentei Infinite dupa bunul plac. Este cel care contine exclusiv procesul secret prin care impulsurile mentale sunt modificate si transformate in echivalentul lor spiritual. Este mijlocul exclusiv prin care o rugaminte poate fi transmisa sursei capabile sa o transforme in realitate.

Tot ce creeaza omul ia nastere sub forma unui impuls al gandului. Omul nu poate crea nimic din ceea ce nu poate construi, la inceput, in gand. Cu ajutorul imaginatiei, impulsurile gandului pot fi asamblate in planuri. Imaginatia, atunci cand este controlata, poate fi folosita pentru crearea planurilor sau a obiectivelor care conduc spre succes in profesia aleasa de individ.
Subconstientul este mai sensibil la influenta gandurilor combinate cu sentimente sau emotii, decat la a celor provenite doar din partea rationala a mintii. Este un fapt bine cunoscut ca sentimentele ii conduc pe majoritatea oamenilor. Exista sapte emotii pozitive principale:
Continue reading “Cinci carti si un seminar despre abundenta”

spritual being 2

Regaseste-te pe sine prin intermediul acestor mini-ateliere

autocunoastereMini-ateliere despre rani, frici, furie si relatia de cuplu, 8-9 feb. Cluj si 15-16 feb. Brasov

Mini-atelier despre rani:
Toate problemele şi insatisfacţiile sufleteşti pe care le trăim într-o relaţie sunt, conform lui Lise Bourbeau,cauzate de suferinţe ale copilăriei noastre, suferinţe care ne-au activat nişte răni. Aceste răni, nefiind vindecate pe parcursul maturizării noastre, ne determină să atragem aceleaşi tipuri de persoane şi împrejurări care să ne aprofundeze rana pe care o avem.
 
Acest atelier este pentru tine dacă:
 
• Vrei să descoperi care sunt cele 5 răni care ne împiedică să fim noi înşine;
 • Vrei să identifici rănile pe care le ai şi pe care relaţia din prezent ţi le „alimentează”, creându-ţi insatisfacţii;
• Vrei să înţelegi ce momente din copilăria ta ţi-au provocat rănile pe care le ai;
• Ai impresia că te învârţi într-un cerc în parcursul tău personal;
• Vrei să te cunoşti mai bine şi să înţelegi de ce unele relaţii sunt mai uşoare decât altele;
 • Vrei să sporeşti considerabil nivelul calitativ al relaţiilor tale;
• Vrei să înveţi să îţi descifrezi singur/ă semnalele pe care le transmite corpul tău.
Mai multe informatii despre curs aici : http://evoluamimpreuna.ro/ceorganizam/www-evoluamimpreuna-rocategoryceorganizamworkshop-uri/cee-cinci-rani-care-ne-impiedica-sa-fim-noi-insine/
 
Mini-atelier despre frici:
 

Ni se întâmplă să trăim de multe ori în umbra fricilor pe care le avem. Luăm decizii bazate pe fricile noastre, reacţionăm în funcţie de acestea, ne imaginăm şi ne creăm situaţii neplăcute, toate pornind de la fricile care nu ne lasă în pace.
 
 
Acest atelier este pentru tine dacă:
•        Fricile te paralizează şi simţi că nu mai poţi să faci nimic;
•        Ai dificultăţi în a-ţi atinge obiectivele;
•        Vrei să înţelegi partea bună a fricilor şi cum să le trasformi din duşman în aliat;
•        Vrei să afli ce anume stă la baza tuturor fricilor pe care le ai;
•        Ai impresia că nu mai avansezi în carieră sau în viaţa personală;
         Mai multe informatii despre curs aici: http://evoluamimpreuna.ro/ceorganizam/mini-atelier-despre-frici/.
 
Mini-atelier despre furie:
 

Furia este o nemultumire violenta, insotita de agresivitate interioara sau exterioara. Este o reactie, un raspuns al ego-ului care se crede acuzat, atacat, amenintat.
In realitate, furia apare deoarece ai o frustrare atunci cand nu poti sa ai ce vrei tu, atinge o rana, care cu cat este mai dureroasa, cu atat provoaca o furie mai mare.
 
Acest atelier este pentru tine dacă:
• Îţi doreşti să înţelegi cauzele furiei şi cum pot fi ele evitate;
• Simţi că furia îţi afectează viaţa personală şi relaţiile cu cei din jur;
• Vrei să înveţi cum să îţi menţii calmul chiar şi în situaţii tensionate;
• Suferi de accese de furie pe care apoi le regreţi;
• Vrei să elimini din viaţa ta acest „consumator” al energiei tale zilnice. 
·         Mai multe informatii despre curs aici: http://evoluamimpreuna.ro/ceorganizam/mini-atelier-despre-furie/.
 
Mini-atelier despre relatia de cuplu
 
Exista oare cuplul ideal? 
Atunci cand visam la cuplul ideal, de fapt ne indepartam de realitate. 
Atunci cand traim o dificultate in relatia noastra, un conflict, neintelegeri, incercam sa gasim un mijloc prin care sa rezolvam problema. In final ajungem sa controlam situatia. Dar pentru cat timp vom reusi sa facem asta? Continue reading “Regaseste-te pe sine prin intermediul acestor mini-ateliere”

spritual being 2

Importanta basmelor la copii

mamica copiiIn urmatoarele randuri vom afla ce importanta au basmele pentru copii, cum ii ajuta la dezvoltarea lor personala, si cum putem sa raspundem mai bine la intrebarile lor:

“- Mama, de ce frige focul?
– Pentru ca e fierbinte.
– Si de ce e fierbinte?
– Pentru ca lemnul arde si se transforma în energie.
– Si de ce se transforma în energie?

Conversatie de-a surda. Pe adulti îi irita aceasta cautare exasperata de motive, care îi pune în dificultate, ridicând pro- bleme la care de multe ori nici ei însisi nu au o solutie. Întrebarile pe care le pun copiii ramân asadar fara un raspuns propriu-zis, pâna ce se resemneaza si îsi reorienteaza demersul explorator într-o alta directie.
Explicatiile logico-rationale sunt absolut ininteligibile pentru copilul mic, care nu dispune înca de categorii de baza pentru a le putea recepta.
Asa se face ca “energia” devine un omulet verde care manânca lemn si scuipa foc.

– Mama, de ce bate vântul?
– Pentru ca aerul se deplaseaza din zonele cu presiune ridicata în cele cu presiune joasa.

Aha! “Zonele de presiune” devin niste formule magice care evoca tarâmuri unde Împaratul Vânt cutreiera în goana pe calul sau înaripat, oare de ce o fi gonind asa de tare, dar mai bine sa nu întreb, ca se supara mama.

Adultii cred ca ofera o informatie completa si exhaustiva atunci când îi explica în termeni rationali copilului cum se petrec fenomenele naturale. Dar copilul nu poate întelege aceste “explicatii”. Ele îi ramân în minte ca niste formule magice, pe care se va stradui sa le repete, când va fi cazul.
Vorbe, vorbe lipsite de înteles pentru copil, dar importante prin ceea ce adultul nici macar nu banuieste: pentru valoarea lor magica! Explicatiile logice ale adultilor devin pentru copiii mici “formule magice” incontestabile, care nu sunt pasibile de vreo critica, nu sunt inteligibile în continutul lor, dar au o semnificatie datorita sursei din care provin: Pe aceasta tema am scris o alta carte, Come rispondere ai perche dei nostri bambini (Cum sa raspundem la întrebarile copiilor nostri), RedEdizioni.

– Mi-a spus mie tata!
– ‘” si mie mi-a spus mama mea!

La urma urmei, ceea ce conteaza este confruntarea puterilor celor doi “vrajitori” care au pronuntat vorbele respective!
Basmul ne spune de ce, basmul vorbeste întotdeauna despre întelesul celor ce se petrec în lume.
Printul coboara pe fundul marii pentru a cauta inelul cu diamant pierdut de batrânul rege, ca s-o poata lua de sotie pe frumoasa printesa cu cosite de aur…
Cum reuseste printul sa coboare pe fundul marii fara tub de oxigen e absolut nerelevant pentru copil, el nu se întreaba niciodata cum se face ca inelele regilor ajung mereu în cele mai improbabile locuri si nici cum de se pun conditii atât de ciudate pentru o casatorie. Pentru copil este evident ca printul va coborî pe fundul marii, caci vrea s-o ia de sotie pe printesa, iar ajutorul miraculos acordat de Pestisorul de aur e aproape garantat: asa merg lucrurile în lumea basmelor, care lui îi este familiara! În basme animalele vorbesc, glasuiesc si plantele, si obiectele. Regele Marii e un domn barbos care locuieste sub apa, Soarele e un zeu razboinic ce calareste prin ceruri, Luna e o doamna palida, împodobita cu perle – în legatura cu toate acestea, paradoxal, copilul nu întreaba niciodata “de ce?” Pentru el este firesc ca orice element al lumii înconjuratoare sa fie animat, ca un sac sa vorbeasca sau un elefant sa-si ia zborul, si nu are nevoie de nici o explicatie.
De data asta, noi, adultii, ne putem însa întreba de ce. Pentru ca lumea vrajita a basmului e lumea în care copilul mic traieste zi cu zi, e lumea “magiei primitive”, în care au vietuit la începu- turile speciei toate popoarele si în care mai vietuiesc înca toti indivizii, la începuturile existentei lor. O lume pe care o cunoastem cu totii, chiar daca nu ne mai amintim ca am trait în ea pe vremea copilariei. E o lume în care toate sunt animate, în care vorbesc si obiectele si plantele, toate actionând în virtutea unei logici si urmarind o finalitate. E totodata o lume a luptelor, a biruintelor si a înfrângerilor dramatice.

Basmele pun întotdeauna o problema. În basm, prin defi- nitie, totul se termina cu bine, dar lucrurile nu merg totdeauna bine. Dimpotriva. Tipicul basmelor consta în a ne prezenta la început o situatie care, fericita sau nu, are doar un rol de intro- ducere rapida în drama în care curând va fi implicat prota- gonistul. Printii sunt pusi totdeauna sa savârseasca ispravi imposibile, ca sa nu-si piarda viata, printesele lipsite de aparare cad victime unor personaje malefice, copiii sunt prizonieri ai vrajitoarelor ce îi pun la îngrasat ca sa-i manânce.

Basmul îi duce pe copii de mâna spre iesirea din aceste situatii îngrozitoare. Tocmai în asta rezida valoarea basmului: în capacitatea lui de a prezenta în termeni imaginari, asadar usor de înteles pentru copil, o situatie dramatica de conflict grav, de posibila tragedie, si de a indica o cale de iesire din aceasta situatie. Basmul ne prezinta problema si solutia problemei, toate acestea în singurul limbaj accesibil unui copil- cel al fanteziei.

Basmele sunt pline de copii: copii abandonati în padure, copii chinuiti de mastere crude, copii care nu sunt iubiti, copii nedoriti, copii rataciti … Copiii din basme nu respecta niciodata interdictiile: deschid toate usile care ar trebui sa ramâna încuiate, se abat de la toate drumurile pe care ar fi trebuit sa mearga, se duc totdeauna exact unde n-ar trebui sa se duca. În felul acesta basmele îi vorbesc unui copil despre problemele cu care se confrunta zilnic: abandonul, lipsa de iubire, singuratate a, neascultarea, frica …

În basme copiii înving. Ei supravietuiesc în ciuda parintilor care îi abandoneaza, în ciuda masterelor rele, a vrajitoarelor nemiloase, înving împotriva unor figuri amenintatoare si mult mai puternice decât ei: basmele reprezinta pentru copii glasul sperantei.

Pe de alta parte, în basme nu apar numai copii: sunt si adolescenti, tineri, adulti si batrâni. Prin intermediul întâmplarilor prin care trec eroii, basmele anticipeaza viitoarele etape ale existentei, cu dificultatile ce vor putea sa apara si cu modali- tatile în care acestea pot fi depasite. În acest sens, basmele sunt pentru copil un curs complet de formare pentru viata. Continue reading “Importanta basmelor la copii”

spritual being 2

Furia mea inconstienta

fetita nervoasaPrin excelenta, ideea de furie este una negativa. Si in baza acestei conotatii, o negam atunci cand o traim noi insine si o criticam atunci cand o vedem la altii.

Eu sunt o persona calma, foarte calma. Asa spun cei din jur despre mine. La fel cred si eu. Dar furia este un sentiment tipic omenesc, desi o au si animalele, la modul inconstient. Dar nu si eu: daca sunt o persoana calma, inseamna ca nu sunt furioasa, nu? Nu mi-am recunoscut furia din mine, am numit-o poate in fel si chip, dar nu am manifestat-o decat foarte rar in exterior. Si, bineinteles, nu am numit-o furie. De ce?

De ce mi-am negat furia?

Pentru ca am fost victima ei si stiu ce efecte are asupra celor din jur. Tata furios, mai tarziu prieten furios. Amandoi furiosi pe mine din diverse motive, dar mai ales pentru ca nu ma ridicam la inaltimea asteptarilor lor. Imi stiam defectele, slabiciunile, furia nu era unul dintre ele.

Cum am ajuns sa ma gandesc la furia proprie? Dureri de ficat. Mancam de ceva ani sanatos (vegan spre raw-vegan, fara tigari, fara stres aparent, fara oameni furiosi in viata mea). Si totusi ma durea ficatul. Sunt ferm convinsa ca toate afectiunile fizice au cauze psihologice, la fel si problema mea cu ficatul. Am cautat explicatia lui Valeriu Popa legata de afectiunile ficatului si erau legate de furia ascunsa sau manifestata. Asta m-a facut sa ma verific la nivel emotional. Stiam ca nu o manifest, deci probabil era ascunsa, disimulata, nerecunoscuta.
Fiind o victima a manifestarilor furioase, am ales, inconstient, sa nu o manifest, recunosc sau accept. Asa mi-am dezvoltat o mare toleranta cu privire la aspectele negative ale vietii. In loc sa ma infurii pe ele, pe oamenii care nu s-au comportat asa cum ma asteptam, am ales sa accept. Acceptarea nu a fost totala, de aici si ficatul care m-a avertizat ca ceva nu este in regula in viata mea.

asculta-ti-corpulAsa am ales sa merg la mini-atelierul Luminitei Baltaretu despre furie. O mai vazusem cu ocazia atelierului despre Rani si m-a impresionat placut. Daca eu nu am reusit sa imi rezolv problema singura, am apelat la ajutor. Si da, s-a dovedit a-mi fi de folos.

Ce-am aflat?
Ca nu exista persoane care sa nu traiasca acest sentiment. Pe unii ii recunoastem de la distanta cand se infurie. Altii, ca mine, o ascund, o reneaga si nu o recunosc. De ce? Furia este negativa si raneste. Pe noi si pe cei din jur. Si tuturor ne place sa avem o imagine frumoasa si fata de altii si fata de noi, asa ca o inabusim. Continue reading “Furia mea inconstienta”

spritual being 2

Corpul, prietenul tau cel bun

ploaieDe curand am fost la un mini atelier de vindecare a sufletului. Iar de atunci multe lucruri in creierul meu functioneaza mai diferit, mi-am reamintit multe cunostinte vechi, si am realizat multe lucruri pe care incercasem sa le pun cap la cap singura. A fost ca o experienta de autocunoastere, iar dupa ce am plecat de acolo am avut mai multe insighturi. Printe aceste lucruri, a fost decizia de a studia mai mult metoda Lisei Bourbeau, asa ca recitesc iarasi cartea ei: “Asculta-ti corpul”. De-a lungul anilor am fost o impatimita a lui Eckhart Tolle care sustine mult ideea ca traind viata in prezent ne simplificam existenta, si ne imbunatatim toate sectoarele ei. Am incercat aceasta metoda si functioneaza, iar metoda Lisei Bourbeau este ca o ramura a puterii prezentului, de aceea a inceput sa imi fie atat de draga, pentru ca este simpla, si ne apropie, ne conecteaza la corpul nostru, iar acesta are atat de multe sa ne spuna. Nu incerc sa va conving, o las pe Lise sa o faca mai bine:

“Atunci când ceri sau doresti ceva, când crezi cã ai o nevoie realã si-i dai un ordin subconstientului, e important sã-i spui sã-ti consulte supraconstiinta pentru a afla dacã aceea ce vrei e bine pentru tine. Dacã nu este, îti va da de veste printr-un mesaj si vei ajunge sã doresti altceva. Casa de pe malul apei nu este neapãrat cel mai bun lucru pentru tine. Poate existã ceva mai important. Dupã un anumit timp, se va întâmpla, fãrã îndoialã, ceva care te va face sã-ti dai seama ce vrei cu adevãrat. Schimbarea ta va fi radicalã: „Asta e ceea ce vreau, nu casa”. Prin ceea ce-ti este prezentat, vei întelege cã ai primit mesajul.E atât de linistitor sã stii cã ai în tine aceastã fortã extraordinarã, legatã direct demarea putere universalã, de cosmosul întreg, de subconstientul fiecãruia dintre cei ce trãiesc pe pãmânt, tot asa cum celulele corpului uman sunt legate între ele! Supraconstiinta ta e întotdeauna acolo, cu tine, 24 de ore din 24, pentru a te conduce si a te sprijini. Ar fi bine sã-i dai un nume. Când vei învãta sã-ti vorbesti,sã-i vorbesti supraconstiintei tale, vei avea impresia cã te adresezi unui bun prieten. Alegerea numelui e la discretia ta. Totusi, îti recomand sã-i gãsesti unnume care nu poate fi confundat cu altul si care sã nu-ti trezeascã nici o amintire.Vorbeste-i. Acum ai pe cineva în care poti avea încredere.Vei vedea cã n-o sã mai fii niciodatã singurã. Aceastã mare putere ascunsã în tine stie întotdeauna ce-ti este benefic. Si dacã gândesti, spui sau faci ceva împotriva acestei puteri interioare, ea îti va transmite un mesaj prin intermediul subconstientului. Mesajul primit te va ajuta sã întelegi cã ceva din ceea ce faci acum nu e bine pentru tine. Vezi cât e de minunat! Esti propriul tãu terapeut. Poti sã-ti duci viata asa cum doresti si la fiecare pas gresit ti se transmit semnale. Nu mai e cazul sã-ti faci griji, sã te gândesti si rãzgândesti, sã analizezi totul înainte de a lua o hotãrâre. Marea ta fortã interioarã, Dumnezeul tãu este acolo pentru a o face în locul tãu. E un mijloc fantastic de a-ti lãsa capul deoparte si de a accepta cã ai în tine pe cineva care te conduce mereu în luarea deciziilor.

Iatã diferitele mesaje pe care ti le poate transmite supraconstiinta pentru a te avertiza cã, în prezent, existã ceva ce nu-ti este benefic: emotiile care te coplesesc, indispozitiile, bolile, accidentele, dorinta de a bea sau de a te droga, de a dormi prea mult sau prea putin, de a mânca prea mult sau prea putin etc. De la nasterea ta ai primit mii de semnale. Si, cum n-ai putut sã le decodifici, ai atribuit bolile si angoasele tale conditiilor externe. Acesta e motivul pentru care oamenii au mereu un reflex de împotrivire în viata lor personalã: nu cautã unde trebuie. Dacã ti se întâmplã un accident, te îmbolnãvesti sau te coplesesc diferite emotii, în loc sã te superi, acceptã situatia si multumeste-i supraconstiintei tale pentru acest mesaj. Revoltându-te, nu faci decât sã agravezi situatia. Încearcã sã întelegi ce vrea sã-ti spunã supraconstiinta ta. Aceasta te va elibera, te va ajutasã fii în armonie cu tine însuti si sã câstigi o mai mare pace interioarã.

Tu stii cã ai fost creat dupã chipul si asemãnarea lui Dumnezeu, adicã perfect. Dar întotdeauna când ti se întâmplã ceva care nu e conform cu legea perfectiunii, Dumnezeul tãu interior este cel care îti indicã faptul cã nu esti pe drumul cel bun, cel al dragostei. Dumnezeu ne-a dat liberul arbitru si ne-a lãsat libertatea sã gresim si sã ne trãim experientele cum vrem; de aceea ni se întâmplã atâtea neplãceri. Dumnezeu te iubeste ca un pãrinte pe copilul lui. Dacã acesta din urmã vrea sã plece de acasã de foarte tânãr si sã-si trãiascã propriile experiente, de cele mai multe ori pãrintii se opun si-i relateazã propriile experiente trãite la vârsta lui. Când existã o dragoste adevãratã, aceasta îi va convinge pe pãrinti sã-l lase sã plece pentru a-si trãi propriile experiente.Este exact ceea ce face
Dumnezeu cu tine. Continue reading “Corpul, prietenul tau cel bun”